6,056 matches
-
său. "Arkadenhof" ("Curtea cu arcade"), o clădire în stil renascentist, domină strada până în 1873, atunci când se începe construcția "Grabenhof". "Graben" devine locul unde se organizează mai multe festivități. Proprietarii de case încep apoi să-și transforme casele și să realizeze fațade bogat decorate. Vechea biserică Sf. Petru a fost distrus în 1701 și reconstruită în 1708 într-un stil baroc. În cursul secolului al XVIII-lea, "Graben" își pierde importanța sa ca loc de piață, vânzătorii de zarzavaturi pleacă în 1753
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
pe nepotul său și succesor desemnat la tron, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, ca protector al clădirii palatului, l-a înlocuit pe Ohmann cu Ludwig Baumann, care a continuat lucrările de construcție până în 1923, dar nu le-a putut finaliza. Fațada dinspre Heldenplatz este decorată cu 20 de statui ale unor persoane importante din istoria Austriei, care au fost realizate în perioada 1895-1901, după programul imaginat de Albert Ilg (lista prezintă statuile de la stânga la dreapta): Aripa sălii de bal cu
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
finalizase opera la data decesului său, a fost cântată numai partea existentă. Unul dintre cei care au participat la "onorurile funerare festive" a fost regizor de teatru Emanuel Schikaneder al cărui libret a fost folosit de Mozart pentru "Flautul fermecat". Fațada actuală a fost construită de Ernest Koch în 1792 în stil neoclasic, un stil tipic pentru domnia împăratului Iosif al II-lea. Deasupra intrării, pe partea de sus a frontonului, așezat pe coloane dorice executate de Antonio Beduzzi, se află
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Bucuria vieții”, realizată de Vladimir Predescu în anul 1977 din piatră de calcar șlefuită. Conform altor surse, autorul lucrării este sculptorul Dimitrie Căilean. În partea sudică a parcului, la Bulevardul 1 Mai, se află trei blocuri cu arhitectură identică, pe fațada fiecăruia fiind amplasate în anul 1967 câte un mozaic parietal, cu tematicile „Primăvara”, „Nunta” și „Vânătoarea”, ce pot fi observate din interiorul parcului.
Parcul Vladimir Florea din Suceava () [Corola-website/Science/328747_a_330076]
-
un mormânt cu cruce la căpătâi. În memoria sa, din inițiativa lui Mircea-Dimitrie Rațiu a fost realizat un basorelief din bronz al Dr. Liviu Cigăreanu (sculptori: Cornel Vana și Ovidiu Guleș), care împreună cu o placă comemorativă au fost așezate pe fațada Colegiului Tehnic „Dr. Ioan Rațiu” din Turda alături de cele ale Dr. Augustin Rațiu, ctitorul acestei vechi și prestigioase instituții de învățământ. Colegiul a fost construit pe terenul fostei casei părintești, donat de către dr. Liviu Cigăreanu. Casa proprietate personală situată în
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
de către dr. Liviu Cigăreanu. Casa proprietate personală situată în Str. Timotei Cipariu Nr. 2 din Timișoara i-a fost confiscată de regimul comunist. Tot la inițiativa lui Mircea-Dimitrie Rațiu au fost confecționate două placi memoriale pentru a fi așezate pe fațada și în holul casei sale din Timișoara, str. Timotei Cipariu nr. 2. Datorită opoziției actualilor proprietari ai casei, acest lucru nu s-a putut realiza deocamdată. În parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din cimitirul Bisericii Rățeștilor din Turda-Veche (Cimitirul Central
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
cu un turn clopotniță și o absidă semicirculară fără decroș, care constituie altarul. Transformarile făcute în timp bisericii se reflectă în structura construcției. În forma inițială biserica a avut o navă dreptunghiulară (12x7 m) la exterior, un turn clopotniță adosat fațadei vestice (4x4 m) la exterior și o absidă decroșată (specifică stilului bizantin/ortodox) a cărei planimetrie este necunoscută. Partea veche, turnul clopotniță și naosul original sunt construite din piatră, în timp ce a doua travee care a prelungit naosul prin dărâmarea primei
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
cu o rozasă cu trafor de piatră ce descrie prin încrucișarea unor triunghiuri arcuite, o stea în șase colțuri. Aceasta este floarea vieții, care simbolic ilustrează legătura existentă în univers, între formle vieții și spiritul uman. Prezența acestei ferestre pe fațada vestică a navei, cu deschiderea în interiorul turnului, indică ipoteza ridicării acestuia după un anumit timp de la zidirea bisericii. Naosul original prelungit spre est cu 6,30 m, are în continuare o absidă semicirculară nedecroșată (de aceeași lățime cu naosul), despărtiță
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
de 3,60 și respectiv . Între turnuri, se găsesc câte 6 sau 7 deschideri. Pe latura de sud, partea superioară a zidului de apărare (la 9 metri deasupra fundațiilor) este în întregime ocupată de o galerie cu arcade care evocă fațada unei vile: este un element frecvent întâlnit la palatele imperiale, regăsit de exemplu la fațada maritimă a palatului Bucoleon din Constantinopol, sau la palatul lui Dioclețian de la Antiohia. Această galerie este formată din 42 de arcade delimitate de 44 culoane
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
latura de sud, partea superioară a zidului de apărare (la 9 metri deasupra fundațiilor) este în întregime ocupată de o galerie cu arcade care evocă fațada unei vile: este un element frecvent întâlnit la palatele imperiale, regăsit de exemplu la fațada maritimă a palatului Bucoleon din Constantinopol, sau la palatul lui Dioclețian de la Antiohia. Această galerie este formată din 42 de arcade delimitate de 44 culoane surmontate pe semicapitolii. Ea este întreruptă de trei logii, în centru și la margini. Alte
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
apartamentelor private, sălii basilicale dinspre vest și tricliniumului dinspre est. În reconstituirile clasice ale lui d'Hébrard și Niemann, marea scaldă baza zidului dinspre sud: în realitate, nu s-a pus problema dacă aceasta se întâmpla de-a lungul întregii fațade sudice. Curtea era întărită de trei tipuri de turnuri, turnuri cu amprenta dreptunghiulară, turnurile octogonale ce flancau cele trei porți și turnurile pătrate intermediare, toate proeminente deasupra zidului, așa cum este cazul la toate fortificațiile din antichitatea târzie. Trei dintre turnurile
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
granit roșu din Egipt și celelalte din marmură — probabil din cipolin din Evia. Multe dintre ele a trebuit să fie încercuite cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul monumental al apartamentelor private din sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului templului lui Jupiter către vest. La origine, intercolonamentele arcadelor laterale au fost închise cu o balustradă făcută din panouri perforate
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fie încercuite cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul monumental al apartamentelor private din sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului templului lui Jupiter către vest. La origine, intercolonamentele arcadelor laterale au fost închise cu o balustradă făcută din panouri perforate, cu o înălțime de : unul dintre acestea încă mai era vizibil în epoca lui Adam. Intercolonamentul ce marca intrarea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei sunt ziduri simple, de aceeași înălțime ca și arcada, având în tencuiala interioară nișe cu forme alternative de semicerc și pătrat, în care erau plasate statui. Spațiul central al acestui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Mausoleului. Cupola semisferică se ridică la înălțimea de deasupra cornișei superioare. Ea este făcută din cărămizi produse local, inscripționate cu "DALMATI". Zidăria cavoului prezintă un sistem dublu, cu o construcție în chei de boltă etajate pentru partea inferioară (care dă fațadei un motiv asemănător unui penaj — vezi ilustrația alăturată), și o construcție în felii conice pentru partea superioară. Ea nu era străpunsă de un "oculus", spre deosebire, de exemplu, de cupola Panteonului din Roma. Zidăria era probabil ascunsă în spatele unui înveliș
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Split corespunde lui Hermes Psychopompos, conform unei tematici funerare de așteptat în acest context. Mausoleul este înconjurat cu un portic de 24 de coloane, din materiale diverse, susținând capiteluri corintiene, și acoperite de o plăci așezate pe o arhitravă pe fațada exterioară a Mausoleului. Mausoleul lui Dioclețian este comparabil cu alte monumente contemporane cum ar fi Mausoleul lui Galerius de la Salonic (în realitate, fără îndoială un templu al cabirilor), și mai ales Mausoleul lui Maxentius de pe Via Appia din Roma. Analogia
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lor nu a fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil corintic, cu intrarea întoarsă către Peristil, și construit pe un podium de pe , cu o înălțime de . Nu s-a mai păstrat nimic din pronaos și deci nici din fațadă, dar restul templului este foarte bine conservat. Pereții exteriori ai cellei, cu o lungime de , prezintă un aparat bine reglat, și sunt decorați la colțuri cu pilaștri cu capiteluri. Ușa, lată de și înaltă de , are o șambrană bogat sculptată
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
al acestui apeduct aflat predominant la suprafață cuprinde 28 de arce de înălțime ce traversează valea seacă a Dujmovačei. Debitul apeductului este estimat la , sau pe zi. Zona rezidențială propriu-zisă a palatului corespunde unei fâșii de lățime aflată imediat în spatele fațadei sudice. Aceste apartamente se sprijină pe un ansamblu de încăperi subterane cu arcade, cu o înălțime de până la . Intrarea principală se găsește în prelungirea pasajului sudic al Vestibulului, cu o cameră mare dreptunghiulară (31 × ) în continuarea arhitecturală a Peristilului. Această
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în prelungirea pasajului sudic al Vestibulului, cu o cameră mare dreptunghiulară (31 × ) în continuarea arhitecturală a Peristilului. Această încăpere, luminată de ferestre aflate la înălțime, era, probabil, acoperită cu arcade semicirculare, și lega Vestibulul de la nord cu galeria lungă a fațadei sudice, unicul drum de acces în apartamentele private. Două luminatoare flanchează sala de intrare și o separă de două rânduri simetrice de mici camere dreptunghiulare (circa 4,30 × ), acoperite cu arcade semicirculare, și care se deschid într-un coridor cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în jurul unei camere octogonale mari, prevăzută cu nișe, în care se poate identifica sala de mese principală, "tricliniumul". Axa nord-sud a acestei încăperi corespunde unor intrări și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului. Jumătatea vestică a apartamentelor cuprinde sala cea mai mare, de formă dreptunghiulară (32 × ), care se termină în extremitatea nordică cu o absidă inclusă. Arcadele sale în cruce se sprijină pe șase stâlpi masivi dispuși pe două
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
construcții contemporane: Dioclețian a construit un veritabil palat în timpul domniei sale, la Antiohia, care nu este cunoscut decât prin descrierea pe care a lăsat-o oratorul Libanios: apartamentele se găsesc la extremitatea unei alei, în spatele unei verande monumentale, în vreme ce una din fațade dădea într-un corp de apă și avea o colonadă și logii. Veranda monumentală a Vestibulului din Peristil poate evoca și fațada din fundalul scenei de pe missoriumul lui Teodosie, uneori identificat cu palatul imperial din Milano. Aceste comparații au condus
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lăsat-o oratorul Libanios: apartamentele se găsesc la extremitatea unei alei, în spatele unei verande monumentale, în vreme ce una din fațade dădea într-un corp de apă și avea o colonadă și logii. Veranda monumentală a Vestibulului din Peristil poate evoca și fațada din fundalul scenei de pe missoriumul lui Teodosie, uneori identificat cu palatul imperial din Milano. Aceste comparații au condus pe unii istorici cum ar fi Ejnar Dyggve să recunoască în planul palatului din Split un complex ceremonial ordonat de-a lungul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
hipodrom, și, în consecință, nu este absolut deloc comparabil cu ansamblul arhitectural din Split, construit în plină zonă rurală. Toate elementele citate drept caracteristici ale arhitecturii palațiale antice târzii pot fi în realitate atribuite altor modele arhitecturale mult mai răspândite: fațada cu porticuri nu este un simbol al autorității, ci o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
basilici, ci pe aceea a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite monumente (Templul, Mausoleul) și mai ales diferitele niveluri ale palatului: scara care coboară la subsolul Vestibulului și care leagă și Peristilul de galeria de pe fațadă și poarta de sud-est ca element arhitectural determinant. Continuitatea structurală între Peristil și apartamentele private există, dar ea trebuie interpretată în termeni de circulație și nu după modelul ceremonialului procesional imperial. Ea nu trebuie să facă uitată diferența de nivel
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
interioară, și nu către poarta principală. Comparația nu este validă decât dacă se recunosc elementele "principia" în edificiile din partea sudică a palatului lui Dioclețian de la Split: Peristilul cu colonada sa și cu veranda monumentală cu arc central ar putea evoca fațada unui "aedes principiorum" al unei cetăți clasice de legiune. Cu caracteristicile împrumutate concomitent din arhitectura militară, cea urbană și cea rezidențială rurală, este de fapt, reluând expresia lui N. Duval, echivalentul unui castel modern. Termenul de „castel” evocă un complex
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]