6,288 matches
-
cele zece plăgi ale Egiptului, și se termină cu cea a lui Dioclețian (284-305). Numărul indicativ al acestor persecuții, reluat și de Paulus Orosius (385-418), discipolul sfântului Augustin (354-430), în Istoria contra păgânilor, redactată între anii 417-418, avea să domine fantezia istorică a epocii antice și a evului mediu. Rescriptul lui Traian (98-117) din anul 115 ne mărturisește că Roma nu a emis nici un edict contra creștinilor, spre deosebire de edictul asupra sacrificiilor din anul 250, promulgat de împăratul Decius (249-251), care deschidea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Chr.). Acești istorici nu fac nici măcar o aluzie la acuzația adusă împotriva creștinilor de către Nero, promovând suspiciunea că deși împăratul s-a folosit de incendiu pentru a-i persecuta pe creștini, oficial nu a înaintat această acuzație, promulgată numai de fantezia populară, întrucât persecuția a avut loc îndată după incendiul Romei (64 p.Chr.), iar una a fost pusă în corelație cu cealaltă, pentru a explica cauza verosimilă a unei atât de mari vărsări de sânge. Tacitus (55-117) expune opinia și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Patimilor diferiților martiri, nu și-au ascuns scopul inițiativei de a crea o epopee creștină pe durata marii persecuții. Soldații martiri au fost glorificați asemenea unor cavaleri fără pată și neînfricați, apărători ai credinței împotriva celor păgâni. Cu această ocazie, fantezia populară a creat niște eroi legendari precum un Georgius, un Theodorus, un Demetrius și un Procopius a căror inexistență istorică astăzi e pe deplin acceptată. Din actele rămase ne rezultă că acești militari fiind creștini au fost târâți în tribunale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Folosirea autosugestiei pentru autoinfluențarea voinței, trăirilor, prin intermediul cuvântului, pentru echilibrarea vieții personale, a sporirii eficienței acțiunilor, a obținerii unor transformări prin autoîncurajare, manifestare a încrederii. • Echilibrarea și autostimularea prin transfigurare imaginară a lumii interne sau externe, cu recursul la creație, fantezie, reverie, trăire imaginativă, iluzie, pentru ieșirea din realitatea nedorită și imaginarea uneia de vis, peste limitele normalului. • Folosirea compensării directe sau indirecte pentru autostimulare, echilibrare psihică în situații dificile, cu recursul la alte mijloace sau acțiuni de afirmare. • Utilizarea comunicării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Farmecul acestui gen de lucrări constă în unitatea stilistică a elementelor componente, ajutate de textul explicativ. Parcurgând cu privirea o asemenea compoziție avem sentimentul că descifrăm o partitură muzicală, în care fiecare personaj are valoarea unei note muzicale. Școală a fanteziei și manierismului, benzile desenate continuă să fie o atracție pentru cei mici, chiar și acum în epoca jocurilor electronice. XVI. Contrastul esența compoziției Fernand Léger De o importanță fără egal în domeniul artelor, compoziția este încercarea cea mai grea pentru
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
creativitate în asimilarea conținuturilor la toate disciplinele de învățământ și mai ales la Limba și literatura română. Am constatat că un elev cu un comportament creativ este mai dispus să înțeleagă și să prelucreze date. Elevul cu potențial creativ, cu fantezie și imaginație, este independent în gândire și nu se supune șabloanelor, venind mereu cu completări, cu întrebări istețe. În grupul creativ nu s-au format doar atitudini și comportamente creative, ci s-au îmbunătățit relațiile interumane, scăzând numărul elevilor respinși
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
a lămuri un lucru, dar sfârșesc prin a Întuneca și mai mult mințile interlocutorilor. Cuvântul este, se știe, cel mai greu de strunit: adeseori el scapă din frâul gândirii și al voinței noastre, luându-și libertăți de exprimare pe măsura fanteziilor sau a vanităților noastre. Μ Adresează-te Întotdeauna unui interlocutor cu acea claritate și, totodată, convingere cu care ai dori ca și acesta să ți se adreseze. Μ Unii ne provoacă la o anumită discuție nu pentru că ar avea neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Evident că, pe măsură ce Învestirea este mai mare, adică nevoia de realizare a dorințelor noastre este mai intensă, credința În realizarea obiectului dorinței de moment prin mijlocirea simbolului ales este mai mare (nu suntem aici departe de adevărul cuvintelor: „Dorința transformă fantezia În realitate”). Μ În ce constă specificitatea faptului psihologic? Iată doar două dintre cele mai cunoscute disponibilități care Îi sunt caracteristice: realizarea „introspecției”, care ne permite nu numai introducerea În cunoașterea de sine, dar și obținerea la nevoie a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
le formeze o părere unitară. Chiar dacă, pentru fiecare cultură, există, totuși, o carte interioară colectivă, există, pentru fiecare, și una interioară, individuală, la fel de activă În receptarea obiectelor culturale, adică Într-un proces de construire, ca și cea colectivă. Țesută din fanteziile specifice fiecărui individ și din legendele noastre intime, cartea individuală personală este pusă la lucru În dorința noastră de lectură, adică În felul În care căutăm apoi să citim cărțile. E obiectul fantast În căutarea căruia trăiește orice cititor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dans - sau În care, ea se duce, prin definiție, În fiecare seară - să-și facă apariția În orchestră În rolul unui muzician de jazz. Invers construit decât celelalte exemple ale noastre, Ziua cârtiței prezintă, cu ajutorul unui dispozitiv narativ complex, o fantezie de desăvârșire și de transparență, punând În scenă doi oameni care vorbesc fără să riște despre cărțile lor, și deci despre ei Înșiși. Să-și faci timp să studiezi cu grijă cărțile esențiale ale celuilalt până când ajungi să le ai
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
speranță de compatibilitate. Căci dacă acele cărți interioare sunt, după modelul fantasmelor noastre, de o relativă imobilitate, cărțile-ecran de care vorbim nu Încetează, vom vedea, să se modifice, și e zadarnic să crezi că le poți opri transformarea. Astfel că fantezia coincidenței nu poate fi pusă În practică decât prin recursul la fantastic. În majoritatea timpului, discuțiile noastre cu ceilalți despre cărți se vor produce din păcate pe baza unor fragmente distorsionate de fantasmele noastre personale, și deci pe altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
trecut nu reprezintă numai tradiție, ci și modernitate (acum ea însăși istoricizată), neomodernismul încearcă și o recuperare a marelui scris interbelic, fără sincronizare și fără pierderea propriilor deziderate estetice. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și de proletcultism. De aici decurge o recuperare a substanței ei estetice printr-o "mișcare de evoluție regresivă"20. S-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că: sunt greu de încadrat într-o formulă narativă. Criticii au propus formula oniricului, dar ar putea fi socotite în mod egal fantaste, la granița dintre real și imaginar, explorând realitatea sensibilă în legile ei fundamentale, numai jalonată circular de fantezia pură. Față de primul volum, întâlnim aici o înclinație sensibilă spre comentariul abstract, recursul la mecanismele imprevizibile ale amintirii pentru a da realului contururi semnificative" (Ibidem, p. 3). 140"care mută istoria și contemporaneitatea în conștiința sa de creator, silit să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de sofisticate) care se hotărăște să-l aducă pe soțul rătăcit în sînul familiei folosind toate mijloacele posibile, permise sau nepermise. Este un rol de o ambiguitate extremă pe care numai temperamentul cititorului / actorului îl poate situa în realitate sau fantezie, de partea binelui sau nu. Tot în perimetrul familiilor fragile amenințate cu destrămarea se petrec și în împrejurările din "Calul verde". Titlul reproduce metafora centrală a piesei: într-un colț al camerei va trăi pentru totdeauna un "cal verde" ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Samuel Beckett, Molloy Celebră astăzi, scriitoarea născută În 1969 căreia Îi place să scrie În baruri a debutat la o editură minoră, Florent Massot, În 1995, cu romanul pe care-l țineți astăzi, circumspect, În mîini. Catalogată de unii drept fantezie punk, cartea a stat la baza unui film produs În Marea Britanie și interzis În Franța. Cuplul protagonist, format din două prostituate, vă poate aminti de Quentin Tarantino. Iar limbajul, colorat, mai puțin violent decît o spune titlul, descinde dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
specialitaste; romanaciera Însăși a scăzut mult după fulminantul debut). SÎnt marcate de proiectul scriiturii exorcizante, dar au uneori decența sau inhibarea reflexivă a intelectualului. Toate aceste tare nu constituie Însă apanajul literaturii feminine. Există, pe de altă parte, plusuri de fantezie (Amélie Nothomb, desigur), de cinism (afișat și subminat astfel, la Lydie Salvayre, dar prezent ca ingredient al discursivizării forței la multe alte surate, de la cruzimea lexicală la lapidaritatea tonului), există o tradiție a absurdului kafkian, la Marie N’Diaye (singura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac guturai, 1987), povestea unui personaj parabolic, bătrânul domn Théo (numele nu este ales la Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de debut, Martin Page avertizează cititorul asupra riscurilor la care este supus trăind În societatea occidentală a spectacolului. Atenție, exclamă el, pericol de moarte! Nu vă lăsați păcăliți, nici de bani, nici de succes - refuzați mondenitatea, combateți-o cu armele fanteziei, combateți-o cu umor, nu vă lăsați mințile colonizate de idei primite de-a gata! Ușor de zis, greu de scris. Ucigîndu-și eroina, tînărul scriitor vrea să apară mai grav decît În M-am hotărît..., iar prin felul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitor vrea să apară mai grav decît În M-am hotărît..., iar prin felul În care descrie actul sinucigaș, tot atît de delicat. Arătînd cu degetul societatea criminală, Martin Page deresponsabilizează individul, Îl victimizează și Îl Îndeamnă să fugă În fantezie, să se cațere În suprarealism, Îl invită să moară frumos pentru că nu poate să-l Învețe cum să păcălească Sistemul. Am lăsat deoparte, cu intenție, descrierea amănunțită a lumii pariziene a artiștilor plastici. Puteți compara cum scrie Page despre ea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se încred doar în soluțiile radicale. Astfel, presupun ei, măsurile de protecție sunt infailibile, iar controlul se exercită fără întrerupere: un control permanent și liniștitor. Există, la acești oameni, o coerență a proiectului menit să instaureze o relație ferită de fanteziile hazardului sau de neprevăzutul erorilor. Închisoarea, în diferitele sale versiuni - turnul, casa -, aceasta e soluția! În Viața e vis de Calderón de la Barca, spaima trezită de premonițiile referitoare la caracterul lui Sigismondo îl face pe tatăl acestuia să ia o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acest procedeu pentru a ne sugera absurdul. Este resortul utopiilor negative, logica impecabilă a absurdului: un tip de science fiction care se prezintă el însuși ca ficțiune. Dar, cu știința cognitivă, noi nu sîntem în literatură. Ea nu se vrea fantezie, ci știință. Ea nu ne invită la visare, ci ne prezintă ceea ce ea estimează a fi "adevărat". Există acolo un tur de scamatorie unde discursul logic, ignorîndu-și premisele ficționale, pornirea sa textuală, se ia în serios și uită că ipoteza
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ale unor poeți prețuiți la un moment dat de critica noastră literară, dar care nu au mai răspuns, cu volumele ulterioare, creditului ce li s-a acordat. Distingem în contextul liricii o poezie care își trage seva din inspirație și fantezie și alta izvorâtă din voință și deprindere poetică. Mai mult, descoperim, chiar la cei care scriu o poezie inspirată, că ajung de dragul modei să se învăluie în platoșa frigidității. Trebuie semnalată și existența unei poezii care traduce o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
implicit a morții, ea dă angoasă și spaimă 11. Motivul șarpelui, alături de motivul biblic al afurisirii șerpilor, (șarpele ocrotitor, șarpele simbol malefic al ispitei,) abordat în perioada interbelică de majoritatea poeților 12, se concretizează în metafore și simboluri de o fantezie impetuoasă și strălucitoare în poezia de azi. Poezia actuală reînvie tradiția asimilând motivul așa cum apare în folclor, dar descoperim și confirmarea extinderii, a îmbogățirii capacităților metaforice și simbolistice sub amprenta poeților cetății. (T. Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu). Șarpele răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
baladă în care totul se desfășoară după un anumit ceremonial princiar, e fascinat de fata morgana în fantastica vânătoare a prințului din Levant, sau, exploatând parabola,deplânge perisabilitatea civilizațiilor. Nina Cassian aduce transfigurarea poetică a ideii, mișcân d-o cu fantezie într-un univers fantastic și real. Leonid Dimov, cum spunea cineva, te inhibă prin tehnica întârzierii, de esență balcanică, atât în stratul semnificațiilor cât și în cel al formei adecvate ei. O formulă poetică dintre cele ocolite în modernism (sonetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]