5,744 matches
-
După studii liceale la Arad (1976-1980), face Facultatea de Filologie, secția română-latină, la Timișoara (1980-1984), devenind profesoară de limba și literatura română la Sânnicolau Mare (1984-1989) și apoi cadru didactic la Catedra de literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest de la Timișoara, unde își susține și doctoratul cu teza Fenomenul povestitului astăzi (1996). Coordonează, de la volumul al optulea (1998), împreună cu Ioan Viorel Boldureanu, publicația academică „Folclor literar”, devenită, din anul 2001, „Revista de etnologie”. În cărțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
, Vartan (21.X.1936, Constanța), prozator și publicist. Este fiul lui Haciadur Arachelian, comerciant, și al lui Supie (n. Ovanesian). După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1965), îmbrățișează cariera jurnalistică: redactor la „Scânteia tineretului” (1965-1970) apoi, până în 1999, cu două întreruperi, în 1983 și 1991, când este îndepărtat temporar, redactor la Televiziunea Română. Din 1999, activează ca jurnalist independent. A debutat cu schițe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
MUȘAT, Virginia (pseudonim al Victoriei Ghinju; 17.III.1948, Craiova), poetă și istoric literar. Urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova, apoi Facultatea de Filologie, secția română-franceză, și Facultatea de Drept la Universitatea din București, devenind profesoară la Liceul nr. 36 de aici. Semnează cu numele adevărat la debutul său din 1971, produs în revista „Ramuri”, apoi din 1977 publică, tot acolo, sub pseudonim. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
Serenei și al lui Adolf Gheorghe Denk, inginer silvic, descendent al unei familii austriece din Bucovina. După clasele primare urmate în comuna Ceahlău (județul Neamț) și studiile liceale la Liceul „G. Bacovia” din Bacău, a absolvit, în 1968, Facultatea de Filologie a Universității din București. Profesor în comuna Giurgeni (județul Ialomița) și apoi la Slobozia (1968-1990), a mai ocupat postul de director al Bibliotecii Județene (1976-1981) și al Centrului Cultural „Ionel Perlea”, deținând și funcția de consilier la Inspectoratul pentru Cultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
, Dan (15.VI.1941, Sulina), critic literar. Este fiul Ersiliei (n. Guțu) și al lui Alexandru Culcer, profesor. După studii elementare la Sighișoara și liceale la Cluj (Liceul „Emil Racoviță”), urmează cursurile Facultății de Filologie, secția română, a Universității din Cluj (1957-1963). Va lucra, mai întâi, ca asistent la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, va fi și cercetător în cadrul Centrului de Cercetări al Academiei, din același oraș. Debutează în 1961, în „Luceafărul”, colaborând la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
, Nicolae (1.III.1937, Galați), poet și eseist. Este fiul Marinei (n. Stoica) și al lui Vasile Oancea, funcționar. A urmat școala generală și Școala Medie Tehnică Veterinară în orașul natal (1946-1954), apoi, la București, Facultatea de Filologie, absolvită în 1960. A funcționat ca secretar literar la Teatrul de Stat din Galați (1960-1961), ca metodist principal la Biblioteca „V. A. Urechia” (1961-1962), la Casa Regională a Creației Populare (1962-1964) din același oraș și la Casa Centrală a Creației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
, Aurel Dragoș (16.I.1942, Buda, j. Lăpușna - 20.V.2005, New York), prozator și eseist. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Turda și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1964). În 1968, 1970 și în 1980 beneficiază de burse de studii în Statele Unite ale Americii, la San Paul University, Iowa, și la Columbia University. Lucrează la început ca asistent la Institutul Pedagogic din Oradea, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
CÂRDU, Petru (25.IX.1952, Barițe, Serbia), poet și traducător. Școala, începută de C. în satul natal, e continuată la Vârșeț. Studiile superioare le face la Belgrad (filologie) și la București (istoria și teoria artei). După absolvire (1977), este redactor, apoi președinte (din 1988) al Comunei literare Vârșeț, membru în redacția revistei „Lumina” (1974-1981) și (din 1984) redactor corespondent pentru Vârșeț al Postului de Radio Novi Sad. Colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
își are propriile ei metode valabile care nu sânt întotdeauna cele ale științelor naturii dar sunt totuși metode raționale. Numai o concepție foarte îngustă despre adevăr poate exclude din domeniul cunoașterii realizările studiilor umanistice. Filozofia, istoria, jurisprudența, teologia și chiar filologia au elaborat metode valabile de cunoaștere cu mult înainte de dezvoltarea modernă a științei. Realizările lor poate că au ajuns să fie umbrite de victoriile teoretice și practice ale științelor fizice moderne ; dar ele sunt totuși concrete și permanente și pot
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
raționale pentru studiul literaturii, trebuie să conchidem că este posibilă o cercetare sistematică și completă a acesteia- Limba engleză nu dispune de un termen satisfăcător pentru a denumi acest studiu. Termenii cei mai obișnuiți sunt literary scholarship (știința și philology (filologia). Primul termen nu ne satisface în întregime numai pentru că pare să excludă "critica" și să accentueze natura academică a studiului ; el este acceptabil, desigur, dacă atribuim cuvântului scholar (cărturar) sensul complex pe care i-d atribuie Emerson. Al doilea" termen
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
titlurile unor reviste ca Modern Philology, Philological Quarterly și Studies in Philology. Boeckh, care a scris o fundamentală Eiicyklopädie und Methodologie der philologischen Wissenschaften (publicată în 1877, dar bazată pe prelegeri datînd în parte încă din 1809)1, a definit filologia ca "știința a tot ce se cunoaște", incluzând deci studiul limbilor și literaturilor, antelor și politicii, religiei și moravurilor sociale. Practic identică cu "istoria literară" a lui Greenlaw, filologia lui Boeckh este evident justificată de nevoile studiilor clasice, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
pe prelegeri datînd în parte încă din 1809)1, a definit filologia ca "știința a tot ce se cunoaște", incluzând deci studiul limbilor și literaturilor, antelor și politicii, religiei și moravurilor sociale. Practic identică cu "istoria literară" a lui Greenlaw, filologia lui Boeckh este evident justificată de nevoile studiilor clasice, pentru care ajutorul istoriei și arheologiei pare deosebit de util. La Boeckh studiul literaturii este numai o ramură a filologiei, concepută ca o știință globală a civilizației, și mai ales o știință
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
religiei și moravurilor sociale. Practic identică cu "istoria literară" a lui Greenlaw, filologia lui Boeckh este evident justificată de nevoile studiilor clasice, pentru care ajutorul istoriei și arheologiei pare deosebit de util. La Boeckh studiul literaturii este numai o ramură a filologiei, concepută ca o știință globală a civilizației, și mai ales o știință a ceea ce el, cu romantismul său german, a numit "Spiritul Național". Astăzi, din cauza etimologiei acestui termen și pe baza conținutului majorității scrierilor specialiștilor, prin filologie se înțelege adesea
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
o ramură a filologiei, concepută ca o știință globală a civilizației, și mai ales o știință a ceea ce el, cu romantismul său german, a numit "Spiritul Național". Astăzi, din cauza etimologiei acestui termen și pe baza conținutului majorității scrierilor specialiștilor, prin filologie se înțelege adesea lingvistica, și, în special, gramatica istorică si studiul formelor vechi ale limbilor. Deoarece termenul are atât de multe și divergente înțelesuri, este preferabil să fie abandonat. 67 Alt termen posibil pentru denumirea muncii celui care studiază literatura
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a lui Ion Popescu, învățători; a fost căsătorită cu istoricul literar George Muntean. Urmează cursurile primare în satul natal și la Radna, gimnaziul la Lipova și la București, unde frecventează apoi Liceul „Iulia Hasdeu” (absolvit în 1953) și Facultatea de Filologie (cu licența în 1959). Între timp va absolvi și Școala de Literatură „M. Eminescu” (1955), fiind concomitent redactor la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” și reporter la săptămânalul „Albina”. Debutează cu versuri la „Tânărul scriitor”, în 1953. Publică în „Contemporanul”, „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
TEODORESCU, Cristian (10.XII.1954, Medgidia), prozator. Este fiul Constanței Teodorescu (n.Teodorescu), funcționară, și al lui Vladimir Teodorescu, inginer. Urmează la București școala generală (1961-1970), Liceul „George Coșbuc” (1970-1974) și cursurile Facultății de Filologie, secția română-engleză (1976-1980). Între timp lucrează ca muncitor (1975-1976), merceolog (1976-1978), iar după absolvire e profesor de limba română în satul dâmbovițean Vizurești (1980-1985). Corector la Tipografia „Informația” (1986) și la revistele „Contemporanul” și „România literară” (1987-1989), devine redactor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
sub patronajul Societății, revista „Limbă și literatură română pentru elevi”, pe care o conduce până în 1996, fiind în același timp și redactor-șef al publicațiilor „Limbă și literatură” și „Buletinul Societății de Științe Filologice”. În 1968 își ia doctoratul în filologie cu teza Sămănătorismul (Geneză, ideologie, reprezentanți). Colaborează, în afara publicațiilor pe care le conduce, la „Ateneu”, „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Limba română”, „România literară”, „Tribuna învățământului” ș.a. Debutează cu volumul De la tiparnița lui Macarie la Combinatul Poligrafic (1959), un scurt istoric al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
și pe cea medie în satul natal (1942-1952) și lucrează, după absolvirea în 1953 a unor „cursuri de vară” la Institutul Școlilor din Cernăuți, ca „învățător de matematică” la școala din Frosna. În 1954 intră la Facultatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic din Chișinău, pe care o va termina în 1959. Devine redactor la cotidianul „Tinerimea Moldovei”, un timp este șomer, apoi pleacă „la pământurile de țelină” din Kazahstan, ca reporter al aceluiași ziar, care acum apărea în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
și arheologie (1965), precum și Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, secția istoria și teoria artei (1970). Între 1973 și 1975 face studii de specializare la Pisa, în Italia, unde își dă doctoratul în istoria artelor (1975), obținând și doctoratul în filologie la București, în 1981. Debutează cu versuri în „Luceafărul”, în 1963; debutul editorial îl constituie volumul Exodul (1967). A fost redactor la „Scânteia” (1967-1968), „Luceafărul” (1968-1969), „Scânteia tineretului” (1969-1970), „Amfiteatru” (1971-1973, 1975-1982), „Viața studențească” (1975-1982). A publicat articole și cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
cărei director a fost până la încetarea publicației, în 1910. Debutează cu versuri în „Jurnalu pentru toți” (1879), revistă scoasă la Iași de Emanoil Arghiropol. Diverse articole și încercări critice i-au apărut în „Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Ateneul român”, „Vieața nouă”, „Viața socială”. Cronicile și recenziile le-a semnat și cu pseudonimele D. Carpat, A. Costin, O. Leandru, O. Lian, Lucenzio, Nap, I. Nestor, Don Paez, D. Riveanu, El. Rovin, Sanzio, E. Serea, Silver sau Sirius. Către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
unde părinții ei, Ecaterina (n. Brânzei) și Ioan Aciobăniței se refugiaseră în timpul persecuțiilor politice din 1946-1947. Începe școala în orașul natal, din 1964 continuând-o la Constanța, unde va absolvi în 1974 Liceul Teoretic nr. 4, apoi urmează Facultatea de Filologie, secția franceză-spaniolă, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, luându-și licența în 1979. Revine la Constanța, ca profesoară în învățământul gimnazial și liceal. În 1991 își începe cariera universitară, inițial ca asistent asociat la Universitatea „Ovidius”, devine lector în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
, Ioana (21.VII.1947, București), poetă și traducătoare. Este fiica Justiniei (n. Vlad) și a lui Ion Diaconescu, profesori. Urmează Liceul „Spiru Haret” din București și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-italiană, absolvind-o în 1971. Lucrează între 1971 și 1993 la Uniunea Scriitorilor, apoi, până în 1995, la publicațiile pentru străinătate, după care este redactor la Societatea Română de Radio. A debutat (prezentată de Geo Dumitrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Colecția SINTEZE 75 EDITAT CU SPRIJINUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ Angelo MITCHIEVICI este lector universitar în cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Ovidius" Constanța, unde ține cursuri de literatură comparată. În anul 2008 a obținut doctoratul în Filologie cu distincția Summa cum laude la Universitatea din București, cu teza "Decadență și decadentism în contextul modernității românești (sfârșitul secolului XIX, prima jumătate a secolului XX). A primit premiul revistei Cuvântul pe 2005 pentru volumul Explorări în comunismul românesc (coautori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frescele din Vila Misterelor, decoratorii pompeieni inspirându-se din cultura greacă din epoca helenistică. În Italia, Böcklin se apropie de pictura Renașterii, iar prin intermediul ei, obține o nouă viziune asupra Greciei antice, așezată mai degrabă sub semnul arheologiei sau al filologiei clasice ca deplasare de la formă spre expresie 65. În opinia lui Rodolphe Rapetti, această descoperire devine o marcă a abordării böckliniene a temelor legate de antichitatea greacă cu mitologia aferentă. "Transpoziția böckliniană" își găsește echivalentul nu cu mult mai târziu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai a anului în care se organizează admiterea, oferta de școlarizare/oferta de formare profesională concretizată în profiluri, domenii și calificări profesionale. ... Articolul 7 Pentru liceele din filiera vocațională - profilurile sportiv, militar, teologic, artistic, pedagogic - precum și pentru liceul Waldorf, specializarea filologie, se vor organiza, înainte de începerea repartizării computerizate, probe de aptitudini, conform metodologiei prezentate în Anexa III a prezentului ordin. Articolul 8 (1) La profilurile artistic, sportiv, militar, teologic și la specializarea filologie de la liceul Waldorf, aprecierea probelor de aptitudini se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/226044_a_227373]