6,349 matches
-
sine și numai pe sine, încît nici nu formează și nici nu informează, exprimarea este redundantă și cu o aparentă notă de profunzime, nefiind în măsură să coaguleze un conținut de idei suficient de coerent pentru a întemeia o concepție filozofică. La Noica, construcția metaforică sau dezbaterea lexicală de la Blaga sînt antrenate într-o improvizație eseistică extrem subiectivă, prin care răzbate sporadic informația erudită, preluată și ea în aspectele excepționale, ca referință, iar nu într-o manieră sistematică. Aparenta afinitate ideologică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
hegeliană și prin prevalarea factorului individual, dar, la marele lingvist, spre deosebire de Noica, se poate constata o accentuată rezonare cu atitudinea obiectivă față de limbă. În aceeași sferă a stilului individual se poate înscrie și încercarea lui Noica de a revoluționa terminologia filozofică românească prin îndepărtarea ei de vocabularul internaționalizat, deși limba română literară și limbajul ei filozofic au astăzi o orientare de principiu bine determinată. De altfel, este greu de stabilit cu precizie ce înțelege Noica prin "terminologie filozofică", căci, în lucrările
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o accentuată rezonare cu atitudinea obiectivă față de limbă. În aceeași sferă a stilului individual se poate înscrie și încercarea lui Noica de a revoluționa terminologia filozofică românească prin îndepărtarea ei de vocabularul internaționalizat, deși limba română literară și limbajul ei filozofic au astăzi o orientare de principiu bine determinată. De altfel, este greu de stabilit cu precizie ce înțelege Noica prin "terminologie filozofică", căci, în lucrările sale, el folosește curent termenii consacrați, fie că aceștia sînt împrumuturi neologice (antiteză, axiomă, obiect
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a revoluționa terminologia filozofică românească prin îndepărtarea ei de vocabularul internaționalizat, deși limba română literară și limbajul ei filozofic au astăzi o orientare de principiu bine determinată. De altfel, este greu de stabilit cu precizie ce înțelege Noica prin "terminologie filozofică", căci, în lucrările sale, el folosește curent termenii consacrați, fie că aceștia sînt împrumuturi neologice (antiteză, axiomă, obiect, spațiu, subiect, temă etc.), fie că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
universală, de o apreciere deosebită bucurîndu-se Dimitrie Cantemir (prin calcurile sale pentru traducerea categoriilor lui Aristotel: ceință, feldeință etc.), dar și alți învățați din vechime, precum Eufrosin Poteca (la care remarcă pe estime). Atitudinea aceasta este specifică literaților, "împămîntenirea" noțiunilor filozofice prin cuvin-te analizabile nefiind, de fapt, cum crede Noica, o reconstrucție a filozofiei, ceea ce ar presupune și reconstrucția noțiunilor, ci numai o reconstrucție de forme lingvistice predispuse la interpretări intuitive. Dar, printr-o asemenea atitudine nu se poate crea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
făcute" în alte limbi (în latină sau în franceză)405. În consecință, Noica apreciază în mod deosebit efortul românilor din perioada de modernizare a limbii și a culturii de a crea cuvinte proprii pentru a recepta filozofia apuseană, atribuind discursului filozofic un accentuat profil ontologic. Din acest motiv, cre-de el, cea mai nimerită manieră de filozofare este determinarea cuvintelor întemeietoare ale limbii române, precum și a altor elemente definitorii ale limbii, pe baza cărora să se delimiteze ontologia, maniera de ființare, și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dicționare, dar se delimitează mereu de ei, arătînd că felul în care pun problemele lingviștii și semioticienii, precum și natura întrebărilor pe care le pun, nu sînt decît eforturi sterile de a priva omul de rațiune 406. Din punct de vedere filozofic, se poate constata că Noica se folosește de "cotitura lingvistică" din gîndirea secolului al XX-lea pentru legitimarea unor proiecții ontologice atribuite aprioric spațiului românesc și că el consideră lingvistica incapabilă de a pătrunde în adîncimile semnificațiilor limbii, pledînd efectiv
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al XX-lea pentru legitimarea unor proiecții ontologice atribuite aprioric spațiului românesc și că el consideră lingvistica incapabilă de a pătrunde în adîncimile semnificațiilor limbii, pledînd efectiv pentru o depășire a cercetării de tip lingvistic (științific), în favoarea uneia de tip filozofic, în maniera proprie de a concepe filozofarea. Analizate din perspectiva științei, ideile lui Noica se dovedesc neconforme evoluției cunoașterii în domeniu și, de aceea, analiza sa, realizată într-o manieră proprie, nu urmărește să amelioreze sau să concureze cunoașterea de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
paradoxal, fără perspectivă și ineficient, căci, în vreme ce Heidegger sau Wittgenstein ignoră existența unei științe a limbii, gînditorul român respinge lingvistica, consi-derînd-o fără rost și demnă de dispreț, datorită acribiei cu care încearcă să explice faptele de limbă. După Noica, cugetarea filozofică nu are nevoie de un limbaj de specialitate, fiindcă ea "folosește nu limbajul, ci limba"407(se observă confuzia între limbaj ca facultate umană și limbaj ca specializare a limbii). Din analiza limbii, s-ar putea desprinde structura spiritului românesc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii). Din analiza limbii, s-ar putea desprinde structura spiritului românesc, adică filozofia care întemeiază acest spirit. Astfel, despre prepoziția învechită întru se afirmă că ar fi o "vocabulă dialectică de prim ordin" sau că "ne aflăm în fața unei vocabule filozofice de prim ordin"408. Ce înseamnă însă "vocabulă dialectică" sau "vocabulă filzofică" este greu de intuit. De aceea, devine iluzorie credința că, prin analizele lui Noica, s-ar putea desprinde mai mult decît o opinie singulară despre încifrări uneori mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încît să poată fi valorificate ca ținînd de specificul românesc. De aceea, știința limbii nu poate lua în serios asumpțiile lui Noica, întrucît el pierde din vedere faptul că un cuvînt, o sintagmă sau o formă gramaticală pot fi exploatate filozofic numai dacă întrunesc anumite însușiri ce rezultă din folosirea lor, iar nu dacă asemenea însușiri sînt doar atribuite de individualitatea unei singure persoane, indiferent cît de puternică ar fi această individualitate. Dar, apreciind că limba creează lumea pentru om sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individualizează, dar aceasta nu înseamnă că i se poate atribui o superioritate (metafizică) în raport cu alte limbi. Există elemente individualizatoare, desigur, sub raportul conținuturilor limbii, corespunzătoare experienței istorice a vorbitorilor ei, care se pot însuma într-o ideologie abordabilă din perspectivă filozofică. Nu este însă normal să se pornească numai de la formele limbii, de la structurile de suprafață, și, pe baza specificității lor, să se atribuie implicit o specificitate de conținut, în structurile de adîncime. În plus, atunci cînd aceste conținuturi individualizatoare sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
într-adevăr o concordanță cu esența ei originară, nu-și propune să ignore realitatea (în complexitatea ei), considerînd-o altceva decît ceea ce este. Numai unghiul de vedere din care este privită realitatea și metoda cu care este cercetată fac din cunoașterea filozofică o construcție corespondentă, iar nu echivalentă realității, fiind-că nu este o fotografiere mecanică a ei. În ultimă instanță, filozofia nu-și poate propune să falsifice realitatea (lucru, de altfel, imposibil), ci să-i găsească temeiurile și să o interpreteze. Filozofia
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau subiectivitate reflectorie, realitatea n-ar exista pentru ea și, fiind simplă efuziune subiectivă, și-ar pierde individualitatea și atunci s-ar desființa, tinzînd spre construcția specifică artei. Prin urmare, și atunci cînd limbajul și limba devin obiecte ale discursului filozofic, aceeași atitudine înțeleaptă (ca manifestare a "dragostei pentru înțelepciune") trebuie să fie dominantă și călăuzitoare. Cu atît mai mult, știința trebuie să fie îndrumată de înțelepciune în toate situațiile și, se înțelege, și atunci cînd este orientată spre limbă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbi ceea ce nu are: virtuți exclusive în redarea unor sentimente, noțiuni sau categorii, superioritate în detalierea realităților sau în omogenizarea etnică, funcție culturală privilegiată etc. În primul caz, al manifestării unor exigențe pe care limba nu le poate îndeplini, cugetarea filozofică este totuși legitimă, căci se produce confruntarea dintre un ideal și o realitate și se stimulează astfel aflarea unor mijloace pentru ameliorarea unora dintre trăsăturile realității respective. Se poate vorbi și de defectele unei limbi, atunci cînd se constată că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei limbi, demersul nu se poate înscrie nici în sfera filozofiei și nici în cea a științei, rămînînd simplă plăsmuire a fanteziei nestăpînite, dar fiind lipsit și de valențele estetice și etice ale unui basm reușit. Din punct de vedere filozofic, o asemenea procedare repre-zintă o degradare a filozofiei, prin reducerea ei la investigarea unui singur aspect al lumii și o dublă degradare a ei prin înnămolirea în spații în care nu mai este posibilă distincția dintre adevăr și falsitate. Un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
intempestivă a ideilor, tot așa, la nivelul expresiei lingvistice, aceeași raționalitate trebuie să producă un echilibru al mijloacelor întrebuințate, prin adecvarea la necesitățile comunicării eficiente, economice și exemplare. Filozofia limbii se constituie numai prin cercetarea limbii din perspectiva unei viziuni filozofice, căci filozofia limbii nu este în măsură să se substituie filozofiei, ea fiind, eventual, doar un capitol al acesteia, indiferent de rolul (firește, foarte însemnat) pe care îl are limba în determinarea aspectului antropocosmosului. Adevărata filozofie nu poate, de asemenea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să nu cuprindă în obiectul ei limbajul și limba, limbajul fiind una dintre facultățile definitorii ale omului, iar limba una dintre condițiile lui formative. În cuprinsul relației limbă filozofie, se întrevăd două aspecte definitorii: 1) relația dintre filozofie și stilul filozofic și 2) relația dintre filozofare (maniera de realizare a filozofiei) și discursul filozofic (particularizarea stilului filozofic prin realizările individuale, la nivelul vorbirii). Din neînțelegerea manifestării acestor relații decurg atît interminabilele clasificări în care discursul individual, tipul de discurs și stilul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
facultățile definitorii ale omului, iar limba una dintre condițiile lui formative. În cuprinsul relației limbă filozofie, se întrevăd două aspecte definitorii: 1) relația dintre filozofie și stilul filozofic și 2) relația dintre filozofare (maniera de realizare a filozofiei) și discursul filozofic (particularizarea stilului filozofic prin realizările individuale, la nivelul vorbirii). Din neînțelegerea manifestării acestor relații decurg atît interminabilele clasificări în care discursul individual, tipul de discurs și stilul sînt privite nediferențiat, cît și conceperea textului filozofic ca fiind ceva incomparabil cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
omului, iar limba una dintre condițiile lui formative. În cuprinsul relației limbă filozofie, se întrevăd două aspecte definitorii: 1) relația dintre filozofie și stilul filozofic și 2) relația dintre filozofare (maniera de realizare a filozofiei) și discursul filozofic (particularizarea stilului filozofic prin realizările individuale, la nivelul vorbirii). Din neînțelegerea manifestării acestor relații decurg atît interminabilele clasificări în care discursul individual, tipul de discurs și stilul sînt privite nediferențiat, cît și conceperea textului filozofic ca fiind ceva incomparabil cu scriitura caracteristică altor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realizare a filozofiei) și discursul filozofic (particularizarea stilului filozofic prin realizările individuale, la nivelul vorbirii). Din neînțelegerea manifestării acestor relații decurg atît interminabilele clasificări în care discursul individual, tipul de discurs și stilul sînt privite nediferențiat, cît și conceperea textului filozofic ca fiind ceva incomparabil cu scriitura caracteristică altor tipuri de opere culturale. Particularizarea scrisului filozofic după învățații alcătuitori de sisteme se realizează în mod eficient, nu prin diferențele pasionale, volitive sau de fantezie, ci prin manierele diversificate și multilaterale, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Din neînțelegerea manifestării acestor relații decurg atît interminabilele clasificări în care discursul individual, tipul de discurs și stilul sînt privite nediferențiat, cît și conceperea textului filozofic ca fiind ceva incomparabil cu scriitura caracteristică altor tipuri de opere culturale. Particularizarea scrisului filozofic după învățații alcătuitori de sisteme se realizează în mod eficient, nu prin diferențele pasionale, volitive sau de fantezie, ci prin manierele diversificate și multilaterale, dar întotdeauna coerente, ale manifestării rațiunii. B i b l i o g r a f
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
istorie a lingvisticii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977 Guliciuc, Emilia, Aporiile gîndirii nicasiene, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Guliciuc, Emilia, Constantin Noica sau revolta întru spirit, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea a treia: Filozofia spiritului, Humanitas, București, 1996 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea întîi: Logica, Editura Academiei, București, 1962 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Prelegeri de istorie a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Didactică și Pedagogică, București, 1999 Guliciuc, Emilia, Constantin Noica sau revolta întru spirit, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea a treia: Filozofia spiritului, Humanitas, București, 1996 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea întîi: Logica, Editura Academiei, București, 1962 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Prelegeri de istorie a filozofiei, Editura Academiei, București, vol. I-II, 1963-1964 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Știința logicii, Editura
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și Enciclopedică, București, 1981 Noica, Constantin, Jurnal de idei, Editura Humanitas, București, 1990 Noica, Constantin, Povestiri despre om. După o carte a lui Hegel, Cartea Românească, București, 1980 Oprea, Ioan, Lingvistică și filozofie, Institutul European, Iași, 1992 Oprea, Ioan, Terminologia filozofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare, Editura Științifică, București, 1996 Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, Humanitas, București, 1990 Philippide, Alexandru, Opere alese. Teoria limbii, Editura Academiei, București, 1984 Philippide, Alexandru, Originea romînilor, Iași, vol. I-II, 1926-1927 Pöggeler
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]