6,098 matches
-
țări într-o subjugare temporară. Poveștile nordice îl prezinta pe Harald într-o lumină mai negativă. El a fost forțat de două ori să i se supună prințului renegat suedez Styrbjörn cel Puternic al Jomsvikings, prima dată prin acordarea unei flote și pe fiica sa Thyra, și a doua oară prin oferirea sa ca ostatic, împreună cu încă o flotă de-a sa. Când Styrbjörn a adus flota în Uppsala pentru a pretinde tronul Suedez, Harald a rupt jurământul și a fugit
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
fost forțat de două ori să i se supună prințului renegat suedez Styrbjörn cel Puternic al Jomsvikings, prima dată prin acordarea unei flote și pe fiica sa Thyra, și a doua oară prin oferirea sa ca ostatic, împreună cu încă o flotă de-a sa. Când Styrbjörn a adus flota în Uppsala pentru a pretinde tronul Suedez, Harald a rupt jurământul și a fugit cu danezii săi, pentru a evita armata suedeză în Bătălia de la Fýrisvellir. Sven I devine rege în Danemarca
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
supună prințului renegat suedez Styrbjörn cel Puternic al Jomsvikings, prima dată prin acordarea unei flote și pe fiica sa Thyra, și a doua oară prin oferirea sa ca ostatic, împreună cu încă o flotă de-a sa. Când Styrbjörn a adus flota în Uppsala pentru a pretinde tronul Suedez, Harald a rupt jurământul și a fugit cu danezii săi, pentru a evita armata suedeză în Bătălia de la Fýrisvellir. Sven I devine rege în Danemarca în anul 985 iar în 1000 deja cucerise
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
a fost dispus să schimbe nimic, mai ales că el nu avea încredere în totalitate în conții importanți. La început el a reușit cu succes să-și intimideze supușii, deși mai târziu, la sfârșitul domniei sale scurte. El a dublat dimensiunile flotei engleze de la 16 până la 32 de nave, astfel el deținea forța capabilă să se înfrunte cu probleme și în altă parte a imperiului său. Creșterea ratei de impozitare a coincis cu recolta slabă, cauzând dificultăți severe. În 1041, doi culegători
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
a fost remarcat prima dată ca membru al tatălui său în raidul din Anglia din 1069 și a fost raportat de Cronicile anglo-saxone ca fiind unul dintre liderii unui alt raid împotriva Angliei în 1075. La întoarcerea sa din Anglia, flota daneză s-a oprit în Flandra. Din cauza ostilității sale față de William I al Angliei, Flandra a fost un aliat pentru danezi. Knut s-a dovedit a fi un rege foarte ambițios și devotat. El a sprijinit autoritatea bisericii și a
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
Prin urmare, el considera că William I al Angliei este un uzurpador. În 1085, cu sprijinul socrului său, Contele Robert și a lui Olaf al III-lea al Norvegiei, Knut a planificat o invazie în Anglia și și-a chemat flota la Limfjord. Flota nu a pornit niciodată, în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
considera că William I al Angliei este un uzurpador. În 1085, cu sprijinul socrului său, Contele Robert și a lui Olaf al III-lea al Norvegiei, Knut a planificat o invazie în Anglia și și-a chemat flota la Limfjord. Flota nu a pornit niciodată, în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric al cărui dușman
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric al cărui dușman, Rudof de Rheinfelden, se refugiase în Danemarca. Războinicii flotei, în mare parte alcătuiți din țărani care aveau nevoie să fie acasă pentru sezonul de recoltare, au obosit să mai aștepte și l-au ales pe fratele lui Knut, Olaf pentru a le susține cazul. Acest lucru a ridicat suspiciunea
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
suspiciunea lui Knut, arestându-l pe Olaf și trimițându-l în Flandra. Revolta a fost în cele din urmă dispersată și țăranii s-au întors la recoltele lor, însă Knut intenționa să o reia după un an. Înainte de a reasambla flota, o revoltă țărănească a izbucnit în Vendsyssel, unde se afla Knut, la începutul anului 1086. Knut a fugit prima dată la Schleswig, și în cele din urmă la Odense. La 10 iulie 1086, Knut și oamenii lui s-au refugiat
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
și a dus un război lung. Hedeby fusese demis în 1050 iar Harald, l-a demis și pe Aarhus. Svend fusese aproape capturat de Harald în 1050, atunci când Harald a atacat coasta Iutlandei, încărcându-și navele cu bunuri și ostatici. Flota lui Svend a prins flota de norvegieni și Harald a ordonat oamenilor săi să arunce bunurile capturate, gândindu-se că așa i-ar putea opri pe danezi. Svend a ordonat oamenilor săi să părăsească bunurile și să se ducă după
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
lung. Hedeby fusese demis în 1050 iar Harald, l-a demis și pe Aarhus. Svend fusese aproape capturat de Harald în 1050, atunci când Harald a atacat coasta Iutlandei, încărcându-și navele cu bunuri și ostatici. Flota lui Svend a prins flota de norvegieni și Harald a ordonat oamenilor săi să arunce bunurile capturate, gândindu-se că așa i-ar putea opri pe danezi. Svend a ordonat oamenilor săi să părăsească bunurile și să se ducă după Harald. Svend a fost aproape de
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
trebuiau să se întâlnească într-o bătălie finală și decisivă la Elv, în primăvara anului 1062. Când Svend și armata daneză nu s-a prezentat, Harald a trimis acasă o mare parte din armata sa, păstrând doar războinicii profesioniști în flotă. Când Svend a ajuns în cele din urmă, flota numeroasă a lui Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
decisivă la Elv, în primăvara anului 1062. Când Svend și armata daneză nu s-a prezentat, Harald a trimis acasă o mare parte din armata sa, păstrând doar războinicii profesioniști în flotă. Când Svend a ajuns în cele din urmă, flota numeroasă a lui Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a reușit să scape din luptă, a ajuns pe pământ
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
nu s-a prezentat, Harald a trimis acasă o mare parte din armata sa, păstrând doar războinicii profesioniști în flotă. Când Svend a ajuns în cele din urmă, flota numeroasă a lui Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a reușit să scape din luptă, a ajuns pe pământ și s-a refugiat la casa unui țăran pentru a cere ceva
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
Prin urmare, el considera că William I al Angliei este un uzurpador. În 1085, cu sprijinul socrului său, Contele Robert și a lui Olaf al III-lea al Norvegiei, Knut a planificat o invazie în Anglia și și-a chemat flota la Limfjord. Flota nu a pornit niciodată, în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
considera că William I al Angliei este un uzurpador. În 1085, cu sprijinul socrului său, Contele Robert și a lui Olaf al III-lea al Norvegiei, Knut a planificat o invazie în Anglia și și-a chemat flota la Limfjord. Flota nu a pornit niciodată, în timp ce Knut era preocupat în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric al cărui dușman
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
în Schleswig datorită amenințărilor potențiale din partea lui Henric al IV-lea, Împăratul Roman, cu care Danemarca și Flandra erau în condiții neprietenoase. Knut se temea de invazia lui Henric al cărui dușman, Rudof de Rheinfelden, se refugiase în Danemarca. Războinicii flotei, în mare parte alcătuiți din țărani care aveau nevoie să fie acasă pentru sezonul de recoltare, au obosit să mai aștepte și l-au ales pe fratele lui Knut, Olaf pentru a le susține cazul. Acest lucru a ridicat suspiciunea
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Ducele Valdemar a fost proclamat rege la Adunarea din Iutlanda. În 1203, Valdemar a invadat și cucerit Lybeck și Holstein, adăugându-le la teritoriile controlate de Danemarca. În 1204 el a încercat să influențeze rezultatul succesiunii norvegiane prin conducerea unei flote daneze la Viken, în spijinul lui Erling Steinvegg, pretendentul la tronul Norvegiei. Acest lucru a dus la al doilea război Bagler care a durat până în 1208. Problema succesiunii norvegiene a fost stabilită temporar iar regele norvegian datora credință regelui Danemarcei
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
la cererea sa în Norvegia pentru regele Cristian. Problema succesiunii norvegiene a fost decisă între Danemarca și Suedia, precum și de Consiliul norvegian rămas cu un singur candidat pentru tron. În vara anului 1450, Cristian a navigat în Norvegia cu o flotă mare și la 2 august a fost încoronat regele Norvegiei în Trondheim. La 29 august, a fost semnat un tratat de uniune între Danemarca și Norvegia în Bergen. Norvegia avusese mereu o monarhie ereditară veche, însă acest lucru devenea din ce în ce mai
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Sonda Giotto a făcut parte dintr-o flotă de cinci sonde spațiale, împreună cu două sonde sovietice Vega 1 și Vega 2 și două japoneze Sakigake și Suisei, lansate în 1985 cu destinația cometa Halley. Misiunea a fost condusă de Agenția Spațială Europeană (ESA). Inițial, misiunea trebuia să fie
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
Informații despre locația coloniei sunt lăsate să se „scurgă” printre celelalte rase, pentru a ajunge la conducerea Conclavului. Un atac distruge câteva locuințe și duce la moartea lui Enzo și a familiei sale. Generalul Gau sosește pe Roanoke cu o flotă formată din câte o navă a fiecărei nave din Conclav și negociază cu John Perry predarea coloniei sau distrugerea acesteia. Departe de a fi intimidat, John îl sfătuiește să plece, înainte de a fi prea târziu. Gau ia în derâdere propunerea
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
din Conclav și negociază cu John Perry predarea coloniei sau distrugerea acesteia. Departe de a fi intimidat, John îl sfătuiește să plece, înainte de a fi prea târziu. Gau ia în derâdere propunerea și este nevoit să asiste la distrugerea navelor flotei sale, sabotaj pus la cale de Uniunea Colonială. Singura navă care e cruțată este cea a generalului. John trece printr-un proces în care este acuzat de trădare, deoarece avertismentul dat generalului Gau ar fi putut să-l pună pe
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
sultan ca Selim II”, „un apostat; (...) un om îndobitocit prin excesul banchetelor și un dobitoc amețit prin furia opiului: (...) un monstru pentru a face un asemenea pas contra onorii și contra jurământului”. În 1574, el a condus cu succes o flotă otomană formată din 250-300 de nave de război și aproximativ 75.000 de oameni în cucerirea Tunisului. A devenit agă al ienicerilor în 1575 și a păstrat această funcție până în 1578. În timpul următoarei etape a carierei sale a fost activ
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
luptat cu succes în vestul Persia în ultimii ani ai războiului, aducând Nihavand și Hamadan sub control otoman. După pacea din 1590, el a fost numit guvernator de Erzurum, iar în 1591 a devenit pașă kapudan sau Mare Amiral al flotei otomane. El a deținut această funcție până în 1595. În cel de-al treilea vizirat (1593-1595) al lui Koca Sinan Pasha a fost promovat ca al patrulea vizir. La acea vreme, otomanii se aflau în război cu Austria începând din 1593
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
prizonieri și 133 răniți. În septembrie 1944, Adolf Hitler a hotărât să recâștige inițiativa strategică pe frontul de vest prin lansarea unei ofensive. Pe 16 septembrie, Hitler a dat ordin generalului Werner Kreipe - șeful Mareului Stat Major - să pregătească o flotă de avioane necesară ofensivei. Pe 21 octombrie, Kreipe a ordonat avioanelor care asigurau apărarea Marelui "Reich" ("Luftflotte Reich") să transfere șapte grupuri aeriene de vânătoare ("Jagdgeschwader") și bombardament ("Schlachtgeschwader") sub comanda Comandamentului Aerian Vest ("Luftwaffenkommando West") în vederea viitoarei ofensive. Pe
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]