12,418 matches
-
era târât pe jos, bumbăcit zdravăn, dar pe urmă se ridica, răspundea la înjurături, mereu cu un surâs și o sclipire vicleană în ochii lui care se înecau parcă în sudoare. Nu învăța nici bine, nici prost, făcea parte din galeria de tipi ai clasei, el era hoț, altul era gras și onanist, Tănase era tocilar, Enache era uriaș, afabil, Ene avea tot timpul ochii cât cepele, Amuza misterios, avea aerul să ne spună că el știa secrete mari, vorbea puțin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Da, dar unde să mă duc? Să las manuscrisul unui necunoscut, se pierde printre atâtea manuscrise... Da, trebuie mai întîi să-l copiez și să încerc totuși la Gândirea... Deocamdată, rătăcind pe Calea Victoriei, am intrat la Teatrul național. Biletele la galerie erau ieftine. De ce nu? Am văzut Faust, cu George Vraca în rolul savantului care nu-și trăise tinerețea. Mă duceam pentru întîia oară la un spectacol de teatru și cum citisem piesa, am fost uluit să văd ce pot face
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
clar și călcând drept... Am publicat apoi la Popasuri, aproape la rând, încă patru sau cinci nuvele, scrise sub impulsul debutului, apoi m-am oprit. Venise primăvara, lepădasem de mult urâtul meu palton de aba, îmi cumpărasem două costume de la Galeriile Lafayette și spre surpriza mea, deși aveam două salarii, banii nu-mi ajungeau să mă mut din Tutunari, fiindcă deși camera îmi plăcea, proprietăreasa mă anunțase că vrea să mai aducă un chiriaș peste mine. I-am răspuns că voi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
LUMINATĂ. MARIN SE OPRI O CLIPĂ ÎN FAȚA UȘII ȘI PERMISE GĂRZILOR CARE STĂTEAU ÎN SPATELE ORIFICIILOR DIN PERETE SĂ-L CONTROLEZE; ACEȘTIA ÎL RECUNOSCURĂ ȘI ÎȘI REDUSERĂ MINTAL "VIGILENȚA". AȘTEPTĂ CA SOLDAȚII SĂ URCE, CONFORM ORDINELOR LUI, SCARA CARE DUCEA LA GALERIA DE SUPRAVEGHERE ȘI SĂ PREGĂTEASCĂ CEL DE-AL DOILEA ATAC SURPRIZĂ. CU PAȘI MĂSURAȚI, SE ÎNDREPTĂ SPRE MARELE JUDECĂTOR, CARE STĂTEA ÎN PICIOARE LÂNGĂ PODRAGE. ÎNCEPU SĂ SIMTĂ ÎNCORDAREA, DEOARECE SE APROPIA UN MOMENT CRITIC; TOTUL NU ERA DECÂT O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de fețe colțuroase, asaltată de strigăte guturale, își simți dintr-o dată oboseala. - Urc, îi spuse lui Marcel, care se răstea nerăbdător la șofer. Intră în hotel. Patronul, un francez slab și tăcut, îi ieși în întâmpinare. O duse, printr-o galerie lungă ce se înălța deasupra străzii, la primul etaj, într-o cameră în care nu se vedea decât un pat de fier, un scaun vopsit în alb, un dulap fără perdele și, în spatele unui paravan de trestie, un spălător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ușa la loc cu aceeași grijă. Cu obrazul lipit de lemn, așteptă. După o clipă ajunse la ea, îndepărtată, respirația lui Marcel. Se răsuci pe călcâie, primi în față aerul înghețat al nopții, și începu să alerge de-a lungul galeriei. Poarta hotelului era închisă. În timp ce se străduia să deschidă zăvorul, paznicul de noapte se ivi, cu fața obosită, în capul scării, rostind câteva cuvinte în arabă. - Mă întorc îndată, îi spuse Janine, și se afundă în noapte. Ghirlande de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
s-a dezbătut, după atâtea amânări, cazul ei. Venise dezlegarea, a fost pusă în discuție. Exclusă, dar menținută în serviciu... Au mutat-o ca restauratoare, apoi muzeografă. Se impunea repede. Serioasă, harnică. Zile în șir în bibliotecă sau zăvorâtă în galerii. N-o mai interesa nimic altceva. Atunci mi-a vorbit o colegă despre ea. Se împrieteniseră. Spunea că e de o blândețe copilăroasă. Garanta pentru cinstea ei, aproape bolnăvicioasă. Retrasă, modestă, mută, cu nervii fărâmați. Susținea că posedă o grozavă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tabloul viu și impudic pe care îl interpretez acum în maniera Cosimo n-ar interesa-o, nici maladiva nerăbdare erotică a acestei Venus dezgolite, acum, lângă mine, lângă Simonetta absentă și oarbă, n-o interesează, nu, nicidecum. Nici Pietà din Galeria Perugia, îngerii de la Dresda, capetele sălbatice de pe pereții de aur ai Luvrului. Nu ar ține neapărat să vadă Fecioara cu pruncul și Sfântul Ion, relativ recent atribuită lui Piero și aflată în Colecția Cini, din Veneția ? Nici măcar în bătrâna Florență
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
subțire cât aripa unei muște peste buza vecinului Vornicu. Trase ziarul, îl ridică sus sus : „Înfăptuirea neabătută, făurirea societății multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă și țop, în picioare, țeapăn, galeria în delir, parterul înmărmurit, urlă copiii de entuziasm, s-ar cutremura cupola. Luminița schioara cea înaltă și buzată răsfoiește, probabil, printre atâtea diagrame și dosarul de divorț, Grefu gâfâie, peste ultimul număr din Sportul, domnul Pasăre trage în tuș complicatele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede, tic-tac-toc, tactoc-toctoc, greu să-i ajungi, dar neapărat, trebuie, Vornicu să vadă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poartă, nu mai țineți minte cum a fost la Craiova, acu’ niște ani? A pierdut Rapidulețul campionatul pe mâna lui? A pierdut - și nimeni n a zis nimic, că de, trebuia să câștige Steaua... Ehe, că bine zic ăia În galerie: Ceaușescu nu mai e, nu mai e beleaua, ca să facă ordine, să câștige Steaua. Da’ tot cîștigă... Sandu Șpriț sare cu gura. Adică ce vrei tu să spui, că Steaua a luat campionatul atunci pe aranjamente? Poate Îți torn paharul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Da, fraților, rapidulețu’ a sărit din schema europei, c-a făcut doi-doi cu iașu’ lu’ ăla italianu’ și acu copos vrea să-l aducă pe italian sub pod. Da’ eu n-aș veni nici mort Între șine, că te-aleargă galeria și te lovești de săgeata albastră dacă nu ești atent. Bă, la rapizi a cam Înțărcat bălaia, spadacio aleargă În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri, țiganca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ape Când peste codri-apare blonda lună. De-odată-n două șirul se desface. În fund apare-un mândru chip ce tace; Cu roșii flori de mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mîna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Isvoare vii din vase stau să salte Și lângă ele nimfele de marmur, Făpturi cerești unor măestre dalte. Pe lucii muri auritele pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îndreaptă spre marea neutralitate afectivă. Când scopul fumegă, nici mijloacele nu ard. Doar câteva procente din populația globului citesc. Iar ceilalți nu simt nici o frustrare pe această chestie. Deocamdată, televiziunea pare a fi piciorul de lemn al culturii. Mișună prin galeriile de artă și destui onaniști ai penelului. Cine vrea să câștige bani trebuie sa vândă, nu să scrie cărți. Muzica de orgă poate constitui onorariul reconcilierii cu Dumnezeu. Mediocrii citesc mai mult decât pot asimila. Lectura unei cărți poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
215} {EminescuOpXV 216} {EminescuOpXV 219} {EminescuOpXV 223} {EminescuOpXV 227} ÎNSEMNĂRI CU CARACTER PERSONAL EVOCĂRI SUVENIRI DIN COPILĂRIE 2291 La Dziercek în casa cu plopii. Grădina cu mere în care-mi făcusem cuib și găseam mere toamna, rămase din scuturătură. Pazirski. Galeria de tablouri. În căsuța din grădină lipisem pe păreți chipuri rupte din jurnale - ca un quodlibet - și o numeam galerie de tablouri, pentru vederea cărui trebuia să se plătească entree. Teatru l-am jucat o dată în odaia din pod, în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în casa cu plopii. Grădina cu mere în care-mi făcusem cuib și găseam mere toamna, rămase din scuturătură. Pazirski. Galeria de tablouri. În căsuța din grădină lipisem pe păreți chipuri rupte din jurnale - ca un quodlibet - și o numeam galerie de tablouri, pentru vederea cărui trebuia să se plătească entree. Teatru l-am jucat o dată în odaia din pod, în care ședeam cu Arm[e]anul, a doua în grădină, [... ] Grospapa - bostanul găurit cu lumânare -. Scuturatul ferestei. Curiozitatea lui Dzierzek
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Trudind o viață ca învățător și ziarist, Ai dovedit că ești un vrednic normalist. Acum, când spre a treia „tinerețe” te îndrepți, Depeni amintiri și strănepoți aștepți. D-lui Dumitru Grumăzescu Sunteți un colecționar împătimit, Și om de afaceri iscusit. „Galeriile” sunt, în actuala conjunctură, O oază de frumos și de cultură. Amicului meu, prof. Ion Grigoraș Când în tinerețe-abia intram, Și cu maturitatea cochetam, Ca studenți „boboci” ne-am întâlnit, Și prieteni pe viață-am devenit. Unui prieten și coleg
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
m-a dus, aproape de mână, în locul unde trăise, despotic, proprietăreasa și brusc m-am văzut în fața unei case care exista de mult în mintea mea, aureolată de suferință și nebunie. Casa în formă de "U", cu leandru mirosind extatic, cu galerie la etaj, acum părăsită, aproape o ruină, cu geamuri sparte, cu tocurile ușilor smulse... Intrând în curte, m-am lăsat în voia memoriei corpului, care m-a purtat sus, în aripa stingă, pe scara complet putredă, m-a-ndreptat spre al doilea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ci inconștientul ei pur. Nu există prințipuri, nu sânt instituții, nu apar centre de gîndi-re, nici o ordine istorică nu se poate închega. Mahalagiul e urmașul țăranului și ipistatul e din rândul mahalagiilor, ducând mai departe, ca niște furnici oarbe în galerii subterane, boicotarea istoriei. Cu un veac și ceva înainte, Di-nicu Golescu dădea prima mărturie a gulagului sui-ge-neris românesc. El e prima idee care forțează bariera eului și pătrunde în conștiință, în conștientul occidental. Mărturisește că ar vrea mai bine să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ovidiu Ver-deș: o aiureală cu un ins care măsoară pământul și care ajunge într-un sat, trage la o hangiță... Dar e păcat. Mă-ntreb sincer dacă mai există cititorii care-și urmăresc autorul, tenace, prin tot sistemul lui de galerii, ca pe o vulpe vicleană. Cei care vor cu adevărat să intre în lumile stranii ale unor minți prodigioase. Cineva spunea că "un scriitor de geniu ne face și pe noi geniali". Mă-ntreb dacă mai vrem să fim geniali
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în lumile stranii ale unor minți prodigioase. Cineva spunea că "un scriitor de geniu ne face și pe noi geniali". Mă-ntreb dacă mai vrem să fim geniali, urmărindu-l pe Nabokov, cu mii de dificultăți, prin sistemul lui de galerii. Nu-i mai simplu și mai confortabil să ne uităm la un film american cu Bruce Willis care moare din ce în ce mai greu? Nu-i cu mult mai ușor să facem zapping la televizor și să fușerim Internetul, închipuindu-ne că astfel
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
alte domenii ale vieții noastre publice, am trăit sentimentul că simpatica și necesara subcultură a fotbalului a devenit subumanitate și că microbiștii s-au transformat în microbi... S-au mai scris articole despre șovinismul mergând până la neo-nazism al unora dintre galerii, despre niște szte-uri incredibile pe Internet (invitații directe la exterminarea - chiar acest cu-vînt era folosit - țiganilor și, în general, a oponenților), dar climatul de teroare și violență se-ntinde mult mai departe și marchează mai direct viața noastră cotidiană. Mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
direct viața noastră cotidiană. Mai întîi sânt graffiti-urile pe care le vezi pretutindeni: pe gardurile de beton ale unor fabrici părăsite, pe zidurile blocurilor, în closete și pe băncile elevilor. Cam trei sferturi dintre ele țin de confruntările dintre galerii, suprapuse confruntărilor dintre cartiere căci, la fel ca în muzica hip-hop, noua mitologie a cartierului este omniprezentă, cu toată atmosfera de ghetoizare și agresivitate. Cât este doar un joc și cât este "pe bune"? Nici o problemă, în orice joc se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lățite pe câțiva metri buni de perete și însoțite de semne la fel de bizare. COLENTINA ANTIGIULEȘTINA era ceva mai transparent însă, și un MOARTE ȚIGANILOR scris chiar dedesubt decripta mesajul. Giuleștenii, prin urmare, erau identificați cu țiganii și cu echipa Rapid. Galeriile altor echipe, probabil mai pure rasial și mândre de asta, declarau un război neîmpăcat 282 în același timp unei echipe și unei etnii. Cuvântul "moarte" alternează monoton în aceste sloganuri cu cuvântul "muie". Unul reprezintă ura, celălalt disprețul. Primul identifică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]