7,174 matches
-
înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau în cercuri, pe jumătate drapate cu haine, trăgând sariuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere, căci, în timp ce el stătea înlăcrimat în casă, agresoarea sa plănuia de mult de-a fir-a-păr un nou atac împotriva sa. — Odată ce ploaia a astupat găurile din pământ, îi spusese Sampath surorii sale, pe când stătea îmbufnată sub copac, râma nu are altă soluție decât să iasă la suprafață. Făcuse tot posibilul să-i spună surorii sale ceva care să-i fie de ajutor și, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sale imediate, dându-i, în ciuda firii sale, sentimentul neliniștitor că plutea într-un ocean infinit. Nu voia și nu putea să se gândească la asta. Era sigur că dacă se gândea la astfel de lucruri era ca și cum ar fi făcut găuri în inima sa sigiliată; ar fi început să pătrundă înăuntru tot soiul de îndoieli și ar fi fost pierdut. Ce părere aveți de planul meu? îl întrebă pe perceptorul districtual. Perceptorul districtual plimba o bucată de cotlet dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Până vor ajunge în cele din urmă în livadă, era clar că maimuțele vor dispărea și vor fi nevoiți să repete tot circul acela ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
savant expert în energia atomică ar putea deschide porțile călătoriilor în timp. Dacă energia sau masa de materie este suficient de mare, se crede că timpul poate fi distorsionat într-atât încât se prăbușește în sine, generând o așa-numită gaură de vierme care acționează ca un tunel între prezent și viitor.“ Știrea asta m-a întors pe dos chiar de la începutul săptămânii. Am citit-o în „Gândul“, apoi am văzut-o postată și pe la unele telejurnale. Știu, unii dintre dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
istorică ocazie, o provocare cititorilor de „Supliment“. Anume, să-mi scrie, pe alex.savitescu@gmail.com, răspunsul la următoarele întrebări: „Pe cine ați trimite înapoi în timp și ce ați face ca respectivul/respectiva să rămână acolo?“, „Credeți că sintagma «gaură de vierme» este potrivită, pentru teste similare, în România?“. Toate răspunsurile decente și deștepte își vor găsi răspuns și spațiu tipografic într-un viitor număr. Secundo: „Un tânăr suedez, Andreas Back, a străbătut aproape 5.000 km - Suedia-Scoția și retur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
în față. Podrage împreună cu Marin prinseră trupul inert, împiedicându-l să cadă. Îl așezară în fotoliul din capul mesei. Deși capul îi atârna într-o parte, părea mai degrabă destins decât inconștient, așa că soldații care tocmai își ocupau posturile din spatele găurilor din zid își puneau poate întrebări, dar nu aveau de unde să știe adevărul. MARIN NU ÎȘI AMINTI DECÂT ÎN TREACĂT DE ACEST ASPECT. ÎN MOMENTUL ÎN CARE DICTATORUL FU INSTALAT ÎN SIGURANȚĂ ÎN FOTOLIUL LUI, ÎI DĂDU DRUMUL ȘI SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fie enervant. Totul e mort În tine. I-ai spânzura pe toți. Călăul din strada Alfasi. Asta pentru că amândoi urâți țara, În loc să vă treziți dimineața și să mulțumiți În genunchi pentru tot ce avem aici, inclusiv asiatismul și bolșevismul. Din cauza găurilor nu vedeți brânza. Și dintr-odată, umflându-se de furie simulată, ca și cum ar fi fost decis să joace rolul tiranului Înfricoșător, bătrânul doctor se Înroși, chipul său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drumul. Rotocoalele aveau cam 3 metri în diametru și nu era fum, ci abur strâns de la sistemul de încălzire al clădirii și păstrat în rezervoarele din spatele afișului. La fiecare patru secunde, o diafragmă acționată de un piston împingea aburul prin gaură. Ce țară, ce oameni, să își folosească inteligența în astfel de scopuri! Acum era și el unul dintre ei. În acea dimineață coborâse în port de pe pasarela vasului ca imigrant, un nou-venit, un expatriat. O oră mai târziu ieșise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
parcare, un tren tocmai intra în gară. Am privit în altă parte. Când am intrat în sufragerie, douăzeci de minute mai târziu, privirea mea s-a îndreptat imediat spre raftul de sus. Spațiul abia perceptibil dintre cărți era acum o gaură căscată. Creștea pe măsură ce noaptea înainta. Simțeam golul ca pe o foame fizică despre care credeam că nu o să dispară niciodată. Era cam după ora zece, când m-am ridicat și i-am spus lui Madeleine că uitasem niște acte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
distanță și să văd luminile, dar totuși nu era un lucru înțelept ceea ce făceam, nici pentru un soț și un tată, nici pentru altcineva. Alt șobolan alunecă prin raza de lumină. L-am urmărit cu lanterna până dispăru într-o gaură, sub peron. Când am ațintit lumina din nou spre șine, cartea dispăruse. Am luminat cu lanterna în jur. Raza lungă și albă se rotea și tăia întunericul. Fir-ar să fie de șobolan! Fir-ar să fie de carte! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spre stradă. „Vezi-ți de treabă“ plutea în aerul umed al dimineții. Eram departe de Indian Hills. Fațada de cărămidă roșie, brăzdată acum de dâre negre lăsate de ploaie, avea nevoie de reparații și o bucată de carton acoperea o gaură într-una dintre ferestre. Ușa grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să opună rezistență. Mirosul de cărți vechi, de camfor și de varză mă izbi. Nu înțelegeam rostul verzei. De unde stăteam, puteam vedea un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar nici nu ai vrut să nu o fac. — Am vrut să o faci, dacă și tu voiai asta. Dar nu am crezut că este necesar. Necesar? — Nu e nimic în neregulă cu el. Femeia care nici măcar nu își face găuri în urechi îmi spune mie că nu e nimic în neregulă să merg pe stradă cu un număr tatuat pe braț. —Vreau să zic că m-am obișnuit cu el. —Tu te-ai obișnuit cu el. Și asta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea să-l audă. Nu puteam să înțeleg. Eu eram de partea cealaltă a geamului și îi auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lovea de piciorul meu la fiecare pas. Speram să îi placă broșa. Îmi părea rău că nu cumpărasem cerceii, până la urmă. Bijutierul mi-a zis că era nesăbuit să cumpăr cercei cu diamante pentru o femeie care nu își făcuse găuri în urechi, dar tocmai nesăbuit mă simțeam eu. Aveam un fiu. Aș fi făcut orice pentru el și pentru surorile lui. I-aș fi dat orice mamei lui. Trebuia doar să ceară. Madeleine stătea ridicată în patul de spital, buclele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe jumătate distrusă de schije. Probabil călcase pe o mină. Am văzut-o tresărind. Ar fi trebuit să mă opresc. —Cel puțin asta era povestea. Cine știe ce se găsea sub bandaje. Capul îi era înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși. Mai puțin pleoapele. Nu avea pleoape. O lingură de ciocolată se împrăștie pe masă. Puse jos cratița. Mi-am spus că trebuie să mă opresc. Fără pleoape, am continuat eu, evident că nu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Mungiu e revelația anului. Și nu se epuizează după una, două vizionari. Cu cat știi mai multe despre el în materie de replici, situații, decoruri etc., cu atat descoperi mai largă lumea din spatele ecranului, filmul funcționând că un fel de gaură a cheii spre trecut. Până să trec la filmele străine vreau să amintesc tot aici de California Dreamin’. Sper că autorul lui, Cristian Nemescu, se bucură de sus împreună cu Andrei Toncu de premiile luate de film, ca și de valul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
roșii și piure și puneam de-o parte destul cât să-mi ajungă și peste iarnă. Am și săpat nițel, da’ nu ieșeau bani. Făceam ustensile de bucătărie și vase din cupru. Pescuiam. Ai văzut vreodată cum își sapă dracii-de-mare găuri în mal ? Poți să-i tragi afară foarte ușor. Am cerut bani de la navigatorii care voiau să vadă un excentric adevărat. Cu asta îmi plăteam muniția, câteva incursiuni la Riggins. Zach voia să afle mai multe, dar o bufnitură venită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
camuflaj, iar în mână ținea o pușcă. Anu’ ăsta sunt elani din belșug, a anunțat Ellis coborând de pe verandă. Seceta i-a împins înspre nord. Zach și-a luat pușca din gabară. În Kimberly împușcase iepurii care împânzeau câmpurile de găuri. Pe unii îi țintise de la douăzeci de metri. Zach știa cum să țintească în sus, cu boltă; în mod normal, de la distanța aia, gloanțele se pierd. L-a urmat pe Ellis pe cărarea care ducea la Lucky Creek. În lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a pregătit pentru ce era mai rău. Și-a adus aminte cum se așezase bunică-sa pe scaun, după care nu se mai mișcase, cum ultimele picături de fericire i se scurseseră din trup de parc-ar fi avut o gaură în inimă. S-a gândit la concluzia la care Norma trebuie că ajunsese: dacă lași lucrurile să meargă prea departe, ajungi într-un punct când devine imposibil să-ți mai repari viața. Alice s-a gândit la o psihiatră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
categoria Căminelor Culturale, subspecia emisiuni teve de divertisment, în genul mare al umorului forțat și grobian. O piesă la care publicul a aplaudat fioros (da, juca Naționalu’!Ă, actorii au fost mândri, iar banul public s-a dus într-o gaură estetică (și o parte lăutarilor care au cântat Naționalului la ureche, cu strigături și dedicații, cum se face, la cina de după megasuccesă. Teatrul Popular Național ar trebui să scrie pe afișe limita maximă de vârstă permisă. În partea opusă, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
cușcă, știind bine ce anume avea de făcut. Un grup de savanți se strânsese în fața ușii, care părea să fi fost deschisă cu câteva clipe mai înainte. Grosvenor privi peste umerii lor și văzu în peretele din fundul cuștii o gaură enormă, prin care ar fi putut trece ușor cinci oameni deodată. Metalul părea îndoit și tăiat în multe locuri. Deschizătura dădea spre un alt coridor. - N-aș fi crezut că așa ceva e cu putință, murmură Pennons prin casca desfăcută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un minut ca să facă o asemenea treaba, dar atunci întreaga zonă ar rămâne radioactivă timp de mai multe săptămâni. Să știi, Morton, că avem de-a face cu-o ființă supranaturală! Directorul nu-i răspunse. Grosvenor văzu că Smith examina gaura din perete. - Barem de n-ar fi murit Breckenridge! oftă biologul. Numai un metalurgist ne-ar putea explica acest fenomen. Priviți! Și atinse marginea zdrențuită a metalului. O bucățică îi rămase între degete o clipă, apoi se fărâmiță și căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]