16,377 matches
-
aș putea dorinței rezista, De sărutări când fi-voi copleșită. Cu ochii-nchiși îmi pot imagina Ca-n brațul tău deplin sunt fericită. E doar un vis ce se va destrăma.... Departe-i clipă când voi fi-mplinită! Mă-ndrept spre geam din nou și pot vedea Ca cerul prevestește-o zi-nsorită, Iar eu aștept, tresar și voi visa La dragoste eternă, nesfârșita. Citește mai mult Deși-i târziu, aștept chemarea taPrivind în noapte ploaia nesfârșita.... Speranța ca-n curând vei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
n-aș putea dorinței rezista,De sărutări când fi-voi copleșită.Cu ochii-nchiși îmi pot imaginaCă-n brațul tău deplin sunt fericită.E doar un vis ce se va destrăma.... Departe-i clipă când voi fi-mplinită!Mă-ndrept spre geam din nou și pot vedeaCă cerul prevestește-o zi-nsorită,Iar eu aștept, tresar și voi visaLa dragoste eternă, nesfârșita.... X. AN VECHI, ĂN NOU..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1096 din 31 decembrie 2013. Tot ce de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
așezat pe gardul dinspre toloacă, uitându-se lung la vale, acolo unde, sub un smoc de pădurice, se alfa o casă cu multe șoproane și grajduri. Îl captiva mult de tot ceea ce vedea în vale, și casele de lemn cu geamuri mai noi sau mai vechi, multe grajduri și cotețe, câinii în cuștile din preajma caselor, apoi livezi de prune, cireșe, mere, pere. De asemenea, admira ogoarele semănate cu cartofi, unde pe margini de ogoare erau semănate fire de bob, ori păstăi
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
Am mai gonit apoi încă vreun kilometru prin sat până ce, în dreptul unei școli, camionul a oprit brusc, ca și cum i-ar fi stat motorul. Nu știam ce s-a întâmplat, însă m-am lămurit repede, căci șoferul a scos capul pe geamul cabinei și mi-a strigat: - Jos! Gata! - Cum adică? Am ajuns? întreb eu. Ăsta e satul Rotunda? - Ăsta e! Ce te miri?! Reușesc repede să-mi iau bagajele și să sar peste oblonul camionului drept în drum cu valiza și
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
foc. Un munte de aburi a umplut dintr-odată casa. În zadar a turnat fata o cană de apă în ceaun, căci prin cameră se așternuse deja un strat gros de aburi și fum, de nu se mai vedeau nici geamurile și nici icoanele. Fata a fost nevoită să deschidă ușa cât putu de larg, să iasă fumul. Mai târziu ne-am așezat la masă. După ce am mâncat și am băut câte ceva, am fost poftit într-o odaie alăturată, ce părea
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
pregătit calul să meargă în țarină după otavă și o groază de alte treburi. Și fata fusese trezită, îi auzeam glăsciorul prin curte, cam îndărătnic când era pusă să facă treabă. Pierindu-mi somnul dulce de dimineață, mă uitam pe geam afară și pe pereții camerei pe care vedeam atârnate o mulțime de icoane și de fotografii înrămate, poate ale unor feciori mai mari de-ai lui nea Macovei, pe care nu-i știam. Fata reuși să-mi pregătească masa de
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
și pe cărarea spre uliță. Se părea că vremea frumoasă anume aștepta să se trezească Ionuț, iar când se trezi, își frecă somnoros, cu mânuțele, ochișorii încă lipiți de somn. Făcu dintr-odată ochi mari și se bucură văzând pe geam afară splendoarea zilei senine. Mâncă în grabă ce-i pregătise bunica, apoi o tuli pe ușă. În zadar strigă bunica în urma lui, să-și ia hăinuța cea groasă pe el, copilul apăru pe cerdac doar în cămașă și fugi în
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
copac să văd mai bine. Și le speriam. Unele cădeau de pe ramuri. Se lasă seară și ne cam strângeam prin casă, la masă și la spălat. Nu ne puteam dezlipi și atunci Monica venea la noi, la bunica, pe un geam minuscul, între camere. Cât putea să fie de mică de se strecura prin ochiul de geam?! Și rădeam, în continuare, fericite, strânse în copilăria noastră că într- un șpilhozen cochet. Dormeam în camera bună, doar noi două, bunica, în odăița
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
ne cam strângeam prin casă, la masă și la spălat. Nu ne puteam dezlipi și atunci Monica venea la noi, la bunica, pe un geam minuscul, între camere. Cât putea să fie de mică de se strecura prin ochiul de geam?! Și rădeam, în continuare, fericite, strânse în copilăria noastră că într- un șpilhozen cochet. Dormeam în camera bună, doar noi două, bunica, în odăița din față. Stăteam la povești până se auzeau greierii cântând, suverani peste noaptea neagră de afară
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
măritat sau poate ești plecată de atunci în suflet mi-e pustiu, și sufletul mi-e dus la judecată, aseară am trecut pe strada ta și-un felinar ardea la tine la poartă, un licăr de lumină se zărea în geamul tău cu sticlă spartă, era târziu, curtea pustie un câine mă lătra de după poartă se culegeau și strugurii în vie și viața mea era deșartă. Referință Bibliografică: la poarta sufletului tău / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114
LA POARTA SUFLETULUI TĂU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380038_a_381367]
-
Acasa > Poezie > Cantec > AMINTIRI Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi vântul mi-a bătut la geam Și mi-a șoptit pe-o adiere, Să cânt cu păsările-n ram, De vreau în suflet mângâiere... Eu am ieșit și l-am urmat, Și-am început să caut pașii Copilăriei, ce-a plecat Spre un tărâm urmând strămoșii
AMINTIRI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380041_a_381370]
-
a grăbit ea să elimine explicații de care chiar nu avea nevoie. Strada... , bloc... - Da, doamnă, nu am uitat unde mergeți, a întrerupt-o el imediat, destul de rece, privind-o pentru o clipă prin oglinda retrovizoare. Amalia privea absentă prin geamul ușor aburit. Din nou era ger afară. Ca în ultimele patru-cinci nopți. Pe străzile necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. "Sunt câțiva ani de când n-am mai avut ierni așa
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
sub fulgii mari ce începuseră să cadă în timp ce erau în casă. Când a ajuns pe la jumătatea distanței, Amalia a începu să forțeze încuietorile. Nu a reuși să deschidă portierele. A scos o cizmă din picior și a început să lovească geamurile cu tocul metalic. Nici un rezultat. Bărbatul mai avea câțiva pași până la porțile mari de metal. Amalia s-a repezit peste scaunele din față. Încă nu știa ce să facă... Abia atunci a sesizat că motorul era în funcțiune. A pus
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ROTUND Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se anunță o lună răcoroasă... așa cum stau de vorbă brazii de la geam. Intervine și soarele... dar, doar așa ca să susțină o idee sau ca să mângâie un vârf. Se aud tropote pe vârf de deal! Sunt cred gândurile mele care alerga să iți susțină sprânceana încruntată sau zâmbetul nuanțat. E pace! Nu își
ROTUND de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381823_a_383152]
-
celor din felicitările de sărbători. De dimineață, satul se înfățișează privirilor în strai de sărbătoare. Bradul din fața casei își pleacă crengile verzi sub povara promoroacei, streșinile sunt dantelate cu salbe de cristale strălucitoare și stele de argint. Pe unul din geamurile casei se întrevăd neclar două năsucuri lipite, printre flori argintii de gheață, ce au început să lăcrimeze intimidate de lumina cernută, a zilei de duminică. Cerul cerne neostenit și iar cerne. Fulgii pufoși se depun degrabă continuând să acopere pârtia
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
chimicale să-i îngrașe repede. Animalele noastre mănâncă cereale și hrană curată, bio. Noi mâncăm sănătos, nu muncim degeaba. - Așa o fi! Vino după ce termini, să mulgi caprele să le pregătești mâncarea nepoților că stau amândoi cu nasurile lipite de geam și te așteaptă. Cred că vor să iasă afară la zăpadă. - Da, da, termin repede și mă ocup de ei, pupa-i-ar mama, că mi-s tare dragi! - Eu o să rânesc cotețul porcilor și în târlă la capre între
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
singurătatea să mă arunce veșnic la hotare. De câte ori vrei, întoarce-te la cel de dinainte, La cel uitat ca o pasăre mută printre cuvinte! Azi mă gândesc la flori, la ce speranțe mai am, Să urc drumul către întunecatul tău geam ... Citește mai mult Azi mă gândesc la vremea când eram doi,La paharele din nopțile cu nori, uitate,Cum acoperiți de noaptea mirosind a zori,Așteptam lumina prin ferestrele deschise-n noi.Eu mă ascund de timp, singurătatea doare,Clopotul
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
singurătatea să mă arunce veșnic la hotare.De câte ori vrei, întoarce-te la cel de dinainte,La cel uitat ca o pasăre mută printre cuvinte!Azi mă gândesc la flori, la ce speranțe mai am,Să urc drumul către întunecatul tău geam... XIV. MAMELE AVEAU LACRIMI DE STELE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016. De unde vin eu-mamele plângeau mocnit, ridurile erau fardate din apăsare, nimeni nu știa ce ascund ochii aceia, poate noi copii acelor vremuri
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci, cum frunza ce pică, Se-mbracă-n lumină de-amurg ce ridică Asfințit de culoare frumos pastelat, Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci cum ploaia-n geam bate, Când ziua își ia vesmântul de noapte, Iar ramu-nverzit, acum vrej uscat, Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci al păsării zbor, Ce pleacă, plutește, e-un gând călător, Un gând ce se lasă de zbor
ASCULTA SI TACI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381853_a_383182]
-
mi ozona coșul pieptului care se îmbâcsise de-atâta fum de țigară. , În sfârșit alte faruri îmi apărură și eu ridicai insistent mâna să oprească. Era o mașină mare, probabil o Tatră sau un Buceag, scârțâiră frânele brusc și pe geam scoase capul un țânc. Prin acel semiîntuneric îi zării fața pistruiată și părul în dezordine pe frunte. “Ce doriți?”- mă întrebă el, preocupat de urletul motorului care torcea. “Să merg și eu cu dumneavoastră!- îi răspunsei eu, evitând numele orașului
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
în sfârșit, perfectă ” - își auzi gândul plin de dezgust Smaranda și se grăbi să aleagă o altă ușă pentru a urca în autobuz. Apoi, printre ceilalți călători, nu-i mai văzu. Se așeză și încercând să se relaxeze, privi prin geam spre cerul pe care, norii de toate formele și culorile lunecau într-un neașteptat joc de lumini și umbre.” Bine că s-au oprit ploile - auzi ea în spatele său - că tare m-am mai săturat de ele. Parcă n-ai
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
jur, ceva din atmosfera unei sărbători cunoscute. Doar pentru o clipă... Pentru că totuși, din mijlocul acelui decor atât de animat, simțea că lipsește ceva. Privirea i se reîntorcea iscoditoare, încercând să se lămurească.Umbrele câtorva nori atinseră trecător ochiurile de geam prăfuite ale ferestrelor de la etajele vechilor clădiri - după toate aparențele nelocuite - imprimându-le un aer de tristețe și Smarandei i se păru pentru o fracțiune de secundă, cu tot zgomotul din jur, că rătăcește într-un tărâm pustiit și părăsit
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
chipul căreia înflorea o lumină, începeau să ciugulească, uguind plini de mulțumire. Odată, surprinzând privirea plină de dezaprobare a Smarandei care, era de părere că „păsările astea aduc doar mizerie în locul în care se înmulțesc” -spusese aceasta făcând aluzie la geamurile ce trebuiau mai des spălate și apoi râsese împăciuitore: „ Nu știu dacă tu te-ai gândit până acum la asta, dar eu cred, că în fiecare om, viața sapă ca într-un lut, un gol, mai mult sau mai puțin
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
mă pricep prea bine cum, sau ce anume ar fi mai bine să fac, dar ei - arătă ea spre porumbei - privirile lor încrezătoare, sunt pentru mine, tot ceea ce mă face să zâmbesc atunci când mă trezesc dimineața și-i aud la geam. Și atunci, toate celelalte mici inconveniente, nu mă mai deranjează atât”.Și nu se plângea niciodată, chiar dacă pe raftul de medicamente, numărul acestora sporea de la an la an, fără a părea că aduc vreo ameliorare a sănătății Iolandei. După un
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
mai primise niciun semn de la ea și nici răspunsuri la apelurile ei telefonice, alertase vecinii. Stătea ca de obicei acolo, în balansoar, ca și cum ar fi adormit pe neașteptate. Se stinsese liniștită, ascultând uguitul porumbeilor ce-i băteau cu aripile în geam. Pe buze, încă mai păstra o urmă ușoară de zâmbet, de parcă în ultima ei clipă, ar fi primit de undeva, o neașteptată și fericită veste. Tania Nicolescu Referință Bibliografică: Descântecul amiezilor / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]