12,993 matches
-
ajung la ușile Închise ale hotelului, cei patru sînt pudrați cu aripi de termite. Paznicul de noapte așteaptă plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc Într-o clipă, Îi șoptește Wakefield. Își conduce oaspeții către apartamentul lui, le arată unde sînt gheața și prosoapele și se Întoarce la poartă, să vorbească cu omul. — Am făcut rost de ele, spune paznicul, scoțînd din buzunar o fiolă bine Închisă. Cinci insecte cu aripi argintii se zbat Înăuntru. Acum urmează partea a doua, Îi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
curtea de alături și adoarme pe loc. Se trezește după-amiaza, În liniște. Face un duș lung, apoi se duce la bar. Ivan Zamyatin nu este pe locul lui de la fereastră. Pe scaunul lui stă un străin, care bea vodcă cu gheață. Wakefield se așează lîngă el și barmanul Îi aduce whiskey-ul lui obișnuit fără nici o vorbă. Mi-a plăcut cum ai rezolvat situația cu vecinul, dar chiar nu era nevoie, spune Diavolul. Sper doar că nu ai făcut-o de dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
totodată plin de șarm. Și, observă Henrietta, când vorbea, chiar și colegii săi mai în vârstă îl ascultau cu un respect aproape mistic. Henrietta era atât de entuziasmată de descoperirea pe care o făcuse încât nici nu simți sărutul de gheață al dilatatorului sau fiorul înghețat dat de contactul dintre gel și metal la scoaterea acestuia. Asistenta îi întinse un șervețel și îi spuse că se putea îmbrăca. Nici nu-și trăsese bine chiloțeii de mătase că o și încolți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lase din mână. Trebuia să-și revină. Ce-i spusese întotdeauna tatăl ei? Înfruntă-i pe bătăuși și or să se dea bătuți. Ei sunt adevărații lași. — Mă amenințați, domnule Wadey? Fran își dădu silința să adopte un ton de gheață. — Pentru că toate convorbirile mele sunt înregistrate, cum e și firesc. Era o minciună, ar fi fost o adevărată risipă, dar el n-avea de unde să știe asta. — Du-te naibii atunci și sper ca afurisitul tău de ziar să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi avut inspirația să noteze data undeva. Deodată își aminti totul. Ultimul îi venise pe neașteptate și fusese nevoită să iasă de la un proces ca să-și cumpere tampoane. Își răsfoi iar agenda. O năpădi un val de panică, rece ca gheața. Procesul cu pricina fusese acum mai bine de șase săptămâni. Era imposibil. Probabil că nu mai ținea bine minte. Dar amintirea era prea limpede și prea vie ca să se înșele. Îi întârziase ciclul cu mai mult de două săptămâni. Calmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Știe-ntregul... Cine știe alfabetul Poate descifra... Secretul Alfabetul nici nu-l știe, Dar el scrie... poezie Are formă de cârlig, De-l primești te ia cu frig. Pare ca un cap de rață, De-l primești te ia cu gheață. Jumătatea unui opt, De-l primești,chiar că te-ai copt. E un scaun răsturnat, Doar din linii desenat. Seamănă cu-o secere Și e chiar de trecere. E nouă, cu capu-n jos, De-l primești ești bucuros. La
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
oacă tenis, dar de... Poarta asta are darul De a sta mereu deschisă, Dar intrarea e permisă Numai când e slab portarul. Merge uneori pe brânci Și se cațără pe stânci. Sunt și ele tot patine, Chiar dacă nu merg pe gheață; Au cu totul altă față, Ceea ce se vede bine. Pe micuțele-i rotițe Pot să zburde cât poftesc Și băieți, dar și fetițe. Vreau să știu: cum se numesc? E un sport național, Simplu, dar deloc banal: Cu o minge
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
efectueze o pictură mai realistă a naturii umane, introducînd o complexitate modernă acolo unde spiritul clasic lucra cu caractere axate pe o singură trăsătură dominantă. Se păstrează totuși în linia moraliștilor. Urmuziană e doar o anume dispoziție la lunecarea pe gheața formulelor verbale” (op. cit. pp. 90-91). „Fabulismul” ne trimite cu gîndul - evident - la morala vidă, tautologică a fabulei urmuziene „Cronicari“. Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Endō, să-mi spun și eu versiunea. Endō a privit tăcut în jos, spre bărbatul cel gras, prăbușit pe sacii de ciment de la picioarele lui. Chelia i s-a umplut de broboane de sudoare. Zâmbetul lui Endō era ca de gheață. Zgomotul de pe șantier, asurzitor. Endō a luat pistolul în mână. Îl învârtea pe degete și metalul negru strălucea puternic în lumina soarelui. Kanai s-a agățat de sacii de ciment, uitându-se drept în țeava pistolului. Nu faceți un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe jos și a început să-și desfacă șireturile de la pantofii lui jerpeliți. — Ce faci, Gas? întrebă Endō suspicios. — Kobayashi-san e bătrân. Mă bag eu în apă, explică el zâmbind, în timp ce intra cu picioarele în mlaștină. O, e rece ca gheața... Endō-san, ce căutați? — La rădăcina copacului acela e o cutie, spuse Kobayashi ușurat. Legați-o cu frânghia aceasta și trageți-o afară. Vântul a inceput să bată și mai tare, iar ceața era tot mai deasă. Până și trunchiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și varsă peste mine aiurita ei privire, când zbor de lilieci pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul, simt câteodată un fior din creștet străbătîndu-mi trupul, întocmai ca și cum mâni reci mi s-ar juca în păr cu degete de gheață. E moarte-atunci la căpătâiul meu? Și în lumina lunii îmi număra ea oare firele cărunte? LUMINA RAIULUI Spre soare rîd! Eu nu-mi am inima în cap, nici creieri n-am în inimă. Sunt beat de lume și-s păgîn
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mare de îndemnuri și de oarbe năzuinți în mine mă-nchin luminii voastre stelelor, și flăcări de ardoare îmi ard în ochi, ca-n niște candele de jertfă. Fiori ce vin din țara voastră, îmi sărută cu buze reci de gheață trupul și-nmărmurit vă-ntreb: spre care lumi vă duceți și spre ce abisuri? Pribeag cum sunt, mă simt azi cel mai singuratic suflet și străbătut de-avînt alerg, dar nu știu - unde. Un singur gând mi-e rază și putere
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
casete Închiriate, nu ca să Înregistrez, deci, din partea mea, și-a Îndeplinit scopul În mod admirabil. De fapt, acum că stau și mă gîndesc mai bine, nu chiar totul a funcționat perfect... În ultimul an, n-am avut În congelator decît gheață și țurțuri, deși cred că undeva, dedesubtul acestora, e posibil să se găsească o cutie de Înghețată Ben&Jerry’s, veche de un an. Iar aspiratorul meu are același sac pe care-l avea și acum trei ani, cînd l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe un ton defensiv. Mai ales din cauza momentului prost ales. De unde era să știm noi că se Înființau În același timp firme similare, dar cu o finanțare mai bună? — Ăăă... făcînd puțină cercetare? — Emma, zise Linda cu o voce de gheață, ești bună să-l mai slăbești puțin pe fratele tău? — Mda, o aprobă Richard. CÎnd veniturile tale vor ajunge la șase cifre, atunci să vii să mai stăm de vorbă. — De ce, ca să mă jecmănești de bani pentru următoarea ta afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de pe internet zeci de rețete de cocktailuri și, odată ce le-am ales pe cele care ne plac, prepară căni imense, pline cu Mojito și Caiprinha, organizînd un bar Într-un colț al grădinii, sub care odihnește o uriașă găleată cu gheață. Am vrut să gătesc. Pe bune. Dar, chiar În condițiile În care instinctul meu casnic a atins cote maxime, Îmi cunosc limitele, așa că o pornesc spre Sainsbury’s și Marks&Sparks, să cumpăr salate gata preparate, pîine cu usturoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iar ea chiar pare Încîntătoare. Urmează o pauză, timp În care Linda ia un pahar și se concentrează intens să-l lustruiască. Dan cum se Înțelege cu ea? Acum chiar că știu Încotro bate, așa că vocea mea e ca de gheață. — Ei doi se Înțeleg foarte bine, Linda. De ce? Ce Încerci să sugerezi? Soacră-mea oftează. — Uite ce e, Ellie, nu lua lucrurile greșit. SÎnt mereu atentă cînd vorbesc cu tine pentru că mi-e foarte teamă să nu te jignesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fapt, căci tata nu l-a mai văzut pe Tom de luni Întregi, iar altcineva nu are de unde să știe. — Serios? se miră ea. Ce ciudat. Seamănă leit cu Dan. Chiar nu observi? — Nu, chiar nu observ. Termin de pus gheața În pahar și ies din bucătărie. După seara trecută, nu mă mai pot duce să mă văicăresc la Dan, dar simt nevoia să mi-o iau pe Linda de pe cap, să vorbesc cu cineva. CÎnd mă Întorc la piscină, constat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spuneți prin hemoragie cerebrală? Ar putea să se vindece? Ce Înseamnă asta? Tonul mi se ridică tot mai mult, aproape de isterie, iar sentimentul de calm, de a fi În afara realității, mă părăsește Într-o clipită, Înlocuit de o gheară de gheață care Îmi strînge inima. Vreți să spuneți leziuni cerebrale? Doctorul Își Întoarce privirea. Cred că e prea devreme ca să ne dăm cu părerea. Există mai multe efecte, dar tomografia ne va da informații mai precise. Scenariul cel mai optimist ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-am iubit mai mult lumina amiezii, la care doream să ajung cât mai repede. ― De aceea umbli acum singur printre chiparoși? ―- Se vede, din felul cum vorbești, că n-ai fost niciodată în fața inchizitorilor. Ochii lor sunt ca de gheață. Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se vede obligată să se apere de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
noutate pe placul longobarzilor, ei fiind atrași de tot ceea ce este întunecat, misterios și subteran. Le aduceau aminte de casele morții pe care le ridicau încă înainte de a veni în Italia și-n care răposații, împietriți de ger, așteptau topirea gheții și frăgezirea pământului ca să fie îngropați și să ajungă în sfârșit în Walhalla. Acum și catolicii fac uz de criptele bisericești. Unii speră să urce mai grabnic la cer, dată fiind vecinătatea cu relicvele martirilor și ale sfinților; alții, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în sfârșit, credeam că pot să mă-ntorc acasă, judecătorul Saxo m-a întâmpinat afară împreună cu gealații. Și mi-a zis: - Ducele vrea să-ți vorbească. La palat mi-au îngăduit să mă spăl în bazinul servitorilor, cu apă ca gheața, și mi-au pus hainele pe foc. Mi-au dat o tunică țesută din cânepă și deșeuri de in și o bucată de funie scămoșată în loc de curea. Pe vremea aceea, la Friuli, duci erau Taso și Kakko, doi frați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așezat pe mal și a început să se uite cu nerușinare la mine. N-am vrut să-i dau satisfacție: fără să mă arăt jenat, mi-am dat jos tunica murdară de servitor și am rămas în fundul gol. Apa era gheață, nu alta, numai bună să-ți facă pielea de găină. În timp ce mă spălam, am mormăit: - Dacă tu trebuie să mă-nveți ceva, atunci și eu trebuie să te învăț pe tine. - Ce vrei să spui? A râs molcom. - Pari o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a împărtășit aceste cuvinte, invidia și gelozia ce mă încercau m-au făcut să le răstălmăcesc. După ce l-a luminat asupra acestor lucruri, Garibaldo l-a silit pe Rotari să se așeze gol în zăpadă, să spargă crusta de gheață și să se bage în apa de sub ea, să ia un tăciune și să-l strângă în pumn, până ce avea să dispară orice reținere din partea discipolului. L-a forțat să postească vreme îndelungată și câteva zile-n șir să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
octombrie s-a făcut simțită printr-o chiciură înainte de vreme. Au fost luate prin surprindere până și berzele ce-și făcuseră cuiburile pe coloanele forului ruinat. Plecasem din Cividale în zori și, călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu care se așeza. Peste câteva zile m-am îmbolnăvit. Luat pe sus de Gundo ca să vânăm un mistreț care noapte de noapte se căznea să-i dărâme poarta casei, am căzut de pe cal pe când treceam peste un iaz înghețat, gheața s-a rupt și apa mi-a pătruns până la piele. Nasul și pieptul mi s-au înfundat, iar febra mare ce o aveam mă făcea să tremur de frig, deși eram roșu ca și cum înăuntrul meu ar fi ars focul. Vibana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]