7,948 matches
-
ai gândit deja cu ce te îmbraci? — Cu... o rochie de mireasă? zic prostește, iar Robyn izbucnește într-o cascadă de hohote de râs. — Și ce umor! țipă. Voi, englezoaicele! Ai avut dreptate, îi spune lui Elinor, care încuviințează cu grație din cap. Elinor a avut dreptate? În legătură cu ce? Au vorbit despre mine? — Mersi! spun, încercând să fac un pas finuț înapoi. Nuu... Arăt spre masă. — De ce nu? zice Robyn, de parcă aș fi făcut cea mai genială sugestie posibilă. Haidem. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
noi! — Dumnezeule! Ridic privirea spre ea. Păi... mersi mult. N-am știut că dai o petrecere în cinstea noastră! — Am discutat cu Luke. — Pe bune? Mie nu mi-a zis nimic. — Probabil că a uitat. Elinor îmi surâde distant, cu grație. Voi cere să-ți fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu mai e nici unul. Zâmbesc, dar am un gol în suflet. Unde sunt prietenii mei? Știu că Erin și Christina sunt probabil pe drum, dar unde e Danny? Mi-a promis că vine sigur. — Doamnelor și domnilor, spune Elinor cu grație, bine ați venit. Am deosebita plăcere de a vă ura bun venit în această seară aici, cu prilejul acestui eveniment extrem de fericit. În principal, Marciei Fox, președinta acestei clădiri, Guineverei von... — Nu-mi pasă de lista voastră stupidă! se aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să încerci asta mai târziu? Mă uit neajutorată în jur după ceva solid și foarte zdravăn cusut, cu care aș putea să înlocuiesc rapid rochia. O haină de tweed, sau un costum de schi, ceva. Dar Laurel mă ingoră cu grație. — Avocații ei zic că am împiedicat-o să-și satisfacă dreptul ei fundamental de a-și împlini dragostea, alături de persoana pe care o iubește. Și mă acuză de agresiune nemotivată. Îți vine să crezi? Agresiune nemotivată? Își bagă cu furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ce linie nouă? zice, ridicând ochii. A, bună, Becky. Rahat. Trebuie să pun punct acestei conversații chiar acum. Lisa... spun disperată. Vino să vezi sacourile cele noi de la Marc Jacobs pe care tocmai le-am primit! Lisa mă ignoră cu grație. — Cum îi spune la colecția asta? Își mijește ochii la tăbliță. Danny Kovitz! Nu pot să cred că Erin nu mi-a zis că o să-i vină chestiile astea! Răutate mică! Clatină un deget la mine, a reproș. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să alegi New Yorkul. Ce te-a făcut să te hotărăști, până la urmă? — Îhm... mai multe. Știi cum e. Așa... ia zi, ce părere ai despre propunerea de a privatiza compania de distribuție a apei? Dar Suze mă ignoră cu grație. Ce naiba e cu ea, nu-i pasă de lucrurile astea atât de importante pentru noi toți? — Și ce-a zis Elinor când ai contramandat nunta de la Plaza? — Ce să zică? Normal... n-a fost foarte încântată. Mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nici o explicație și nici un argument, ziarele au ajuns În punctul vizat : copiii erau uciși „pentru sânge”, căci, „cum este bine cunoscut deja, pasca evreiască cere sânge cușer, de creștin frăgezit” (Baricada, 14 noiembrie 1995). Nota bene !, suntem În anul de grație 1995, În capitala unei țări europene. Cazul demon strează Încă o dată uriașa forță de supraviețuire a acestui basm de speriat și de adormit copiii. Abia declanșarea unor scandaluri diplomatice și de presă a dus la retractarea știrii și la demisia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Regele a știut să speculeze slăbiciunile liderilor politici români, oportunismul unora, oferindu-le perspectiva unei ascensiuni politice. Nu au lipsit nici oameni politici care să-și facă din elogierea lui Carol o adevărată profesiune și care căutau să intre în grațiile Elenei Lupescu. Democrația românească din perioada interbelică a avut numeroase carențe, iar funcționarea sistemului constituțional a fost defectuoasă. Carol al II-lea a abuzat de dreptul de dizolvare a Parlamentului, astfel încât, viața politică s-a caracterizat printr-o mare instabilitate
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
care nu-și văd de treabă. Exemplu: la prefectura județului se afla la conducere colonel Barcan, un om cinstit și foarte corect, însă se lăsa condus de alții care pe spinarea lui fac afaceri. Un funcționar de la prefectură, Popescu prin grația încrederii de la prefect în timp când se evacuau evreii din Dorohoi a putut să șteargă de pe liste diferiți evrei pentru a rămâne în oraș lua sume de bani și lucruri de valoare pe care le-ar fi depozitat într-o
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
-i așa ? Dacă e ca un atlet care se încăpățînează să nu-și folosească decît o grupă de mușchi ? Dacă adevărata lui natură nu e una fotografico-documentară, ci una hibrid-spectaculară ? Natura asta de spectacol total o relevi tu cu atîta grație și o celebrezi atît de personal, întorcîndu-te la începuturile cinematografiei romînești. Chiar, cîte forme de spectacol cuprinde Restul e tăcere ? Există trei bucăți din Hamlet una recitată cabotin la o înmormîntare, alta prezentată ca o versiune cinematografică mută și filmată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Leonardo DiCaprio la telefon lui Jennifer Connelly, în timp ce stă rezemat de o stîncă, sub soarele Africii, cu un glonte în el și cu un comando de mercenari nemiloși pe urmele lui. Galanteria lui DiCaprio e în marea tradiție hollywoodiano-hemingwayană a grației în situații limită (vitejii hiperbolice expediate cu un eufemism, probleme de viață și de moarte tratate ca niște probleme de stil) și, în principiu, ar trebui să-i meargă la inimă oricărui spectator care vrea să vadă gesturi de efect
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Maurice nu fuge. Un simț al distracției, pe care-l vedem trezindu-se instantaneu în ochii lui, îl determină să se apropie de ea și să se prezinte. Maurice, repetă el încîntat, ca un gentleman explorator pe care lipsa de grație socială a interlocutorului său canibal îl face cu atît mai conștient de civilizația sa. în scurt timp, fata iese cu ei la teatru, unde chiar se simte bine. Cum marea ei ambiție e să fie manechin, Maurice îi aranjează să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Atunci cînd Bauby compară barăcile spre care dă terasa spitalului cu un oraș-fantomă din Vestul Sălbatic și suburbiile din depărtare cu o machetă de trenuleț electric, Schnabel lasă ambele comparații să treacă neilustrate și spectatorul le poate aprecia expresivitatea și grația. în schimb, atunci cînd Bauby ne povestește că spitalul a fost cîndva una dintre caritățile preferate ale împărătesei EugØnie și că Nijinski a repetat acolo unul dintre salturile lui, Schnabel postează pe culoar o figurantă îmbrăcată în împărăteasă și pune
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
leagă o idilă. Magia e și aici un pic răscoaptă, dar, oricum, un moment ca acela în care se uită amîndoi, fascinați, la flacăra brichetei lui Wall-E, denotă o înțelegere a cinemaului o înțelegere a faptului că adevăratele momente de grație cinematografică nu depind de tehnologie, ci de ingredientele cele mai simple care în ziua de azi e greu de găsit în filmele altor studiouri. WALL-E nu e una dintre capodoperele Pixar. O capodoperă e Ratatouille : are o poveste cu mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ea o privește ca de la mare distanță. După cum se confesează el caietului, simte că mai există ceva dincolo de viața normală, dincolo de divorțuri, profesori și prietene. Avangustul acelei transcendențe pe lîngă care perspectiva dezvirginării își pierde orice atracție e starea de grație pe care o atinge atunci cînd e pe skate. într-unul dintre cele mai frumoase cadre din film, el și ceilalți skateri din școală vin spre camera de filmare pe culoarul care duce la cancelarie, unul pe skate, altul cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ci cu ale poetului. Pentru el atît aici, cît și în Elefant, poemul lui audiovizual inspirat de masacrul de la liceul Columbine , adolescența este extraterestrialitate, aerianitate grațioasă, magie ; ce se întîmplă în capul unui băiat ca Alex toate acele stări de grație, toate acele intuiții ale transcendenței, toată acea plutire în afara lui însuși nu poate fi redat prin mijloacele dramei socio-psihologice, nu poate fi decît aproximat printr-o combinație de muzică și imagistică non-narativă. Filmul se deschide cu niște imagini cu skateri
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
el există din 1988, cănd fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am văzut, cu șase luni mai înainte, Militaru se întâlnise cu Iliescu în Parcul Herăstrău pentru a-l informa de existență Frontului, asadar că aveau o concurență la grațiile sovieticilor). Iliescu, fără jenă, i-a informat pe ceilalti din camera că el luase deja legătură cu ambasada sovietică, pentru a-i lămuri "cine suntem și ce vrem". Cel putin atît găsea de cuvinta Iliescu să-i informeze pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
găsea gen. Nicolae Spiroiu - un agreat, pe atunci, al PDSR - iar gen.mr. Florentin Popa de la "Direcția de Înzestrare a Armatei" (implicat în afacerea "Motorola" și a achiziționării unor tancuri rusești, depășite, la prețuri umflate) se află și el în grațiile regimului Iliescu, a făcut ca afacerea "Țigareta 1" să fie repede mușamalizata. Gen. Florentin Popa a declarat că nici macar n-a avut habar despre înțelegerile cu firma Ema Trading sau de închirierea depozitelor armatei. Cu toate că nu știa nimic, același gen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
gloriei lui ca lider al poporului nostru, era eroul nostru, omul pe care l-am fi urmat, fiindcă atunci a fost momentul lui eroic, culminant! „Rușine tovarăși”, a zis el fiind la unison cu noi toți, intrând astfel și în grațiile lumii occidentale, grație de care s-a folosit în mod cât mai abil. Sub această perdea de fum a instaurat apoi cel mai draconic regim represiv din Sud-Estul Europei. Atunci a reprimat orice încercare de împotrivire și tot cam pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lider al poporului nostru, era eroul nostru, omul pe care l-am fi urmat, fiindcă atunci a fost momentul lui eroic, culminant! „Rușine tovarăși”, a zis el fiind la unison cu noi toți, intrând astfel și în grațiile lumii occidentale, grație de care s-a folosit în mod cât mai abil. Sub această perdea de fum a instaurat apoi cel mai draconic regim represiv din Sud-Estul Europei. Atunci a reprimat orice încercare de împotrivire și tot cam pe atunci, văzând și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
personaje îl dă întrebării retorice, „adânci” : „Astăzi - când bolta cerească vibrează de clopote de avertizare ames- tecate cu cele de pomenire ale morților și când «chestiunii» ultimative și patetice De ce trag clopotele, Mitică ? - noi continuăm, nimbați de harul nostru unic, Grația noastră, Mântuirea noastră - Sfânta Bășcălie, să-i răspundem ne - tulburați : - Dă frânghie, Monșer.” Interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale se constituie într-o antimetafizică fondată pe un principiu de exorbitare și deriziune. Fragmentul de mai sus relevă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
2" le-am scos seara pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafé în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul calificativ de "dizident", care astăzi aduce atâtea beneficii celor care "și dăi și luptă neicusorule de la '48"! Rezon! Din sutele de colete am reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
elibera de presiunea „sarcinilor“, cum se spunea atunci. Într-un context unde totul vorbea despre „eficacitate“- de altfel culme a absurdului, căci comunismul a fost regimul cel mai „ineficace“ -, tu făceai un teatru care restituia sălii dreptul la dezinvoltură și grație ca forme de „rezistență“. Tu, nu În mod deliberat, ci natural, spontan, nu te băteai pe terenul pe care-l impunea puterea. Organic, tu erai altundeva... și În același timp erai acolo. Din această non-apartenență/apartenență provenea, pentru mine, ambiguitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost de neuitat. M-a marcat. Iulius Cezar la Bulandra Omorârea lui Cezar - care cădea din punctul cel mai Înalt al tribunei, trecând din cuțit În cuțit, până la ultima treaptă, unde Îl aștepta Brutus, pentru a-i da lovitura de grație, Îmbrățișându-l Într-un act de iubire sacrificată - era intenționat lucrată Într-un ritm ireal, Încetinit. Dura aproape cinci minute, era ca o formă de pantomimă sacră (ce corespundea În teatrul elisabetan cu celebrele dumb-shows, unde narativul Își schimba direcția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Versailles de Molière a fost descoperirea gros-planului, prin care poți explora intim, În cele mai fine detalii, expresivitatea jocului. AMN : Era, ca spectacol de televiziune, ușor ca o spumă de șampanie, schițat ca o improvizație În desfășurare, plin de grație, dar și de spaime. „Avem sau nu voie să jucăm?“, era Întrebarea pe care și-o punea Molière (excelent portretizat de Caramitru) Împreună cu trupa sa, dar pe care ne-o puneam și noi În condițiile În care reapărea cenzura. AMN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]