5,954 matches
-
luaseră naștere din sofisme, ci din nevoia de claritate. Regele însă dădu semne că întâlnirea se încheiase: Te aștept marțea viitoare, mi-ar plăcea să știu cât mai multe lucruri despre tine, amănunte despre cum ai învățat; se spun o groază de lucruri despre auzul și memoria ta. Intrase deja un majordom ca să-l ajute pe Ludovic să se ridice de pe tron; Tommaso își freca dosul mâinilor de sutană, tot căutând un pretext, fără însă să-l găsească. Îți mulțumesc, fra
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
îl chinuia ca pe hoții de cai; inimile sângerau, dar toți din sat cine știe ce n-ar fi făcut ca să aibă o rudă în suita sau în slujba episcopului. Pradă tristeții, simțea că se sufocă, drept care se tot perpelea. Ca și cum o groază de păianjeni s-ar fi apucat să țeasă o pânză dar fără să aibă idee de ce va ieși. Se împingeau violent, rodeau, țâșneau iuți pe firele întinse, se rostogoleau amețitor într-o prefăcută încleștare asemenea unui dans. Își duse mâna
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
furnicile; care este înțelesul unui gest, al nașterii și al morții, sau al acelor păianjeni groaznici care îl chinuie-n somn? Părintelui duhovnic îi împărtășise, după multe șovăieli, prima parte a acelui vis. Duhovnicul se apucase să-i pună o groază de întrebări, despre viața părinților lui mai ales, dacă Geronimo se îmbăta la cârciuma din sat, dacă-și cunoscuse bunicii și dacă și-i amintea cu obrajii încinși ca o roșie. I se păruse ciudat și lipsit de orice noimă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puțin două veacuri. Tommaso se aventurase cândva cu câțiva băieți, dar au trebuit să facă stânga-mprejur, deoarece la fiecare pas le era dat să vadă ceva: leșuri mumificate, sau șerpi sau alte animale. Era un fel de depozit al groazei, o cloacă de nelegiuiri, o mlaștină de spurcăciuni; don Terentio presupunea că fuseseră îngropați acolo chiar și oameni și că unele femei își aruncaseră chiar fătul. Bărbații erau înarmați cu cuțite ale căror lamă lucea în lumina lunii. În dimineața
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în osândă-ncleștat foc fiecărui simț îmi este dat de șapte ori mădularele torturate, injuriile și basmele nerozilor nici soarele nu-mi este-ngăduit ochilor, nervii surpați, oasele zdruncinate, pulpele sfâșiate, durerile mă însoțesc unde pun capul, lanțuri, sângele scurs și veșnica groază mâncarea-abia de-ajuns și slinoasă. Da, văd pe chipurile voastre că v-a îngrozit, este oleacă mai realistă decât celelalte, dar am vrut să rezum în ea torturile și batjocura și poate că am exprimat și cruzimea. Foarte impresionant, plină
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe un erou. La G. Dem. Teodorescu, acțiunea evoluând mai firesc și mai aproape de gustul popular, domnul primește pedeapsa supremă: este omorât, iar trupul, sfârtecat în bucăți, este trimis înapoi oastei. De groază, boierii „pe fugă se punea / Dunărea de nemerea / Peste Dunăre trecea / Vestea-n Țarigrad ducea”. În variantele culese la începutul secolului al XX-lea în Materialuri folkloristice ale lui Gr. G. Tocilescu și în cele de dată mai recentă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
lume în care se acționau liber instinctele primordiale ale omului, neliniștea în fața aspectelor obscure și incomprehensibile ale naturii și evenimentelor lumii, ura față de ceilalți oameni, plăcerea senzaționalului, emoția intensă în fața oribilului. Credința în magie are ca punct de plecare acea groază înfiorătoare de demoni, care din secolul IV a.Chr. s-a răspândit în tot ambientul elenistic, devenind tot mai exagerat. Lumea întreagă, potrivit acestei idei sau credințe în demoni, este oarecum plină de daimones, dinameis, kuriotetes și archontes, ființe ciudate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și au depus efort pentru ca toate aceste atrocități să aibe loc, în timp ce scenele oribile erau privite "de sute de cetățeni americani bine îmbrăcați, veniți atât din împrejurimi, cât și de departe, pe jos sau în căruțe"79 care, "fie de groază, fie din indiferență, fascinați și neputincioși", priveau, fără să încerce măcar, necum să își riște viața în acest sens, să pună capăt oribilei scene, invocând, de pildă, "numele lui Cristos, al umanității sau (măcar adăugirea mea) al guvernului"80. Jay
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
omul cu bun-simț, chiar și tăcerea este dătătoare de Învățătură. Μ Unii insistă asupra faptului că trebuie făcută o distincție cât mai clară Între energia derivată dintr-o stare de emoție (cum ar fi, de exemplu, cea de furie, spaimă, groază etc.), pe care ei o numesc energie pură, și energia rezultată din luarea unei decizii importante, cum ar fi, de pildă, aceea a unor cercetători de a munci neobosit pentru a obține un nou remediu În lupta cu boala canceroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
gravă, de genul: infarct miocardic sau cerebral, blocaj renal, ocluzie intestinală etc.). Explicația este pusă, pe de o parte, pe seama unui fenomen telepatic de transmisie a unor informații (mai ales afective, cum sunt În cazul de față trăirile emoționale de groază sau de disperare, produse de situația critică În care se află persoana În cauză), iar pe de altă parte, pe seama relației afective speciale existente Între cele două persoane (de exemplu, un sentiment de iubire sau de prietenie de excepție; o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și, părând că-s boabe de porumb,/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu cealaltă, restul,/ Și le schimb, când mi se pare greu,/ Până nu sunt moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Să trec înapoi în somn/ Cu mâinile adânc înfipte în carnea sa,/ Știind că numai acest vis de mort/ Mă mai poate salva." (Pradă visului meu). Atmosfera onirică, romantică este din nou reconsiderată, transformându-se într-un spațiu întunecat al groazei și al spaimei. Realitatea capătă dimensiuni lugubre, în care se instalează frica și singurătatea. "Exilată în țara din creierul meu/ Unde nu e nici iarnă, nici primăvară,/ Ci numai timpul în care mi-e dat să visez,/ Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
picioare. Sigur! Am muncit cît am muncit fiindcă am fost slab! V-am oferit o viață omenească, mai mult decît omenească, din slăbiciune, nu? Din slăbiciune m-am zbătut să trăiți cum trăiți. Din slăbiciune am pus în mișcare o groază de lume ca să intri tu la facultate! Ca să fii tu azi actrița frumoasă, talentată... și demnă pe deasupra! Aud? Cum stai cu remușcările? Irina: Același repertoriu... "fără tine ne-ar fi mîncat mizeria și anonimatul..." (Mihai trece peste observație și se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că are ceva în ea fie că nu; intră prin spărtura din gard și odată ajuns lîngă cort scoate cîte ceva din sacoșă și mănîncă) Domnule, ai s-ajungi să n-ai ce mînca în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să dea cui vor ei... și cît cred ei de cuviință, că ăștia le smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la o vreme l-am lăsat și eu... Acu' e cogeamite om și n-a ajuns la nici un capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
El vinde vorbe... Groparul: Da nonprofit... Octav: Adevărat... El a scăpat de teroarea eficienței... Și vine lumea la el puzderie... tineri, bătrîni, săraci, bogați... Încep prin a vrea să cumpere o Coca sau o lumînare, și după ce le livrează o groază de cuvinte, toți se întreabă dacă n-ar fi bine să se sinucidă... Înțelegi? Mona: Da, sigur... înțeleg. Și? Octav: Și maestrul le spune că pot să se sinucidă dacă vor... dar că e prea mare deranjul... Mona: Și? Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se consumă un calm amărui) De ce-mi tot șopteai la ureche ce voiai să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Iar faci din toată lumea o apă și un pămînt... Gh. P. doi: Deocamdată sîntem... o baltă... și-un nămol... (pauză) Bine, hai să facem altfel... Cine a colaborat cu securitatea să se ridice în picioare... Gh. P. unu: Ești de groază! Gh. P. doi: De ce?! Poate că după spectacol plecăm acasă fiecare cu numele lui... adevărat... Ei? Nu vreți să vă luați numele înapoi, să plecați de-aici cu numele dvs.? (nu se ridică nimeni) Vezi? Gh. P. unu: Văd... Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am ținut prin școli... cu banii ăia... impozabili... (pauză) Da..., așa că n-am nici un prieten... vin aici zilnic... cu toate că n-am dosar. Sursa dublă: (după o pauză) Da' chiar..., tu de ce n-ai dosar...?! Că și tu ai făcut o groază de cereri. Plutonierul: De ce?! Nu vor să mi-l dea... pentru că în dosarul meu sînt nume importante, mult mai importante decît rahatul meu de grad... Nici n-o să mai fac cereri... azi e ultima cerere pe care am depus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să fac, asta e...: mă încurc... mă rătăcesc în orașul ăsta pe care-l știu... Dar și ăștia schimbă traseele una-două... că nu mai știi... ce să mai vorbim... De fapt... eu știu drumul pînă acasă... dar dacă mă apucă groaza că nu-l știu... nu-l mai știu... Sursa dublă: Din cauza gripei... (Dosar nr. se așează la masă, încearcă să răsfoiască dosarul; renunță și, cu capul în mîini, plînge) Trimisul lui Dumnezeu: (apropiindu-se de masa Dosar nr.) E bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-o pubelă de groaza de a nu lăsa urmași, Renée Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care, se pare, umbla după banii ei. Asemeni Lydiei Salvayre din La Compagnie des spectres, Emmanuelle Bayamack-Tam Își construiește un alter
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu fi decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o rară fumusețe, navighează prin lume pînă la șaptesprezece ani, cînd, În fine, ajunge În Belgia. Petrecuse ani frumoși În New York, dar trecuse și prin groaza regimului maoist de la Beijing sau prin foametea unei țări precum Bangladeshul. Una dintre cărțile cu acces larg la propria biografie este romanul din 2004, Biografia foamei: romanul copilăriei ei, o poveste frumoasă, crudă dar fericită, spusă cu cinism dar Întreruptă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care, Într-un sfârșit, twenty, Andrew tend seulement la main en hauteur, agite les clés au-dessus de Milo, et prend un air condescendant, cortina, actul II, nu: deznodământ fals. Căci Andrew Îl ucide În final pe Milo, italianul, a cărui groază Întipărită pe față este ascunsă sub masca de clovn. Milo se prăbușește pe scări - În sfârșit, cortina, actul II Începe acum. Două zile mai târziu, un inspector de poliție foarte sigur pe el intră la Andrew pentru anchetă - avec la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ion Barbu, G. Magheru. Așezat la mijloc de "Rău și Bun", viii sunt legați de cei morți, astfel că moartea este privită cu seninătate. Îi lipsește poetului credința în superioritatea acestei lumi în care se refugiază, de aici sentimentul de groază generat de ferocitatea secolului, apocalipsa nopților ne trimit la Trakl: "Edict cu animale care dorm tihnite/ în câmpuri cu ovăz și mentă ninsă/ La gât ființele au clopote care ascut cuțite/ și mâini în care viața se-ncumetă prelinsă" și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]