6,001 matches
-
ca colaborator al unor gazete din Ardeal, unde se agita ideea unui teatru românesc ardelean. Ideile literare ale lui Eminescu din această epocă se deosebesc de cele din epoca următoare. Dacă nu poate, de pildă, gusta piesele lui Bolintineanu, el gustă pe ale lui V.A. Ureche 1. Prin urmare, el nu judecă încă literatura românească, ca junimiștii, "de la nivelul secolului al XIX-lea", cum am văzut că se exprimă însuși el despre atitudinea disprețuitoare a dlui Maiorescu. În această vreme
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
un șef "simbolist", când "romanțele" și le destina "pentru mai tîrziu", crezând că vremea aceea nu era a simboliștilor, iar revista și-o numea a "celorlalți", având impresia că locul era ocupat de alții. Ca amator, oricine are dreptul să guste ce-i place și să arunce restul cu dispreț. Ca cercetător - hai să zicem cuvântul cel mare: ca om de știință -, nimene nu poate face abstracție de nici o manifestare literară, pentru că orice școală sau curent e un fenomen tot atât de real
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
i-a spus că „tovarășile” roagă să le se permită ca la plecare fiecare femeie să ia câte un ciorchne să ducă acasă la copiii care știu că mama a fost la cules de vie și așteaptă și ei să guste un strugure. Fratele Dinu, care știa că la cules de vie, pentru o zi lucrată se da o găleată de struguri, cam 7-8 kilograme, s-a bucurat că femeile au procedat legal și le-a aprobat, cu prevderea ca nici una
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
am simțit că fără Hristos nu se poate face nimic, că împreună cu Hristos putem trece prin moarte și tot revenim la viață. Cred că sunt puțini muritori care pot să vadă cu ochi vrăjiți frmusețile dumnezeiești pe care le-am gustat pe drumul prin munți de la Mănăstirea Sucevița până la mănăstirea Vatra Moldoviței. Atunci, urcând și coborând munții, am înțeles că pământul a fost făcut de Dumnezeu ca să fie rai pentru om. Am înțeles că numai monstruozitatea omului face din acest rai
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cărui lucrări despre istoria și literatura română sunt de o mare autoritate, putea alege judicios din producția istorică și literară a țării sale. Contribuția mea critică urma să fie de-a îndepărta fragmentele pe care publicul francez le-ar fi gustat sau le-ar fi înțeles mai greu.” Ne interesează, desigur, notița despre viața lui Mihai Eminescu și mai ales finalul, cu partea privitoare la boala poetului. Este informația sintetică pe care o dă N. Iorga (vezi pagina de titlu: lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
iar atunci când ea a negat, Fahlberg a realizat că gustul se datorează mâinilor sale murdare. „Neglijența asta poate să mă otrăvească” s a gândit cu ușoară teamă. A doua zi s-a întors în laborator și a început să își guste rezultatele muncii, până a descoperit produsul dulce. Astfel a apărut zaharina. Cauciucul vulcanizat a fost descoperit de Charles Goodyear în timp ce încerca să creeze un tip de cauciuc rezistent la frig și la căldură. Într-o zi, Goodyear a vărsat din
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
înzestratul prinț o obține ca soție pe vara sa Yaśodhară. Viața tânărului după căsătorie se poate condensa în aceste cuvinte ale legendarului chinez: „Timp de zece ani s-a dedat tuturor plăcerilor simțurilor”. În acea vreme, spune Lalitavistara, el a gustat plăcerile pământești în mijlocul a 84 000 de femei. Mai târziu, într-una din zile, regele a avut un vis deosebit: l-a văzut pe fiul său îmbrăcat în veșminte galbene de ascet părăsind palatul. Adânc mâhnit de această perspectivă, regele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a fost nici el interesat de succesiunea la tron, ci a urmat oarecum calea tatălui său, devenind și el călugăr buddhist. Este interesant faptul că la indieni există această convingere: nimeni nu poate deveni pe deplin înțelept decât după ce a gustat din toate plăcerile simțurilor. Eliberarea supremă nu poate fi dobândită de cel care renunță de la bun început la orice plăcere. Această concepție nu există în creștinism. Iisus Însuși nu a fost niciodată căsătorit și a trăit în curăție întrega Sa
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care se pocăiește decât de 99 de drepți care nu au nevoie de pocăință. Suntem înclinați să credem, de aici, că iubirea absolută copleșește dreptatea absolută a divinității. Ideea călăuzitoare a parabolei fiului risipitor, anume că starea celui care a gustat din plăceri și apoi a renunțat la ele spre a se înălța la Dumnezeu este superioară stării celui care a fost dintotdeauna drept, dar are o credință ezitantă, lipsită de focul iubirii, și care poate oricând să cadă, se aseamănă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
alți dascăli și partizani. Farfuridi e la tribună. -Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoțelul.) SCENA I Trahanache, Cațavencu, Brânzovenescu, Farfuridi, Ionescu, Popescu, Cetățeni, Alegători, Public rumoare Farfuridi: (de la tribună) Dați-mi voie (gustă din paharul cu apă.) Dați-mi voie! (Rumoare.) Trahanache: (trăgându-și clopoțelul) Stimabili! Onorabili! (afabil) faceți tăcere! Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei... Aveți puțintică răbdare... (cătră Farfuridi.) Dă-i înainte, stimabile, aveți cuvântul! Farfuridi: (cătră adunare) După ce am
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
președinte, vă rog, cerusem și eu cuvântul... Trahanache: Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveți cuvântul. Poftiți la tribună!... (Mișcare în grupul lui Cațavencu.) Cațavencu: (ia poză, trece cu importanță printre mulțime și suie la tribună; își pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii și gazete și le așază pe tribună, apoi își trage batista și-și șterge cu eleganță avocățească fruntea. Este emoționat, tușește și luptă ostentativ cu emoția care pare a-l birui
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de gândeai că-i mană cerească. Fugea, că În cordon o avut voie să fugă, numai În afară nu avea voie... Și se ducea după rădăcina aia de stuf ș-o mânca, și zice către mine: „Auzi, dom’le, ia gustă și matale să vezi ce bună e!”. Dar eu Îl Întreb: „Nu vă supărați, da’ ce e asta?”. Zice către mine: „Biscuite de baltă”. „Doamne, Maica Domnului! Io de asta n-am auzit.” „Biscuite de baltă.” Nici În gură nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gândit la Calendarul pentru toți românii, alcătuit de N.D. Popescu între anii 1874 și 1906, mai răspândit decât primul și cu o existență mai îndelungată, calendar în care acesta și-a publicat, de asemenea, masiv, proza de inspirație istorică, deosebit de gustată de tineretul vremii, în ciuda caracterului ei naiv, schematic și superficial. 346. N.D. Popescu a funcționat ca arhivar-șef la Ministerul de Externe din 1876 până în 1913, când a fost pensionat. 347. La alegerile care au avut loc în mai-iunie 1871
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu el, dar nu prea reușesc. L-am respectat fără a-l admira. Mă irita dezabuzarea sa, faptul că nu mai era (și nici nu ținea să fie) „la zi”, trăind din excelente înregistrări vechi. Pe de altă parte, nu gustam malițiile sale referitoare la colegi și cunoscuți, care, prin ricoșeu, mă atingeau și pe mine. N-avea rîsul unuia cu darul umorului, înveselitor, ci al unui ironist: acid, pieziș, interogativ. Nu cred că m-am amuzat de-a binelea vreodată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o termina și fără nici o apreciere, doamna s-a apropiat de el ca să-i atragă atenția: „Uitați-vă în final, să vedeți expresii populare, să vedeți ce-a zis șoarecele de jos!” M-am retras imperceptibil, lăsîndu-l pe B. să guste „morala”. *„Dacă aș fi boier și n-ar trebui să-mi cîștig pîinea cu sudoarea frunții, aș juca șah”, mi-a spus Cojocaru, care tocmai se întorcea de la Institut, după nouă sau zece partide cu Ion Diaconița. Cînd face astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la duplicitate și demagogie, am reușit să-mi fac repede o părere despre el, așa că atunci cînd vine la ședințele noastre nu mă impresionează deloc „confidențele”, „secretele” sale, care - zice - nu trebuie trecute în procesul-verbal etc. Pur și simplu, nu gust așa ceva! Dimpotrivă, sînt indignat că asemenea trucuri ieftine prind, că mimarea sincerității este luată drept sinceritate. Ceilalți nu văd în el „actorul”. Acum, deci, eram chemat la spectacol, dar nu bănuiam ce piesă urma să se joace. După ce a intrat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre mine”. Văzînd că „Buldozerul” pierde meciul, coechipierul său „Săpăligă” (prin care de asemenea îmi parvin părerile negative ale unora și ale altora) i-a sărit în ajutor: „Lasă-1, domnule, pe Agavriloaiei, pe care nici eu nu l-am prea gustat, și spune ne odată ce-a fost în noaptea aceea, știi ’mneata cînd...”, m-a înghiontit el. Mă mai înghiontise și în alte dăți, tot în prezența unor martori dinafară redacției, vrînd să obțină noi fire ale poveștii, pe lîngă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ins civilizat, abil, reticent, cu ceva umor, spus cu pufneli pe nas și bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu o dată, impertinente. Am plecat cu o irepresibilă silă, ca după executarea unei pedepse, hotărît să nu mai calc pe-acolo o lungă vreme, dacă se poate deloc! *„Te-am văzut în «Tribuna»”. „Mi-ai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
necesității de a apăra valorile naturale: aerul curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile despre ei imaginate de orășeni. Nu gust „bucolicele” cu extazuri artificiale, scrise de citadini care, vorba unui autor de la începuturile literaturii moderne, abia acum au aflat „pe unde se pișă găinile!” Infernul e în noi. Sînt zile cînd pot depune mărturie pentru asta. * Deși „frecat de viață
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și asta îmi dă încredere în spusele lor. În spatele judecății fiecăruia descopăr, alături de critic, un memorialist și un moralist. Au, însă, nu numai minte, ci și inimă: se lasă „mișcați” de literatură! Ca să vorbesc în termeni obișnuiți, îmi plac, îi gust, visez încă în marginea cărților lor. De aceea, n-aș vrea să scriu ca A, B, C, cu care uneori împart pagina de revistă, chiar dacă sînt „semnături notorii”, dar (aci, în intimitate, pot s-o declar!) aș fi bucuros să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aseară mi-a dovedit, o dată în plus, că aluziile alimentare au astăzi, la o parte a publicului, un succes aproape egal cu al celor sexuale. Dovada mi-a oferit-o un „text” de Calistrat Costin debordînd de vulgaritate, dar foarte gustat de învățătoarele și profesoarele aduse prin convocator la Sala „Ateneu”. Cînd, de pildă, autorul a spus într-un „vers” că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind larg din fastuoasa-i barbă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Se pare că-i rău... La vîrsta dumnealui...” *Împlinind 60 de ani, Al. Grigorescu a dat o petrecere în sala de ședințe a ziarului. Nu l-am văzut o clipă nostalgic, îngrijorat de cele ce vor urma. Dimpotrivă, jubila și gusta aluziile celor ce spuneau bancuri despre „bătutul rîmei în pămînt”. Cu obrajii încinși, îi contrazicea rîzînd: „Mai merge, mai merge!” Nu e singurul caz de îmbătrînire fără gravitate, cu gîndul la „jucării”, deși nimic din comportarea sa din zilele normale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se întoarcă. Majoritatea țiganilor nu au excelat niciodată în agricultură, nu au avut pâmânt și nu au fost legați de îndeletnicirile agricole. Nemaiputând să-și exercite ocupațiile tradiționale de mici negustori, meșteșugari sau muzicanți, le-au dat uitării și au gustat din pâinea amară a industriei. Cum, necum, se obișnuiseră cu această pâine. Mai mult, au început să părăsească maghernițele igrasioase, barăcile insalubre din PFL în care și-au îmbolnăvit copiii și și-au distrus sănătatea, pentru a păși, cei care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se amăgesc pe ei înșiși, fiindcă poporul român, din ce în ce mai lămurit, mai indignat și mai desconsiderat el însuși, nu se mai îmbată cu lozinci și manevre ieftine. Românii, ca și noi toți, cei care împărtășim cu ei toate marile necazuri și gustăm din tot mai rarele bucurii, au nevoie de pâine, de viață civilizată, de libertate și drept de decizie cel puțin în problemele sale intime, care l privesc și-l interesează direct. Stimată redacție, îmi cer iertare pentru această scrisoare mamut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Vă rog să mă credeți, e grea viața aici, fără hrană, fără căldură și lumină, dar din când în când , când îmbuibații ies la drumul mare și-și ascut bricegele, cum se întâmplă acum, e o bucurie pe care o guști și cu burta goală. Regimul pare să știe asta și cred că i va lăsa să se spintece până acolo unde propriul instinct de conservare le va permite fiecăruia dintre ei. Fie-le țărâna ușoară. Un contribuabil, februarie 1984, difuzată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]