5,969 matches
-
decît cei care trăiesc astăzi. Bunii și străbunii noștri toți sunt dedesubt (...)”". Evocând trecutul țării, Sadoveanu realizează portrete ce se imprimă puternic în conștiința cititorilor: oșteanul viteaz și iubitor de dreptate Tudor Șoimaru, oșteanul cărturar Simion Bârnovă, înclinat spre meditație, hanul tătar Cantemir bei, cu o fire aprigă și neîmblânzită de nomad, boierul Stroe Orheianu, vanitos și lacom de pământ, ușuratica Magda cu caracter schimbător, țăranca Anița d o gingășie feciorelnică, sau Tomșa, domnitorul drept, dar cu manifestări crude. Imaginea trecutului
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
, cunoscut și sub numele de "Han Temir", (în , poreclit "Sabie sângeroasă"; n. secolul al XVI-lea - d. 1637) a fost un han puternic al nogailor din Bugeac; el a format prin anul 1603 și a condus, ulterior, Hoarda Nogailor. Fiind un comandant militar și lider politic
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
, cunoscut și sub numele de "Han Temir", (în , poreclit "Sabie sângeroasă"; n. secolul al XVI-lea - d. 1637) a fost un han puternic al nogailor din Bugeac; el a format prin anul 1603 și a condus, ulterior, Hoarda Nogailor. Fiind un comandant militar și lider politic priceput, el a servit interesele Imperiului Otoman și a fost un dușman important al Uniunii Polono-Lituaniene
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
fost un dușman important al Uniunii Polono-Lituaniene. El a fost un conducător al hoardelor tătare de la Cetatea Albă, Bugeac și Dobrogea. A atacat teritoriul Uniunii și a luptat de multe ori cu forțele polono-lituaniene în timpul Războaielor Magnaților Moldoveni. În 1612, hanul Temir a învins trupele conduse de generalul polonez Ștefan Potocki și de domnitorul moldovean Constantin Movila în Bătălia de la Cornul lui Sas. În 1620 a luat parte la Bătălia de la Tutora, unde a contribuit masiv la victoria zdrobitoare a otomanilor
Cantemir Bei () [Corola-website/Science/328757_a_330086]
-
noapte pentru a oferi rugăciunea Tahajjud, el obișnuia să spună": „Anta qaiyimus-samawati wal-ard wa mân fihinna. Walakal-hamd, Laka mulkus-samawati wal-ard wa mân fihinna. Walakal-hamd, anta nurus-samawati wal-ard. Walakalhamd, anta-l-haq wa wa'duka-l-haq, wa liqa'uka Haq, wa qualuka Haq, wal-jannatu Han wan-naru Haq wannabiyuna Haq. Wa Muhammadun, sallal-lahu'alaihi wasallam, Haq, was-sa'atu Haq. Allahumma aslamtu Laka wabika amantu, wa 'Alaika tawakkaltu, wa ilaika anabtu wa bika khasamtu, wa ilaika hakamtu faghfir li mă qaddamtu wama akh-khartu wama as-rartu wama'a
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
folosi aluzia și expresia echivoca în timpul concertelor sale și s-a bucurat de o carieră lungă și prosperă, de-a lungul căreia a fost numită “Regina muzicii de cameră”. Născută în Londra, ea a fost prezentată de către tatăl său la Hanul Eagle din Hoxton. În 1884, și-a făcut debutul profesional că Bella Delmere, înainte să-și schimbe numele de scenă în , în anul următor. În 1885, a avut mare succes cu propria piesă "The Boy I Love is Up în
Marie Lloyd () [Corola-website/Science/329399_a_330728]
-
apropiere de Napoli. Pentru confortul echipajelor și călătorilor, administrația romană a instalat stații rutiere de-a lungul drumurilor, "mutationes" (la singular: "mutatio", în română: „schimb”, „schimb de poștă”) și "mansiones" (la singular: "mansio", în română: „loc de ședere”, „locuință”, „reședință”, „han”, „adăpost”). "Mutatio" era o haltă-popas repartizată la fiecare 10 - 15 km, pentru relaxare și eventual schimbul cailor. O "mansio" se găsea la fiecare trei "mutationes". Între fiecare "mansio" era o distanță de circa 30 - 50 kilometri. Ținută de "caupo" (în
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
mutationes". Între fiecare "mansio" era o distanță de circa 30 - 50 kilometri. Ținută de "caupo" (în română: „cârciumar”, „hangiu”), "mansio" era un loc de etapă bine echipat și care permitea călătorului, eventual, să-și petreacă noaptea. Aici se aflau un han pentru a lua masa, un serviciu pentru îngrijirea și odihna cailor, un potcovar, un rotar însărcinat cu întreținerea vehiculelor. Numeroase scrieri, privitoare la viața în hanuri, au ajuns până în zilele noastre. Aceste "tabernae" (în română: „tavernă”, „crâșmă”, „birt”, „han”, „locantă
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
echipat și care permitea călătorului, eventual, să-și petreacă noaptea. Aici se aflau un han pentru a lua masa, un serviciu pentru îngrijirea și odihna cailor, un potcovar, un rotar însărcinat cu întreținerea vehiculelor. Numeroase scrieri, privitoare la viața în hanuri, au ajuns până în zilele noastre. Aceste "tabernae" (în română: „tavernă”, „crâșmă”, „birt”, „han”, „locantă”) aveau uneori o foarte proastă reputație, iar călătorul prefera să campeze în proximitate, să utilizeze "deuersorium" (locuință publică pentru cei mai bogați) sau, mai bine, să
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
un han pentru a lua masa, un serviciu pentru îngrijirea și odihna cailor, un potcovar, un rotar însărcinat cu întreținerea vehiculelor. Numeroase scrieri, privitoare la viața în hanuri, au ajuns până în zilele noastre. Aceste "tabernae" (în română: „tavernă”, „crâșmă”, „birt”, „han”, „locantă”) aveau uneori o foarte proastă reputație, iar călătorul prefera să campeze în proximitate, să utilizeze "deuersorium" (locuință publică pentru cei mai bogați) sau, mai bine, să se facă invitat, practicând "hospitium" (în română: „ospitalitate”, „găzduire”). În paralel cu hanurile
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
han”, „locantă”) aveau uneori o foarte proastă reputație, iar călătorul prefera să campeze în proximitate, să utilizeze "deuersorium" (locuință publică pentru cei mai bogați) sau, mai bine, să se facă invitat, practicând "hospitium" (în română: „ospitalitate”, „găzduire”). În paralel cu hanurile, se aflau horrea, antrepozite care serveau la "cura annonae", serviciul de îngrijire a recoltelor și mărfurilor destinate capitalei Imperiului. "Cursus publicus" (în română: „poșta oficială [a Imperiului Roman]”) fiind, împreună cu armata, principalul beneficiar și utilizator al drumului roman, folosea aceste
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
castelul Legnica, dar nimic nu îi mai împiedica să jefuiască Silezia, înainte de a pleca să se unească cu forțele lor principale din Ungaria. Mongolii evitat forțele din Boemia, dar au învins maghiarii în Bătălia de la Mohi. Dar vestea că Marele Han Ögedei a murit în anul precedent a determinat întoarcerea descendenților Marelui han în capitala mongolă Karakorum pentru kurultai, adică alegerea următorului han, și, probabil, astfel au fost salvate ținuturile poloneze de distrugerea completă de către mongoli. Moartea Ducelui Henry, care a
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
a pleca să se unească cu forțele lor principale din Ungaria. Mongolii evitat forțele din Boemia, dar au învins maghiarii în Bătălia de la Mohi. Dar vestea că Marele Han Ögedei a murit în anul precedent a determinat întoarcerea descendenților Marelui han în capitala mongolă Karakorum pentru kurultai, adică alegerea următorului han, și, probabil, astfel au fost salvate ținuturile poloneze de distrugerea completă de către mongoli. Moartea Ducelui Henry, care a fost aproape de a unifica ținuturile poloneze și inversarea fragmentării acestora, a dat
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
Ungaria. Mongolii evitat forțele din Boemia, dar au învins maghiarii în Bătălia de la Mohi. Dar vestea că Marele Han Ögedei a murit în anul precedent a determinat întoarcerea descendenților Marelui han în capitala mongolă Karakorum pentru kurultai, adică alegerea următorului han, și, probabil, astfel au fost salvate ținuturile poloneze de distrugerea completă de către mongoli. Moartea Ducelui Henry, care a fost aproape de a unifica ținuturile poloneze și inversarea fragmentării acestora, a dat înapoi procesul de unificare a Poloniei, și a însemnat, de
Invazia mongolă a Poloniei () [Corola-website/Science/329509_a_330838]
-
tratat între Imperiul Otoman și Imperiul Rus, semnat pe 10 martie 1779. Aynalıkavak este un palat în Istanbul, fiind loc semnării tratatului Imperiul Otoman a pierdut Hanatul Crimeii, o dependență otomană din 1478, în condițiile tratatului de la Küçükkaynarca din 1774. Hanul crimean, Devlet Giray, (Devlet al IV-lea) a făcut apel la Poarta otomană pentru a reînnoi dependența regiunii, o propunere care nu a fost posibilă în condițiile termenilor de la Kuciuc-Kainargi. Guvernul rus l-a obligat pe Devlet al IV-lea
Tratatul de la Aynalıkavak () [Corola-website/Science/329522_a_330851]
-
reînnoi dependența regiunii, o propunere care nu a fost posibilă în condițiile termenilor de la Kuciuc-Kainargi. Guvernul rus l-a obligat pe Devlet al IV-lea să abdice din cauza discuțiilor cu Poarta pentru schimbarea dependenței și l-a înlocuit cu un han pe care îl putea manipula mai bine, Șahin Giray. Otomanii au declarat intervenția Rusiei în Crimeea împotriva termenilor tratatului de la Küçükkaynarca. Cu ambasadorul francez ca mediator, cele două imperii au semnat tratatul de Aynalıkavak pentru a rezolva tensiunile în desfășurare
Tratatul de la Aynalıkavak () [Corola-website/Science/329522_a_330851]
-
influență, sunt menționați de izvoare la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor. Încă posesiune bizantină la cumpăna dintre secolele XIII și XIV, orașul a intrat într-un declin lent ulterior. În ultimii ani de domniei ai hanului Özbek (1313-1341) precum și în prima parte a domniei succesorului său Geanibek (1342- 1357, în perioada căruia s-a dezlănțuit un adevărat pogrom împotriva creștinilor), relațiile dintre Bizanț și Hoarda de Aur au devenit tensionate, culminând cu invazia declanșată de mongoli
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
benefice, asupra schimburilor comerciale din zonă. Conform opiniei acestuia, printre factorii determinanți ai decadenței s-ar fi aflat și refluxul treptat al autorității mongole din spațiul extracarpatic - sub presiunea ofensivei creștine coordonate de Ludovic cel Mare. Totuși, politica anticreștină a hanului Geanibek precum și anarhia din Imperiul mongol, au avut pe termen mai lung drept consecință regresul comerțului din Marea Neagră și reorientarea rutelor comerciale, reorientare în urma căreia Vicina - aflată într-o poziție lăturalnică - nu a mai servit drept principală piață de desfacere
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
care la cumpăna dintre secolele, scaunul mitropolitan al Vicinei ajunsese să aibă la hotarele nordice ale Imperiului Bizantin un important rol atât ecleziastic cât și politic, câteva mii de alani creștinați care au dorit să intre în Imperiu după moartea hanului Nogai, au cerut mijlocirea arhiereului de la Vicina pentru a obține de la împăratul Andronic dreptul de a coborî spre sud. Deși în primele două decenii al secolului al XIII-lea importanța mitropoliei s-a menținut, pe la 1324 situația era deja schimbată
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
a căsătorit în 1639. Potrivit lui Evliya Çelebi, mama ei a fost sora lui Koca Derviș Mehmed Pașa care a fost Mare Vizir al Imperiului Otoman în perioada 1653-1654, iar sora ei s-a căsătorit cu İslâm al III-lea Ghirai, hanul Crimeei (1644-1654). Ea a jucat un rol major în deciziile personale și politice ale soțului ei și ale fiului ei, Ștefăniță Lupu. Binecunoscută pentru activitățile sale filantropice, Doamna a patronat mănăstirile și bisericile din Moldova. Ea a dobândit o reputație
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
Dobrogea. Iar în fruntea acestor turcmeni se afla Sarı Saltuk. Se pare că același Izzedin Keykavus, încercând să-l dea jos pe împărăt de pe tron, organizează un complot, dar este prins și închis în zona Enez. Este salvat de Berke, hanul Crimeii și merge împreună cu turcmenii ce-l însoțeau în provincia Feodosia (Kefe), unde se și stabilesc. După moartea lui Izzedin, survenită în anul 1278, turcmenii se reîntorc în Dobrogea, fiind însoțiți de Sarı Saltuk. Acesta va rămâne aici până la moarte
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
-lea curăță locul și în urma săpăturilor găsește un cufăr din marmură pe care scria: „Acest mormânt este al lui Saltuk Bay Seyyid Mehemmed Gazi‟. Sultanul Baiazid poruncește construirea deasupra acestui cufăr a unui mausoleu cu cupolă, urmată de construirea unui han, a unei școli coranice, a unui caravanserai, a unui bazar și a unei cantine pentru săraci. În noaptea în care sultanul Baiazid și vizirul său, Kara Șamseddin aveau să plece la drum, Sarı Saltuk le apare din nou în vis
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
a adoptat maniheismul în anul 762 ca religie oficială de stat. În celelalte regiuni turcice această religie era interzisă, iar adepții săi erau omorâți de către nestorieni. Spiritul războinic al triburilor a fost atenuat după cum a prezis și Tonyuk (sfetnic al hanului iugur) ca urmare a înființării de orașe și a adoptării unei religii din China. Din cauza pierderii spiritului războinic triburile kirghize i-au învins foarte ușor pe uiguri, care s-au văzut nevoiți să imigreze spre Tarîm (845). Un mic stat
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
și creștine. Budismul a fost acceptat ca religie de către vechii turci și huni, însă la ora actuală nu se știe cât de mult a fost răspândită și însușită această religie de popoarele turce. Din izvoarele chineze se cunoaște faptul că hanul türk To-pa a cerut ca Nirvana Sutra să fie tradusă în China în limba turcă. Conducătorii popoarelor turcice, care au aderat la budism au înălțat lăcașe budiste și le-au împodobit pereții cu fresce colorate. Chipurile ctitorilor erau desenate pe
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
de voaluri, cu Zaida și cele două femei ajung dintr-o dată față în față. Fiorilla îl acuză pe Selim de trădare. Zaida se confruntă cu Fiorilla. Geronio îi spune soției sale să meargă acasă. Disputele se încheie furtunos. "La un han" Selim îi propune lui Geronio să rezolve totul pe cale amiabilă, oferindu-se să o cumpere pe Fiorilla. Astfel Geronio poate scăpa de problemele sale și, de asemenea, să facă ceva bani. Geronio refuză. Atunci Selim promite că o s-o fure
Turcul în Italia () [Corola-website/Science/332025_a_333354]