6,354 matches
-
axiologică are loc sub semnul universalului. De subliniat, sentimentul cosmic este, ipso facto, emoție a minții. Tensiunea spațio-temporală devine tensiune filozofică. a. Desfășurarea macrocosmică spațială și temporală, îmbinată cu fiorul cosmic, cu infinitatea tensiunii gândirii, are loc, de pildă, în Imnul Rigvedic al creației sau tabloul în desfășurare echivalent din Scrisoarea I eminesciană. De asemenea în viziunea vechilor egipteni piramidele și raporturile lor cu marile coordonate ale universului, supradimensionarea statuilor, expresia privirii îndreptată dincolo, spre transcendent exemplu absolut bustul reginei Nefertiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sa proprie, realizările artistice constituie o realitate pe care omul o consideră absolută axiologic, fixate pentru eternitate. Sunt "zilele nemuritoare ale omului", de care vorbea Pindar, "prezentul etern" de care vorbesc Platon și Nietzsche. Arta este absolutul uman: Rigveda și Imnurile lui Hölderlin, piramidele egiptene și Partenonul, Afrodita din Cnide praxiteleană și cele trei Pieta ale lui Michelangelo, autoportretele lui Rembrandt și Van Gogh, concertele pentru pian ale lui Mozart, simfoniile lui Beethoven, Tristan și Isolda wagneriană. Popoarele s-au stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
exuberanța universului, Doamnă cu multiple măreții ! Calea ta este semănată cu lumini, atingerea ta face să se nască flori, trena rochiei tale mătură un dans de stele și muzicile tale cu note felurite își află ecoul prin lumile fără număr! Imnurile adresate vieții de Tagore sunt de mare puritate și frumusețe, un elan liric pasionat incluzând atât ființarea de aici, cât și cea din spațiul morții, înțeleasă ca șansă a eternității alături de Unul. Volume precum Grădinarul dragostei, Fugitiva, Lebăda, Coșul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi emană muzica lui Schubert, iar "melodia infinită" wagneriană, preluată apoi mai ales de Richard Strauss, exercită magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că poeții, dotați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că poeții, dotați fiind cu privilegiul de a primi insuflarea zeilor, pot afla divinele adevăruri pe care muritorilor nu le este dat să le priceapă. Cine înfăptuiește frumosul arde slava lui cu văpaia imnurilor de glorie." Urmând lui Pindar, Hölderlin scrie în romanul Hyperion, una din cele mai semnificative poeme privind bucuria darului divin al creației: Numai o vară, una singură, dăruiți-mi, puternice Zâne, Și-o toamnă în care să se pârguie cântu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a suferit o comutare radicală datorită liricii lui Hölderlin, căreia i-a și dedicat o inspirată carte, în care adevărul cel mai tulburător constă în afirmația potrivit căreia poporul german nu este încă pregătit pentru a-l înțelege pe autorul Imnurilor. Preferința îndreptată către gânditori precum cei sus amintiți se datorește faptului că adevărul uman este poetic, este creația imaginarului nostru grecescul poiein însemnează a face, a crea pe când silogismele filozofice pot păcătui prin uscăciunea lor, alături de vana pretenție de absoluitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în sensul că omul, care confiscă întreaga posibilitate de a fi, totalitatea Ființei, este condamnat la reluarea sisifică a aceeași formule existențiale a durerii, a răului și a pieirii, Nietzsche aduce o inovație radicală acestui concept. Opera sa fiind un imn adus vieții umane, purtată la cea mai înaltă frumusețe și puritate spirituală, consideră că se vor întoarce identitar mereu și mereu numai cei care au meritat viața, pentru că au afirmat-o, au slăvit-o, au iubit-o la înalt patos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne vom referi la ambiguități aflate la acel pol înalt al gândirii enigma Genezei. Este vorba nu de ambiguități intenționale create de un poet, și deci descifrabile, ci de ambiguități absolute, adică închise posibilității omului de a le dezlega vreodată. Imnul cosmogonic rigvedic se încheie cu o dublă ambiguitate: "Și fie că Unul a creat lumea, fie că nu a creat-o, aceasta doar cel a căror ochi din cer ne veghează, el știe... Dar poate că nici el nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ideatică indisolubil, pentru că armonia este cea care întemeiază onticitatea în lumea umană și ne induce aprioric certitudinea ființării. Dar, repetăm, totodată sensurile operei trebuie să iradieze infinit așa cum are loc, de pildă, în lirica lui Pindar, robaiyatele lui Omar Khayyam, imnurile lui Hölderlin, Luceafărul, tablourile lui Leonardo da Vinci, sculpturile lui Michelangelo, triada de aur Bach, Mozart, Beethoven etc. Ca atare, operele de artă sunt produsul unei suferințe metafizice: simțul, conștiința axiologică a omului încearcă să depășească o lume a pătimirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
loc către Eter, care este Totul: "Vino la Deschis, prietene... Deschide-te către Totul... către Eter". Și este deosebit de semnificativă afirmația lui Karl Jaspers, potrivit căreia "nebunia" lui Hölderlin deschidea fereastra către absolut, acolo unde, în acea perioadă semiobscură, autorul Imnurilor scria că nici un temerar nu-l putea vedea față în față, pentru că "s-ar prăbuși în flăcări". Poemul lui Giacomo Leopardi, Infinitul, începe cu un motiv prezent și în alte creații ale sale, refugiul în natură, evocat mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
redus, Încap Într-unul singur! (jurnalul lui Candid Stoica, spre exemplu, avea un unic volum de...600 de pagini, format A4 extins!). Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (legenda zice că e autorul unui rapt amuzant: a vândut Albaniei imnul nostru național), președinte al PEN CLUB-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul În care avea să moară, cu câteva luni Înainte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de hac?! Credeai că mult o să mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori cruce. Îngâna chiar și un imn de slavă. Dădu să cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa Băncilă îi prinse ultimile cuvinte. - Mori, satano, mori, că puterea crucii te-a biruit. Înfrigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru oratoriul „Muma Gerulei“, pe versuri de Nicoleta Dârdală, decedată cu un an mai înainte, la 14 octombrie 1986, ziua în care Nicolae Ceaușescu primise titlui de „Eroul al Noii Revoluții Agrare din România.“ Celălalt compozitor, Dumitru Mânzuleț, era autorul imnului formației locale de baschet, câștigătoarea campionatului interjudețean, la 10 mai 1988, când Ceaușescu a primit Ordinul „Lenin“, conferit de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. Artiștii independenți își arătau fățiș disprețul față de Burtăncureanu, fie în grup, fie individual, ori de câte ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dimensiunea lui religioasè, profundè, transformându-se într-o sèrbètoare lipsitè de magie, dar glorioasè pentru comercianții dornici de câștiguri, Acel mister sacral al Crèciunului, scrie Matei, sceptic și exigent, cèruia Biserică i-a conferit de-a lungul timpului aspectul unui imn de slavè marital, și-a pierdut din semnificația să originarè, desacralizându-se și, devenind nimic mai mult decât o poveste pe care fiecare epocè o reinterpreteazè variat, conferindu-i un stil propriu, oculteazè într-un plan secund tragicul fior al nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră imnul verii. Se cheamă: „aleluia” și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc clipele cu doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Retrospecțiune Ruinele îmi dau senzația
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
de a uita trecutul?! Te voi sădi în suflet ca pe un copac Ca pe-un tipar te torn în priviri și înflorești bărbat din ultimile dorinți. Vocea ochilor mei nu mă înșeală, astăzi te ridic pe catarg ca un imn. Te-am închis în templul credinței mele; te nasc într-o primăvară cu multe catedrale și-un singur altar te cheamă să te boteze, poduri de flori îți ilumină noaptea cărarea. Gura ta nevăzută mă ispitește și-n legea nescrisă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
membru în parte... Asta e o momeală pentru Davey și funcționează excelent. Acesta se lansează într-un discurs despre filozofia AA, ceea ce-i ține lui Daisy gura închisă pentru câteva minute. Din păcate, imediat după aceea, Davey trece direct la imnurile dedicate nenumăratelor talente ale lui Jake, la inventarierea tuturor lucrurilor pe care le-a învățat de la el și-i laudă ajutorul pe care i l-a dat în cazul EA. Daisy găsește prilejul perfect să comenteze: — Mda..., cred că Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în urmă cataloagele, carnetele de notițe și stilourile pentru notele mici, tocurile cu peniță de aur pentru notele de 9 și 10, dosarul cu articolele din ziare despre valoarea învățământului brăilean, cu menționarea profesorului în cauză, citite cu pioșenia intonării Imnului de Stat, geanta din care smulgeau teancuri de hârtii tezele noastre așezate în colțul din dreapta al catedrei, la fel și acum, ridicară una câte una robele roșii de magistrați și măștile de lup. Așa și nu altfel, pe scaune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i în felul ăsta de o soartă teribilă. Bine, Davirum. O să-ți trimit planurile după-amiază. Mulțumesc, Marius, și... nici un cuvânt nimănui, da? Da. Sigur. Noapte bună, Corvium! Noapte bună! Am închis telefonul și m-am îndreptat spre pat cântând un imn pe care nu știu de unde-l cunosc, dar nici nu vreau să știu, căci am un presentiment ciudat despre el. În acea noapte nu am avut visul cu bătrânul din peștera aia ciudată, ci am avut altul. Se făcea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stăpânit de o mânie oarbă, cauzată de propria mea neputință. Și în tot timpul ăsta, vocile îmi răsunau din ce în mai clar în minte. Fiecare cu glasul său, cu timbrul său, fiecare independentă și clară. Individuală. Toate intonând același "imn": "Nemuritor". Mă simțeam ca un copac pe care o voință de nestrămutat cresta însemne de altoi, care de nicăieri începeau să se lege de mine și de sufletul meu, forțându-mă să le accept. Ca la un semnal prestabilit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mea rațiune de a fi, era incredibil câte lucruri erau catalogate acum ca fiind josnice și anormale. Cum am putut eu da binețe atâtor oameni fără ca ei să fi făcut o piruetă în jurul meu și apoi să-mi fi cântat "Imnul umbrelor ce dispar"? Oare cum am îndrăznit să mănânc fără a sta în cap întâi și de a recita de cinci ori "Slavă Uniunii"? Cum am putut adormi culcat? Nu era normal și logic că se toarnă lipici pe tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe care să o servească și pe care să stea? Timpul mă încerca în fiecare secundă, în fiecare clipă, dar îi rezistam! El îmi rodea identitatea și ființa, așa că eu mi-o afirmam mai tare și mai tare, devenind un imn! Eu sunt! Eu SUNT! Exist! EU sunt Corvium! Eu sunt CORVIUM! Închisoarea Sfetnicilor! EXIST! Era un cordon care îi oprea tendința de a mă îngloba. Rezistam. Ce e în jurul meu? Trecea prin mine. Prin fiecare om, ființă, material, particulă, trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mie mi-a cântat din prima, m-a cucerit cu glasul lui, parcă m-a fermecat, a început cu nu știu ce doină de la ei, de pe Olt, ceva cu puicăăă!, nu mai știu cum, acuma o dă pe cântece populare, romanțe și imnuri, pe muzica de la câte un spectacol muzical, ăsta e el, îl ascultă toți. Nu știu cum face, că îi farmecă. Ăsta e cuvântul: „far-me-că”. — Are pasiunea lui Joaquin Cortes în dansul de flamenco, mori și învii cu el, punctează doct Laszlo. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fără să spună nimicuța. Mă întrebam mereu unde e, unde stă, poate e la film, speram asta, că-i plăcea filmul, a văzut „Frumoasa din pădurea adormită” de trei ori, și-l punea pe computer și stătea nemișcată acolo... un imn închinat iubirii, mami, asta e filmul ăsta: despre iubirea care ne vindecă pe toți. Rămânem întregi. Așa zicea Anita mea... (Oftează, se chinuie.) ( În timp ce Emma vorbește despre cumințenia fetei, pe ecran, în antiteză, s-a derulat filmul făcut de detectivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și discutăm literatură. Ne-am prefăcut cu toții. — Ești incredibilă. Mustăcește vizibil. Și la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stârnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cânte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprâncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stânjeneala din relația noastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]