8,380 matches
-
controlului de la Constantinopol, dar se și luptau adesea între ei pentru putere, posturi-cheie și extinderea jurisdicției lor politice. În regiunile de munte, conflicte asemănătoare izbucneau între căpeteniile triburilor, fiecare dintre ei încercînd să-și mărească teritoriul aflat sub dominația lui. Incapabilă să impună direct respectarea ordinii, Poarta a încercat să aplice politica lui "dezbină și domnește", dar și această tactică a eșuat. Drept rezultat al acestor împrejurări, pe la sfîrșitul secolului al optsprezecelea apăruseră două centre de putere. În nord, în jurul orașului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
iar biserca catolică a făcut din oraș centrul încercărilor ei de a-i converti pe localnici. Să ne amintim că monarhia a intrat în 1737 în război datorită alianței ei cu Rusia. Această campanie, caracterizată printr-un comandament militar austriac incapabil, a debutat totuși într-o notă victorioasă. Orașul Niš a căzut iar în mîinile habsburgilor, armata invadatoare chemîndu-i încă o dată pe sîrbi în ajutor. Arsenie al IV-lea, patriarhul de la Peć la vremea aceea, a urmat exemplul predecesorului său și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Imperiul Otoman a rămas confuz. Poarta continua să pretindă că regiunea era parte integrantă a imperiului, dar nu era în stare să strîngă taxe sau să primească un tribut de pe teritoriul și, respectiv, de la autoritățile ei. Guvernul otoman se dovedea incapabil să aibă vreo influență asupra administrației interne și devenise limpede între timp că puterile europene nu vor permite ca zona să fie supusă prin mijloace militare. În anii următori, Muntenegru va continua să contribuie la menținerea stării de neliniște în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să mă adun. Nu știu cum. Nu pot da sfaturi. E o stare irepetabilă pentru care nu ești tu răspunzător. Îți vine pur și simplu. Nu mă laud. Faptul că scriu bine e al naibii de problematic chiar și pentru mine. Mă frământă. Un incapabil cum sunt io să dea randament la ceva. N-am o părere extraordinară despre propria persoană. Niciodată nu am fost în stare nu numai de ceva de anvergură, dar măcar de ceva de bun-simț. Nu fac mișto. Chiar așa e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oamenii un avion și, când a survolat așezarea au făcut toți un „aaaa“ prelung și s-a format un gol de aer de la gușa de pelicani deschisă la maximum. Dar toate astea ar fi trebuit să fie niște chestii nevinovate, incapabile să nască așa o reacție disproporționată. Erau niște dezmințiri neinvitate în ce spunea el. Ce dacă fi-miu stă pe aicea să mai facă un ban? Și ce dacă l-am chemat pe Tarabă să șmotruiască? Și l-am plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
climatul extravaganțelor, trăsnaielor și farselor noastre din acea vreme și cu care ne Îndeletniceam pour épater le bourgeois; dar mai cred că, În Întregul ei, piesa, destul de lun gă, inegală și Îmbâcsită, nu putea ieși din mâna lui Urmuz, diletant incapabil de un efort susținut, cerut de construirea unei piese de teatru. Urmuz (mi se pare botezat astfel de Tudor Arghezi) era fiul cel mai mare al doctorului Ionescu Buzău (deși pe Urmuz Îl chema Dumitrescu-Buzău, iar pe ceilalți frați și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nouă peste veacuri, din generație În generație, cu completările În latineasca „de bucătărie“ ale pasagiilor din originalul pârjolit de flacăra feștilei, din vina copistului cu fruntea căzută de oboseală și somn peste aceste texte. Ceilalți profesori ai noștri, neîndrăznind sau incapabili să iasă din litera cărții sau din programă, n-au fost În stare să tre zească interesul nostru tineresc și curiozitatea noastră dragă pentru cronicarii și clasicii noștri, ca și pentru clasicii străini cărora le memorizam papagalicește anul și locul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toate, se lip seau bucuros de colaborarea evreilor, afară numai, poate, În administrația lor - se datorau, mai Întâi, directorului nostru, C. Rădulescu-Motru, neînfricat, ca toți oltenii, de gogorița „pe ri colului jidovesc“, cât și formațiu nii sale spirituale umaniste, europenești, incapabile de fanatis me de nici un fel. Iar În al doilea rând, dacă Îmi este Îngăduit, colaborarea, mai ales lite rară, a scriitorilor evrei la Noua Revistă Română prin 1911-1916 se mai datora, poate, originii munte nești a secretarului de redacție
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
soarta treburilor, dar repede dată pe linie moartă sau zvârlită peste bord, cu bagajele ei sărace de orișice profituri, atunci când corabia era adusă pe ape liniștite și prospere și când Își făceau loc și apăreau pe punte toți leneșii și incapabilii, incomodați de prezența la bara de comandă prea afirmată și de aceea temută. Aceste posturi de conducere te ajută să cunoști oamenii așa cum sunt: stăpâniți de instincte primare, pe care toate bunele tale exemple și toate generozitățile de pe lume nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în calitate de comandant al Escadrilei 43 Vânătoare, care la acea dată folosea învechitele avioane PZL 11F. Acestea erau aparate de fabricație poloneză, monomotor, monoplas, monoplan cu aripa sus, cu carlingă deschisă și tren fix de aterizare, destul de slab înarmate, fragile și incapabile de viteze mari. Din august 1942 până în august 1943 deține funcția de șef de birou la SSA (Subsecretariatul de Stat al Aerului), condus de generalul Jienescu. Din 1 august 1943 se reîntoarce pe front unde se simțea tot mai acut
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
am corp? Și aici se îmbătrânește? Percep în jur tot soiul de foșnete, de mișcări, însă le percep confuz, fără să înțeleg deocamdată cine populează văzduhul: sunt aidoma unui copil în primele zile de la naștere, neacomodat cu noua realitate exterioară, incapabil încă s-o dibuiască. Mă pomenesc întrebându-mă cum să țin socoteala zilelelor scurse aici. Îmi zic să număr zilele după perioadele de somn: când adorm înseamnă că a trecut o zi în văzduh, când mă trezesc înseamnă că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Vlad bulversantă și neverosimilă. Victor partizan: de unde până unde?! Vlad a constatat oarecum mirat că nu e în stare să verse nici o lacrimă. Atunci când mergea abătut alături de mama în urma dricului, își dădea seama că de fapt nu simte durerea, e incapabil să simtă durerea. Mintea îi era complet ocupată cu altceva: găsise în sfârșit o metaforă excepțională, cu care putea să încheie poemul acela fluviu, și o tot repeta în gând, ca să n-o uite, dar și ca s-o șlefuiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone a uimit acum un veac o lume întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har a murit cu durerea în suflet fiindcă generația vremurilor sale nu i-a înțeles generosul mesaj artistic, dar a intuit - surprinzător
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, «de trei ori trăiască doctorii!». Apoi Alberto le-a mulțumit călduros pentru primire...“ Che a descris scena detaliat În scrisoarea către mama sa, („un acordeonist care aproape că nu avea degete la mîna dreaptă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
venit momentul să ne strîngem lucrurile și să ne Întoarcem În oraș, eu mi-am jucat mai departe rolul, muncind În silă și ciorovăindu-mă Întruna cu Don Pendón. În Încheierea actului, m-am Întins pe jos, pe iarbă, absolut incapabil să mai fac vreun pas. Alberto, ca un adevărat prieten, s-a scuzat la șef pentru comportamentul meu și a rămas cu mine, să mă Îngrijească, iar camionul a plecat. CÎnd zgomotul motorului s-a stins În depărtare, am sărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
important În societate; despre nevoia de a schimba fundamental sistemul actual de Învățămînt, care, În rarele ocazii cînd le oferă educație (iar asta, doar după criteriile rasei albe), nu face decît să-i umple de rușine și de resentimente, făcîndu-i incapabili să-și ajute semenii indieni și aducîndu-le dezavantajul cumplit de a trebui să se lupte cu societatea ostilă a oamenilor albi care refuză să Îi accepte. Destinul acestor indivizi nefericiți este de a Îmbătrîni prin cîte o măruntă slujbă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, „de trei ori trăiască doctorii!“. Apoi Alberto le-a mulțumit călduros pentru primire, spunînd că frumusețile naturale ale Peru-ului nici nu se compară cu frumusețea emoțională a acestui moment, că fusese adînc impresionat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prețul a mii de vieți nevinovate. Sau poate că nu, poate că aceste vieți nu vor fi așa de nevinovate, fiindcă vor fi comis un imens păcat Împotriva naturii; adică le-a lipsit abilitatea de a se adapta. Toți cei incapabili să se adapteze - tu și cu mine, de exemplu - vor muri blestemînd puterea a cărei creație au sprijinit-o cu mari eforturi. Revoluția e impersonală; le va curma viețile, folosind chiar amintirea lor ca exemplu sau ca instrument pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Dată astăzi, 14 decembrie, Anno Domini 1249 12 decembrie 1950 Mă contemplu la microscop: egoismul meu e despuiat și mi se pare enorm, stupid și de nevindecat... Iar pe deasupra - zadarnic! Este exagerat ceea ce spun, dar în clipa de față sunt incapabil să mai văd altceva în mine! Toată această delăsare, această inerție, oboseală, indiferență și lene... Din ce în ce mai decepționant. și cu toate acestea știu: există în mine resurse ascunse, prețioase, neștiute, dar, cel puțin acum, nu reușesc să ajung până la ele. Totul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se pare că reușesc. Dimineața îmi permit luxul unui somn aproape liniștit, cocoloșit la sânul Augustei. Asta îmi mai dă un pic de încredere, mai cu seamă pentru că nefericirea celui care îmi e atât de drag mă face cu totul incapabil să gândesc la vreo posibilă nenorocire a mea. Dimineața alerg la Giglio: vorbesc despre toate, povestesc totul. Asta ușurează. Numai Castilia este cel căruia îi mai pot vorbi, căci este singurul care a mai rămas în București. Revin la Mihai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de învățăminte, dar și de sentimentalisme la școala lui Ion șahighian, căsătoria cu iz de Tristan și Isolda cu diafana Svetlana Marosin, intrată în cronica mondenă a Bucureștilor... După care a urmat legătura de o viață cu omul cel mai incapabil de dra goste din câți au existat vreodată, care a fost Ion Omescu. Iar între timp, flirtul amoros cu suava walkirie Eva Pătrășcanu, care a contribuit la divorțul acesteia de Marcel Anghelescu și, probabil, la moartea prematură a actorului. Pasiunea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
săli de clasă, auzeam bețele lovind și trosnind și copiii plângând. În ce mă privește, și directoarea, și colegele mele educatoare, careadministrau cu regularitate bătăi, dar poate încămai mult copiii care tânjeau să plângă pe săturate- cu toții socoteau că sunt incapabilă dintr-unul și același motiv: unii pentru că nu voiam, ceilalți pentru că nu eram în stare să mă slujesc de băț. Dar și eu însămi mă suportam tot mai greu. Să nu ajung ca ceilalți, dar să nici nu pot rămâne
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Într-adevăr, făptura aceasta plăpândă, așteptată să iasă la lumină, se hotărâse parcă să-și modifice poziția în ultimul moment, ieșind cu posteriorul, manifestând în acest fel totala desconsiderare și cel mai profund dispreț față de lumea în care va intra, incapabilă să-i asigure protecția, confortul și iubirea de care avusese parte până atunci. Ciudată hotărâre, care-o punea în mare dificultate pe coana moașă, dar mai ales pe mama. Doamnă Rozalia, copilul vine cum nu trebuie: cu spatele. Timpul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau doar doresc să-mi bat joc de armată. "Cu diplomele pe care le ai", adaugă la sfârșit, ca un fel de concluzie iremediabilă. Eu îi răspund cât se poate de serios că nu pot să învăț ta-ta-ti-ti-ta pentru că sunt incapabil să o fac. Rămâne un moment fără aer, apoi îmi spune pe tonul unui tată trădat de un fiu ingrat: "Mă, băiatule, îți dai seama că dacă nu erai la TR (termen redus) acum ajungeai la porci?" La porci era
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-ul (street-art, cum le place lor să spună) reprezentând fresce apocaliptice sau dansatori de rap, nu prea-i văd capabili să "creeze" altceva. Am recitit pasajul anterior cu multă atenție. Recunosc, după standardele occidentale în vigoare sunt un intolerant, un incapabil de a înțelege "arta contemporană" sau cel puțin unele din formele sale de exprimare cele mai radicale. Un réac, cum spun francezii, o abreviere a cuvântului reacționar. Acestea fiind spuse, îmi pot trăi acum până la capăt "intoleranța", cel puțin pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]