6,237 matches
-
de fapt decât o imitație, adesea simbolică, a jertfei primordiale care a dat naștere Lumii. Într-adevăr, începînd cu un anumit tip de cultură, mitul cosmogonic pune la baza Creației uciderea unui Uriaș (Ymir în mitologia germanică, PuruÑa în mitologia indiană, P'an-ku în China): organele sale dau naștere diferitelor regiuni cosmice. După alte grupuri de mituri, nu numai Cosmosul ia naștere în urma uciderii unei Ființe primordiale, din substanța acesteia, ci și plantele alimentare, rasele umane ori clasele sociale. Sacrificiile de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mitul care povestește această ontofanie sacră, această manifestare victorioasă a preaplinului ființei, devine modelul exemplar al tuturor activităților omenești: doar el poate dezvălui ceea ce este real, supraabundent, eficient. "Trebuie să facem ceea ce au făcut zeii la început", spune un text indian (Satapatha Brahmaña, VII, 2, I, 4). "Așa au făcut zeii, așa fac oamenii", adaugă Taittriya Brahmaña (I, 5, IX, 4). Cea mai importantă funcție a mitului este deci de a "fixa" modelele exemplare ale tuturor riturilor și ale tuturor activităților
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nu cerea mila și ajutorul eroului mitic, ci se identifica de-a dreptul cu acesta."11 Acest simbolism al precedentelor mitice se regăsește și în alte culturi primitive. J. P. Harrington scrie, cu privire la tribul karuk din California: "Tot ceea ce făcea indianul karuk urma întocmai pilda a ceea ce făcuseră ikxareyavii în timpurile mitice. Acești ikxareyavi locuiau în America înaintea sosirii indienilor. Neștiind cum să redea acest cuvânt, indienii karuk din zilele noastre propun termeni ca "prinți", "conducători", "îngeri"... N-au rămas alături de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ne imaginăm că latura sa înspăimîntătoare era cunoscută de către toate populațiile din India. Elitele religioase și filozofice erau singurele care se simțeau cuprinse de disperare în fața Timpului ciclic, care se repeta la nesfârșit, pentru că această "eternă reîntoarcere" implica, în gândirea indiană, eterna reîntoarcere la existență datorită legii cauzalității universale, karma. Pe de altă parte, Timpul era asimilat iluziei cosmice (maya), iar eterna reîntoarcere la existență însemna prelungirea la nesfârșit a suferinței și a sclaviei. Singura speranță a elitelor religioase și filozofice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a Ființei. Revelațiile sacralității cosmice sânt într-un fel niște revelații primordiale, pentru că au loc în trecutul religios cel mai îndepărtat al omenirii, iar înnoirile aduse mai târziu de Istorie n-au izbutit să le abolească. Terra Mater Un profet indian, Smohalla, șeful tribului wanapum, nu voia să lucreze pământul, considerând că este un păcat să rănești, să tai, să sfârteci ori să zgârii trupul "mamei noastre a tuturor" prin muncile agricole. Și adăuga: Îmi cereți să ar ogorul? Mă pot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai ales sacramentalizarea consecutivă a vieții fiziologice, și-au păstrat întreaga vitalitate chiar în religiile foarte evoluate. Pentru a ne mărgini la un singur exemplu: unirea sexuală ca ritual, care a ajuns la un nivel de prestigiu considerabil în tantrismul indian. India ne arată în chip strălucit cum un act fiziologic poate fi transformat în ritual și cum același act, o dată depășită perioada ritualistă, poate fi valorizat ca "tehnică mistică". Strigătul soțului din Brihadara1yaka Upanishad: "Sînt Cerul, iar tu ești Pămîntul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
va îmbătrîni niciodată și va fi nemuritor." Altfel spus, "cel care știe" are o experiență cu totul diferită decât aceea a unui profan, ceea ce înseamnă că orice experiență umană poate fi transfigurată și trăită pe un alt plan, transuman. Exemplul indian ne arată la ce rafinament "mistic" poate ajunge sacramentalizarea organelor și a vieții fiziologice, pe care o găsim atestată la toate nivelurile arhaice de cultură. Trebuie adăugat însă că valorizarea sexualității ca mijloc de participare la sacru (de dobândire, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cum este de altfel și corpul lui. Omologarea casă-corp-Cosmos apare destul de timpuriu. Se cuvine să ne oprim asupra acestui exemplu, care ne arată cum pot fi reinterpretate valorile religiozității arhaice în religiile și chiar filozofiile de mai târziu. Gândirea religioasă indiană a folosit din plin omologarea tradițională casă-Cosmos-corp omenesc, și este ușor de înțeles de ce: corpul, ca și Cosmosul, este în ultimă instanță o "stare", un sistem de condiționări asumat. Coloana vertebrală este asimilată Stâlpului cosmic (skambha) sau Muntelui Meru, respirația
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
numeroase tradiții arhitecturale.6 Trebuie să amintim însă că fiecare dintre aceste imagini echivalente - Cosmos, casă, corp omenesc - are sau poate dobândi o "deschidere" superioară, prin care se poate trece în cealaltă lume. Deschizătura din partea de sus a unui turn indian poartă, printre alte nume, și pe cel de brahmarandhra, termen care desemnează "deschizătura" din creștetul capului și care joacă un rol capital în tehnicile yoghino-tantrice; tot pe aici își ia zborul sufletul în clipa morții. Să amintim și obiceiul de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-o casă echivalează cu asumarea unei stări existențiale în Cosmos, așa cum vom vedea în cele ce urmează. Se cuvine să subliniem că omologarea om-casă și cu deosebire asimilarea creștetului cu acoperișul sau cupola s-au păstrat în vocabularul mistic indian. Experiența mistică fundamentală, adică depășirea condiției umane, este redată prin două imagini: spargerea acoperișului și zborul în văzduh. Textele budiste vorbesc despre arhați care "își iau zborul în văzduh spărgând acoperișul palatului", care, "dorind să zboare, sparg acoperișul casei și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adică de deplină libertate. În cea mai mare parte a religiilor arhaice, "zborul" înseamnă accesul la un mod de a fi suprauman (Zeu, magician, "spirit"), adică, în ultimă instanță, libertatea deplină de mișcare, deci dobândirea condiției de "spirit". În gândirea indiană, arhatul care "sparge acoperișul casei" și își ia zborul în văzduh dovedește, cu ajutorul acestei imagini, că a trecut dincolo de Cosmos și a ajuns la un mod de a fi paradoxal, cu neputință de conceput, cel al libertății absolute (oricum s-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o diferență enormă între semnificația filozofică a "oului spart" de Buddha sau a "acoperișului" spart de arhați și simbolismul arhaic al trecerii de la Pământ la Cer de-a lungul lui Axis mundi sau prin gura de fum. Filozofia și mistica indiană au ales, dintre simbolurile care puteau reda ruptura ontologică și transcendența, această imagine primordială a acoperișului spart. Depășirea condiției umane se înfățișează, imagistic, prin distrugerea "casei", adică a Cosmosului personal ales drept locuință. Orice "locuință stabilă" în care te-ai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
te-ai "instalat" echivalează, în plan filozofic, cu o stare existențială pe care ți-ai asumat-o. Imaginea acoperișului spart înseamnă că ai abolit orice "stare", că ai ales nu instalarea în lume, ci libertatea absolută, care implică în gândirea indiană distrugerea oricărei lumi condiționate. Nu este nevoie să insistăm prea mult asupra valorilor acordate de către unul dintre contemporanii noștri nereligioși corpului său, casei sale și universului său, pentru a ne putea da seama de distanța uriașă care îl desparte de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
viață" pentru a renaște la un alt mod de a fi, acela reprezentat de eliberare. Buddha arăta calea și mijloacele de a muri din condiția umană profană, adică sclavia și neștiința, pentru a renaște în libertate, fericire și nirva1a. Terminologia indiană a renașterii inițiatice amintește uneori simbolismul arhaic al "trupului nou" dobândit de neofit prin inițiere. Chiar Buddha o spune: "Le-am arătat învățăceilor mei mijloacele prin care pot crea, pornind de la acest corp (alcătuit din cele patru elemente, supuse stricăciunii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sînt Încăpățînați. Oberlus ridică din umeri și făcu un gest prin care Îi arătă ce se afla În jurul lor: — Putem supraviețui șase luni aici, arătă În spatele ei. Iar dacă ne descoperă, n-or să poată intra aici decît În șir indian. Nu-ți fie teamă. — Niña Carmen nu făcu nici un comentariu, pentru că nu-i trecuse nicicînd prin minte să-i fie teamă de englezi. Toată teama ei se concentra asupra faptului că, peste numai două luni, trebuia să nască un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
încerca masca de gaze. Urla înfricoșător cum fac de obicei copiii când se joacă de-a bau-bau. ― Sânt nostim, nu? ― Fără îndoială. ― O să ne amuzăm grozav. Când eram mic, mă târam de-a bușilea prin curte. Îmi închipuiam că sânt indian sau șarpe, după cum aveam chef. ― Perfect. Ai ajuns să-ți vezi visul cu ochii. Fii atent! Avem de străbătut exact 55 de metri. Pe urmă spargem din nou canalul, săpăm aproximativ 40 de cm și ajungem în subsolul muzeului. Cel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de scurt timp inofensive, la fel și sulurile enorme de sârmă întinse de-a lungul frontierei, de o parte și de alta. Cei trei bărbați au trecut deja, în față merge șeful, care e cel mai înalt și, în șir indian, traversează cu toții pajiștea a cărei umiditate picură și geme sub pantofi. Pe o șosea secundară de la periferie, la vreo cinci sute de metri de acolo, așteaptă automobilul care-i va duce, în tăcerea nopții, la destinația lor din capitală, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spunea „Eu fac donații, nu primesc donații“. Cea mai mare slăbiciune a ei, Însă, erau bijuteriile de mare valoare, mai ales atunci când erau cu totul inadecvate situației - nimic nu o amuza mai mult pe Lauren decât să poarte un rubin indian inestimabil atunci când era În pat. — Poate că ar trebui să o invit pe Tinsley Încoace, ca În felul ăsta să mai stea la umbră. E nebună să se expună la soare În halul ăsta, spuse Lauren, puțin mai târziu. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Purta o rochie din șifon cu imprimeu paisley 1, care plutea În urma ei când pășea, desculță, prin spațiul vast. Singura bijuterie pe care o purta era brățara din aur cu smaralde pe care o avea la gleznă, ca o prințesă indiană. —Îți vine să crezi că aici era cândva Manhattan Mini-Storage2? Normal că mansarda fusese un mini-depozit al companiei respective: era suficient de mare Încât să depozitezi aici toată Coasta de Est. Numai salonul avea, cu siguranță, vreo 15 m lungime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deja m-am atașat de cartierul meu, cu amestecul său mișcător de alb, cafeniu și negru, cu corul său stratificat de accente străine, cu copiii și copacii lui, cu familiile de muncitori săraci, cuplurile de lesbiene, magazinele alimentare coreene, sfântul indian cu barbă, în roba lui albă, care îmi face o plecăciune ori de câte ori ne întâlnim pe stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
direct în subsol. De ce să nu se procedeze și invers de data aceasta? Numai să nu îi vadă cineva din conducere. După ce s-au strecurat cu multă precauție, nu fără emoții, prin procedeul practicat și cu alte ocazii în șir indian cu cel mai înalt ultimul, după ce au escaladat singura fereastră de aerisire fără gratii, s-au pomenit direct pe trotuarul aproape pustiu, iar peste douăzeci de minute erau deja în Dealul Mitropoliei. Încă de când se aflau la o distanță destul de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viu"? Nu pricep mai nimic. În cea cu cinci fermoare, care e în fața noastră, ca să-i ocrotesc și să-i feresc de rele, i-am introdus pe toți intelectualii din țară. Să-i fi văzut cum intrau sărmanii în șir indian, docili și palizi, precum păpușile din ceară, căutându-și, cu coatele rupte, fiecare câte-un locșor! Până la urmă au încăput cu toții și am tras imediat toate cele cinci fermoare. De teamă să nu-i pierd, am încuiat fiecare fermoar cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau căpitanul Kaleb... E lamentabil să recunosc asta, dar nu e nici un motiv ca tuaregii să existe în plin secol XX, cum nu e pentru indienii din Amazonia și n-a fost pentru pieile roșii americane. Ți-i imaginezi pe indienii sioux alergând pe câmpiile din vest, urmărind cirezi de bizoni printre sonde de petrol sau centrale atomice? Există forme de viață ce împlinesc un ciclu vital și sunt condamnate la dispariție și vrem, nu vrem, asta se petrece cu nomazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
am fi văzut ceva. — Nu, dacă cel ce conduce cămilele este un targuí, replică Razman, sigur pe sine. Și cu atât mai puțin dacă acest targuí este cel pe care îl căutăm. Nu va lăsa cămilele să meargă în șir indian, ca să nu se facă o potecă vizibilă, ci toate patru împreună, și asfel copitele lor nu se vor adânci în nisipul tare al dunelor. Iar dacă nisipul e moale, vântul șterge urmele în mai puțin de un ceas. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]