5,812 matches
-
și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu care să se Întrețină oamenii; la rândul lor, Solon și autorul anonim al Imnului homeric către Demetraxe "Demetra" susțineau caracterul inevitabil și ambiguitatea „darurilor” zeilor. Numai respectul și celebrarea corectă a ceremoniilor cultului puteau Îndepărta intervenția divină din viața oamenilor. Pausanias (VIII, 42, 6) povestește că atunci când ținutul Figaliei a fost lovit de o foamete cumplită, oracolul delfic i-a Îndemnat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Acest lucru excludea faptul ca orice realitate importantă din punct de vedere social să fie lăsată În puterea unui singur zeu, la fel cum schema ierarhică a politeismului se dovedea necesară pentru desfășurarea ordonată a funcțiilor atribuite fiecărei zeități, analoagă inevitabilei ierarhii care contribuia la menținerea ordinii În cetăți. În Odiseea (XX, 66-75), Afroditaxe "Afrodita", Heraxe "Hera", Artemisxe "Artemis" și Atenaxe "Atena" participau deja la modelarea vieții fiicelor lui Pandarosxe "Pandaros": Afrodita le hrănea cu brânză, miere și vin, urcând apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada istorică, alcătuiesc alaiul principalelor divinități etrusce, ci chiar În deus Etruriae princeps, acel Velqumnaxe "Velèumna"-Vortumnusxe "Vortumnus", zeu al sanctuarului federal al volsiniilor (Varro, De lingua latina, V, 46), pe care faimoasa descriere a lui Propertius (IV, 2), În ciuda inevitabilelor evhemerisme eleniste, ni-l prezintă ca proteiform și ambiguu din punct de vedere sexual. Acestei epoci Îi este atribuită și formarea unuia dintre aspectele centrale ale religiozității etrusce (pe care, de altfel, Îl condivide cu cea latină), cel referitor la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
amplu În care, fără soluție de continuitate, dar cu inovații și schimbări profunde, se desfășoară istoria religioasă a grecilor luată aici În considerare, impune câteva distincții preliminare și, Înainte de toate, o selecție a fenomenelor ce trebuie examinate, care, În mod inevitabil, limitează și este Încredințată evaluării personale a cercetătorului. De la Începuturile epocii elenistice la edictul lui Teodosius din 392 d.Hr., care interzice practicarea cultului păgân, istoria religiei grecești, deși Își menține fizionomia individuală, se intersectează În largă măsură sau măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evident că aceste mărturii diferite despre religia iraniană trebuie analizate critic, Într-o perspectivă istorică (Benveniste, 1929), care să țină cont de dezvoltări și influențe, de varietate și diferențe, fără nivelări cronologice și presupuneri ideologice; deși astfel de presupuneri sunt inevitabile pentru cine vede În zoroastrism o religie transmisă de secole și milenii fără modificări substanțiale (M. Boyce) sau o fațetă internă, mai ezoterică, a unei religii etnice (religie fondată de o personalitate istorică) valide pe diferite nivele ale unei structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorbește despre trei clase sociale: cea a preoților (³qravan-), cea a războinicilor (raqa¶star-) și cea a țăranilor/culegători (v³strii½.fșuiiant-), cărora, le fel ca În India, li se adaugă o a patra clasă, cea a meșteșugarilor (h¿iti-). Concluzia inevitabilă este că tripartitismul exista deja cu siguranță În perioada indo-iraniană. Dar este oare o asemenea concluzie valabilă și pentru lumea indo-europeană? În acest caz, părerile cercetătorilor diferă clar. Benveniste a Încercat În repetate rânduri (după părerea noastră, fără rezultate convingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
presiuni continue și crescânde din partea popoarelor germanice. 5. Divinitățile minore Ne putem referi aici la așa-zisul „Canon al lui Vladimir”, adică lista idolilor pe care principele Vladimir i-a Înălțat la Kiev Înainte de convertirea sa la creștinism, convertire devenită inevitabilă În vederea căsătoriei sale cu o prințesă bizantină, În 988. În afară de Perunúxe "Perunu^" și Da¹bogúxe " Daz^i^bogu^", despre care am vorbit deja, pe lista respectivă mai apar următoarele divinități: 1) Chúrsúxe "Chu^rsu^": probabil o divinitate solară provenită din lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
clari de comparație cu mitologia indo-iraniană. Să Începem cu Tuistoxe "Tuisto". Din punct de vedere etimologic, acesta reprezintă forma slabă (adică individualizantă) al unui nume care conduce la numeralul „doi”; semnificația sa trebuie să fi fost „dublul, geamănul”. Este deci inevitabilă comparația cu zeul vedic Yamaxe "Yama" (care Înseamnă tocmai „Geamăn”), din a cărui iubire incestuoasă cu sora lui Yamxe "Yam"șxe "Yamș" (Geamăna) s-a născut umanitatea. Acest mit Însă nu este doar indian, pentru că și În cultura avestică există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o crenguță de vâsc. Acea ramură care mi se părea delicată, devine pentru el o suliță pericuoasă (Völuspá, 31 sq.) Baldrxe "Baldr" moare străpuns, iar zeii sunt cuprinși de un sentiment de infinită uimire și disperare. Despărțirea de Odin este inevitabilă, deoarece Baldr, nefiind ucis În bătălie, nu poate ajunge În Walhalla: destinul său este să meargă În Helxe "Hel", infernul. Aesir-ii fac o ultimă Încercare de a-l sustrage infernului, iar Hel promite să-l Înapoieze dacă pe pământ Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhaice ale omenirii - traumatisme (În special), urmate de posibile, chiar probabile, sindroame psihice patologice), infecții, cauze de mediu, etc., este aproape imposibil să nu admitem o Încărcătură crescută a omului trăitor În această perioadă preistorică și istorică. Boala psihică era inevitabilă; această concluzie nu poate fi negată. Într-o etapă mai apropiată de ceea ce denumim epocă istorică, În istoria antică, În special, psihiatria devine o manifestare oarecum obișnuită. Istoria antică ne informează despre o sumedenie de aspecte psihiatrice ale vieții obișnuite
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
aceste procese rezidă tragedia decăderii sufletului nostru contemporan. Psihiatrul va reține ceea ce Îi aparține, adică partea marcată de un proces care Îl pune În față cu un subiect uman nou. O caracteristică elementară a omului de tip nou este o inevitabilă duplicitate. Este un proces precoce, apărut odată cu conștiința raportului dintre eu și ceilalți, a raportului dintre sfera micului său univers (familie, anturaj, grup social restrâns) și societatea În ansamblul ei. Acest subiect „nou” constituie aria pe care se desfășoară psihiatria
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
un fapt transmis de tradiție. Vor să răspundă la o întrebare ce a apărut în momentul când Moise a devenit conducătorul care îl călăuzește pe Israel în afara Egiptului spre „țara unde curge lapte și miere”. Începând cu acest moment era inevitabilă întrebarea: de ce Moise nu a intrat în această țară? Pentru acești autori recenți, a nu intra în Țara Făgăduită nu putea fi altceva decât o pedeapsă divină și în felul acesta se explica realitatea. Dar Moise cel de la început era
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ale specialiștilor"1,,expunerea principalelor divergențe"2 și ,,eliminarea falselor probleme"3 din antropologia socială și culturală. Remarc aici deplina reușită a lui Marc Augé si Jean-Paul Colleyn în realizarea obiectivului anunțat, dar și eleganța academică tipic franceză ca, pe lângă inevitabile preferințe bibliografice, ,,să se audă și alte voci"4. O altă contribuție remarcabilă a acestei cărți este (și) cea referitoare la clasificarea și interpretarea unor idei și concepte esențiale în domeniul științelor sociale și umaniste. Referințele precise sunt la ,,etnografie
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
pe liberali și le detesta politica. Cu toate acestea, intelectualitatea liberală se considera suficient de pregătită, mai progresistă decît îi considerau chiar și pe socialiști! Această intelectualitate se vede în măsură să remodeleze societatea românească, modernizînd-o după modelul francez 24. Inevitabilul rezultat a fost o alienare de mari proporții. Vidul cultural își va regăsi ulterior revanșa în Garda de Fier. Dar revoluția liberală de la 1848 din Valahia a fost un fenomen urban, neimplicînd de loc mediul sătesc. Atunci cînd statul modern
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este folosit ca să oblojească inima rănită". Iată și cuvintele lui de încheiere: "În centrul luptei noastre s-a aflat cultura națională! Fondatorul și directorul "Neamului româneasc": Nicolae Iorga"161. Avînd în vedere toate acestea, evenimentele din 13 martie 1906 erau inevitabile. Iorga și-a intitulat cronica: Lupta pentru limba românească 162. Prin 1906, Iorga a condamnat în mai multe rînduri reprezentațiile teatrale în limba franceză de pe scenele românești; tuna și fulgera împotriva frivolei Madam Flirt 163. Era împotriva frivolității în egală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la Iluminism. Este suficient să pomenim numele lui Moses Mendelssohn. Acestea sînt cîteva din motivele atitudinii evreilor din timpul Primului Război Mondial. Dar încleștarea nesocotită cu naționaliștii români locali, ca și cea cu Nicolae Iorga trebuie și ea să fie considerată drept inevitabilă și explicabilă. Atitudinea aceasta s-a perpetuat și în era hitleristă. Profesorul Raoul Hilberg explică în monumentala sa carte Nimicirea evreilor europeni că atunci cînd au ajuns naziștii în Europa de răsărit, evreii de acolo erau prea "blocați de obstacole
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cîntărită" și "i se va găsi lipsă la cîntar". Marea Britanie va deveni o vreme purtătoarea de cuvînt a Europei. După prăbușirea nonistoricului Reich nazist și pînă la dezmembrarea URSS-ului, deciziile vor fi luate de supraputerile din afara Europei, cu continentul inevitabil împărțit între ele. Ar fi inutil să punem obișnuitele întrebări chinuitoare începînd cu "dacă" în legătură cu situația României Mari; "dacă" politica românească nu ar fi supraestimat forța Franței? Sau "dacă" cei care făceau politica țării nu ar fi subestimat puterea Germaniei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că el "nu este filosemit", dar că apela la considerente umane și economice în relațiile cu evreii. Memorii, vol. 6, p. 36 24 Scriind în jurnalul său politic, Iorga comenta arestarea cîtorva activiști comuniști, afirmînd că printre aceștia se găseau "inevitabilii evrei". Memorii, vol. VI, p. 171 25 Ei erau instigați de intelectuali cuziști de teapa coruptului jurnalist Toma Vlădescu, care îl ataca pe Iorga "în numele adevăraților cuziști", scriind articole sordide despre afacerea Blank. Iorga a ripostat prin obișnuita dare în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și cea În care apare statuia Învelită a lui Lenin, de la sfârșitul părții a treia. Alex Molot a identificat și a adunat sârguincios laolaltă rapoartele statistice și informațiile, publicate sau nepublicate, de care o astfel de carte depinde În mod inevitabil. Fără ele, efectiv nu aș fi putut să o scriu. Familia mea a trăit mult timp cu Europa postbelică - de fapt, copiii mei și-au trăit toată viața În această epocă. Nu numai că au tolerat absențele, călătoriile și obsesiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelice, am scris cartea abia după mulți ani. Au intervenit diverse probleme. Dacă stau să mă gândesc, a fost spre norocul meu: multe lucruri pe atunci obscure au devenit Între timp mai clare. S-au deschis arhive. S-au limpezit inevitabilele confuzii care urmează transformărilor revoluționare și cel puțin o parte dintre consecințele pe termen lung ale evenimentelor din 1989 sunt acum inteligibile. Replicile la seismul din 1989 s-au făcut simțite multă vreme. Când am vizitat din nou Viena, orașul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost aplicarea programului radical al mișcărilor de tip „front popular” din anii ’30 - ceea ce demonstrează că anul 1945 nu a Însemnat nici o clipă un nou Început, așa cum pare uneori... În Europa de Est, o transformare radicală de o factură sau alta era inevitabilă. Întoarcerea la trecutul discreditat era imposibilă. Atunci ce urma să-i ia locul? Comunismul s-ar putea să fi fost soluția greșită, dar dilema căreia Îi răspundea era cum nu se poate mai reală. În Occident, perspectiva schimbării radicale a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cooperare și sprijin de la popoarele cucerite, dar, cu excepția unor cazuri speciale - cum au fost naționaliștii flamanzi În Belgia aflată sub ocupație germană Între 1914 și 1918 -, acest lucru nu era privit ca o Încălcare a legii, ci ca un rău inevitabil al războiului. După cum am remarcat, colaboraționismul nu cădea sub incidența legii decât atunci când echivala cu trădarea. Ca să luăm un exemplu grăitor, mulți colaboraționiști din Franța - indiferent de circumstanțele particulare - au fost inculpați și condamnați, conform Articolului 75 al Codului Penal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Atlantic pentru a preveni invazia Franței de către Aliați sau la aprovizionarea forțelor germane au fost lăsați În funcții, pentru a oferi aceleași servicii regimurilor democratice care au urmat, garantând o anumită continuitate și stabilitate. Probabil că astfel de compromisuri erau inevitabile. Colapsul moral și amploarea distrugerilor din 1945 Însemnau că puținul care mai rămăsese trebuia folosit ca piatră de temelie pentru viitor. Guvernele provizorii din lunile de eliberare erau aproape neputincioase. Cooperarea necondiționată (și plină de recunoștință) a elitelor economice, financiare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acele crime comise de indivizi În scopuri ideologice sau sub umbrela statului erau tot responsabilitatea indivizilor și cădeau sub incidența legii. „Executarea ordinelor” nu era un argument valid. Pedepsirea de către Aliați a criminalilor de război germani prezenta totuși două neajunsuri inevitabile. Prezența judecătorilor și a procurorilor sovietici a fost interpretată de numeroși comentatori germani și est-europeni ca o dovadă de ipocrizie. Stilul Armatei Roșii și metodele sovietice În teritoriile „eliberate” nu erau un secret - erau, poate, mai bine cunoscute și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziție. După cum constata diplomatul britanic Oliver Franks, „Planul Marshall a pus dolarii americani În mâinile europenilor, care au cumpărat cu ei uneltele reconstrucției”. Restul - monede convertibile, relații bune de lucru, bugete echilibrate și liberalizarea comerțului - depindea numai de europeni. Comparația inevitabilă nu se face Însă Între viziunea americană și practicile europene, ci Între anii 1945 și 1918. În mai multe privințe decât ne amintim, cele două ere postbelice semănau izbitor. În anii ’20, americanii Îi Încurajau deja pe europeni să adopte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]