6,102 matches
-
administrației civile. În 1873 a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa I. Pentru serviciile sale la dezvoltarea Timișoarei, orașul i-a ridicat o statuie în parcul care-i purta numele. Din 1876 a fost la comanda Regimentului 29 infanterie. Din 1878 a fost Feldzeugmeister onorific în retragere și s-a dedicat unor sarcini științifice și economice. Din 1880 a fost membru al Clubului de Științe din Viena. În 1881 a fost în juriul Congresului internațional de geografie de la Veneția
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
să lupte la Arnhem, aproximativ 40% erau membrii a două regimente de parașutiști britanici, în sprijinul cărora urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
să creadă că urma o nouă debarcare în acea zonă. În tot acest timp, soldații Diviziei I trebuiau să traverseze Rinul și să se îndrepte spre satul Driel. Un alt capitol al planului lui Urquhart prevedea ca un batalion de infanterie să fie plasat pe malului Rinului ca să împiedice strangularea de către un atac german a căii de retragere a restului militarilor Diviziei I. Dintre cei 10.095 de militari care fuseseră tansportați pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la operațiunile aeropurtate britanice din Africa
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la operațiunile aeropurtate britanice din Africa de nord și Sicilia, printre acești
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
tuturor acțiunilor de pe diferite teatre de luptă, Market Garden a fost prima operațiune la care au participat întregul efectiv al diviziei. Pentru această operațiune, divizia a fost întărită cu 1.200 de piloți de planoare, echivalentul a două batalioane de infanterie. În plus, diviziei i-a mai fost repartizat un comando olandez și o subunitate americană de telecomunicații Urquhart a primit de asemenea comanda Brigăzii I independente de parașutiști polonezi, unitate care avea să participe și ea la operațiunile de cucerire
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a trupelor terestre ale Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S” și „Z” și să se deplaseze pentru asigurarea siguranței zonelor de parașutare și aterizare pentru zilele următoare, dat fiind faptul că cel puțin
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aeropurtată avea să aibă ca sarcină apărarea localității Oosterbeek în zona de vest a perimetrului, iar Brigada I de parașutiști avea ca sarcină zona de sud a podurilor. Odată ce Corpul XXX ar ajuns în apropierea capului de pod, Divizia de infanterie a 52-a trebuia să fie debarcate pe aeroportul Deelen, de unde să sprijine forțele terestre de la nord de Rin. Restul unităților ale diviziei trebuiau să se deplaseze terestru urmând Corpul XXX. Toate unitățile aliate trebuiau să fie reaprovizionate pe calea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
acest fapt. Pe pod, forțele comandate de Frost au reușit să reziste, dar în condițiile în care nu soseau provizii și întăriri, pozițiile lor erau din ce în ce mai greu de apărat. Germanii, pe de altă parte, dându-și seama că atacurile de infanterie nu sunt suficiente pentru înfrângerea rezistenței puternice a parașutiștilor, au început să distrugă în mod sistematic casele folosite de britanici pe post de adăpost, declanșând bombardamente de artilerie și atacuri cu tancuri. Aceleași clădiri au fost și ținta atacurilor Luftwaffe
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în condițiile în care aliații nu au asigurat acoperirea aeriană a operațiunilor la sol. În a patra zi a luptelor, divizia devenise prea slabă pentru ca să mai încerce să ajungă la pozițiile lui Frost de pe pod. Dintre cele nouă batalioane de infanterie, doar un batalion grăniceri mai funcționa ca o unitate completă, restul suferiseră pierderi importante, sau aveau efectivele împrăștiate. Urquhart a hotărât să organizeze o poziție defensivă în jurul orașului Oosterbeek, abandonând practic Batalionul al 2-lea de parașutiști. Prin asigurarea apărării
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
trei blindate ale Corpului XXX au reușit să ocolească defensiva germană și să se alăture forțelor lui Sosabowski. În cursul nopții, în sprijinul polonezilor au venit tancurile Regimentului de dragoni regali și infanteriștii Batalionului al 5-lea al Regimentului de infanterie ușoară „Duke of Cornwall”. Aceștia erau urmați la o oarecare distanță de restul Diviziei a 43-a Wessex, care își croia drum printr-un coridor îngust spre pozițiile polonezilor. În Oosterbeek au continuat să se desfășoare lupte grele. Datorită bombardamentelor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de atac mai spre sud pentru a-i obliga pe britanici să părăsească malurile râului, să îi izoleze și să le taie căile de reaprovizionare. În ciuda tuturor eforturilor depuse, germanii nu au reușit să își atingă scopul, deși asalturile de infanterie și bombardamentele neîntrerupte au slăbit continuu pozițiile defensive ale britanicilor. Îmbunătățirea condițiilor meteo a permis în sfârșit RAF să execute misiuni de luptă împotriva forțelor germane care încercuiau soldații aliați. Avioanele de vânătoare Hawker Typhoon și Republic P-47 Thunderbolt
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care fuseseră cucerite în primele faze ale bătăliei, au apărut situații ciudate în care răniții nu au fost evacuați în spetele frontului, ci în fața lui. Răniții care nu au fost evacuați au fost victimele bombardamentelor și tirurilor de arme de infanterie. Unele posturi de prim ajutor au fost cucerite și pierdute de germani de mai multe ori în timpul luptelor. În timpul luptelor din jurul Oosterbeekului, părțile beligerante au încetat de câteva ori focul în apropierea punctelor de prim-ajutor pentru ca să permită răniților să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
linie, dar cum nu a existat nicio perioadă oficială de încetare a focului, transportul lor s-a făcut uneori sub focul inamic. La ora 10:00, germanii au declanșat atacul care avea să se bucure de cel mai mare succes. Infanteria germană și o unitate de blindate nou sosită având în dotare tancuri Tiger I au atacat extremitatea sud-estică a frontului aliat. Acest atac a străpuns liniile avansate ale britanicilor și amenința să rupă legătura cu malurile fluviului ale grosului trupelor
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
un ofițer român, căzut la datorie în Primul Război Mondial. A fost ofițer instructor la Liceul Militar „Mănăstirea Dealu” (1912-1914). A fost ajutorul comandantului Corpului de Vânători de Munte și comandantul Batalionului 3 din cadrul acestuia. A participat cu Reg. 22 Infanterie Dâmbovița la luptele de la Mărăști, căzând la datorie în fruntea companiilor 9 și 11, pe care le comanda, în timpul asaltului pornit de pe Dealul Teiului. În cartea „Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919”, Constantin Kirițescu scria: „În seara zilei de 27
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
martie. Armata greacă din Tesalia era formată din 38.000 de militari, 500 de cai și 96 de tunuri, în timp ce armata din Epir avea 16.000 de militari și 40 de tunuri. Armata otomană era formată din opt divizii de infanterie și una de cavalerie. Forțele dizlocate în Tesalia aveau 95.500 de militari, 1.300 de cai și 186 de tunuri, în timp ce trupele din Epir cuprindeau 26.000 de militari și 29 de tunuri. În plus, armata otomană se afla
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
grecilor pentru a le tăia retragerea, dar aceasta nu a reușit să ajungă la timp. A doua zi restul armatei otomane a efectuat un atac frontal. Ambele părți au luptat din greu. Turcii au fost ținuți la distanță de focurile infanteriei până ce flancul lor stâng a învins flancul drept al grecilor. Trupele otomane au spart apărarea grecilor, forțând o nouă retragere. Smolenskis a primit ordinul să apere trecătoarea de la Termopile, dar pe 20 mai a intrat în vigoare o încetare a
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de Anton Pulanich în sectorul Spišská Nová Ves - Prešov; a doua divizie de infanterie "Škultéty" condusa de Alexander Čunderlík în sectorul Brezno - Poprad; a treia divizie de infanterie "Rázus" condus de Augustín Malár în sectorul est de Tatra
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de Anton Pulanich în sectorul Spišská Nová Ves - Prešov; a doua divizie de infanterie "Škultéty" condusa de Alexander Čunderlík în sectorul Brezno - Poprad; a treia divizie de infanterie "Rázus" condus de Augustín Malár în sectorul est de Tatra Înaltă și o unitate motorizată "Kalinčiak" formată la 5 septembrie dar campania s-a încheiat înaintea
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de Anton Pulanich în sectorul Spišská Nová Ves - Prešov; a doua divizie de infanterie "Škultéty" condusa de Alexander Čunderlík în sectorul Brezno - Poprad; a treia divizie de infanterie "Rázus" condus de Augustín Malár în sectorul est de Tatra Înaltă și o unitate motorizată "Kalinčiak" formată la 5 septembrie dar campania s-a încheiat înaintea punerii acestei unități pe front. Grupul era parte din Grupul German de Armata Sud
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
punerii acestei unități pe front. Grupul era parte din Grupul German de Armata Sud și era subordonat celei de a 14-cea armata condusa de Wilhelm List. S-au luptat cu Armata Karpaty a Poloniei, care era formata din unități de infanterie cu ceva artilerie ușoară și fără tancuri.
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
Tanganyika a fost un teritoriu administrat de Marea Britanie din 1916 până în 1961. Britanicii au administrat inițial acest teritoriu ca o forță de ocupație după ce Royal Navy și infanteria indiană britanică i-au alungat pe germani în 1916. La 20 iulie 1922 administrația britanică a fost oficializată în Tanganyika prin mandatul Ligii Națiunilor. Începând din 1946 el a fost administrat de Marea Britanie ca un teritoriu încredințat de Organizația Națiunilor
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
era chiar mai ridicată decât cea a Dunkerque. Pentru executarea operațiunii erau disponibile în acel moment Corpul I britanic și Corpul II canadian, la care fuseseră atașate Divizia I blindată poloneză și Diviziile a 49-a și 52-a de infanterie. Montgomery a promis sprijinul aerian al Bomber Command și, suplimentar, a USAAF 8th Air Force. Diviziai a mișcării canadienilor în pozițiile de luptă. 51-a de infanterie urma să transfere unitățile sale de transport pentru sprijinirea canadienilor. Cum eliberarea portul Dunqeque
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
atașate Divizia I blindată poloneză și Diviziile a 49-a și 52-a de infanterie. Montgomery a promis sprijinul aerian al Bomber Command și, suplimentar, a USAAF 8th Air Force. Diviziai a mișcării canadienilor în pozițiile de luptă. 51-a de infanterie urma să transfere unitățile sale de transport pentru sprijinirea canadienilor. Cum eliberarea portul Dunqeque nu mai era o prioritate, militarii Diviziei a 2-a de infanterie canadiană a devenit disponibilă pentru noua misiune. Planul deschiderii estuarului Scheldt implica organizarea a
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
USAAF 8th Air Force. Diviziai a mișcării canadienilor în pozițiile de luptă. 51-a de infanterie urma să transfere unitățile sale de transport pentru sprijinirea canadienilor. Cum eliberarea portul Dunqeque nu mai era o prioritate, militarii Diviziei a 2-a de infanterie canadiană a devenit disponibilă pentru noua misiune. Planul deschiderii estuarului Scheldt implica organizarea a patru operațiuni principale, care trebuiau să se desfășoare în condiții de teren dificile. Pe 21 septembrie, Divizia a 4-a blindate canadiană s-a deplasat spre
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]