5,794 matches
-
altminteri, infinită). Dumnezeu este actualitate, ca subiect de judecată căreia i se atribuie predicatul infinitului sau oricare alt predicat "infinit" (omnisciență, omnipotență etc.), fiindcă este constituit ca atare cu acest sens al infinitului. Dar Dumnezeu este și potențialitate, tocmai în infinitul său, din perspectiva unui intelect care îl ia ca obiect, constituindu-l (chiar prin sensul infinitului), pentru că îl menține deschis către noi atribuiri (către un șir de atribuiri el însuși infinit); de aici aporia: Dumnezeu este infinit, necesar etc., dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
oricare alt predicat "infinit" (omnisciență, omnipotență etc.), fiindcă este constituit ca atare cu acest sens al infinitului. Dar Dumnezeu este și potențialitate, tocmai în infinitul său, din perspectiva unui intelect care îl ia ca obiect, constituindu-l (chiar prin sensul infinitului), pentru că îl menține deschis către noi atribuiri (către un șir de atribuiri el însuși infinit); de aici aporia: Dumnezeu este infinit, necesar etc., dar odată ce el apare constituit ca subiect de judecată, toate aceste predicate capătă sens de potențialitate, atrăgând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către survenirea viitorului; de fapt, el constă într-o asemenea survenire, este el însuși survenire, dar a unui fapt care întotdeauna păstrează rezerva de a fi prezentuit. Din această perspectivă, autorizarea este timpul care prezentuiește limitat nelimitatul, determinat nedeterminatul, finit infinitul. Autorizarea este timpul infinit prezentuitor, constrâns, neîncetat, la a prinde sub o formă, sub o structură etc., ceea ce vine în orizontul judicativului constitutiv; tocmai de aceea ea este, de fapt, timpul finit al celui prezentuit, în-ființat sau constituit. Nimic nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de o parte, și este ceva și alături de celelalte în structura pe care o alcătuiesc împreună toate trei, pe de altă parte, fiecare presupune alt-ceva decât sine: părtinirea presupune părțile unui întreg, ordonarea, partea privilegiată și alte părți neprivilegiate, autorizarea, infinitul, nedeterminatul, nelimitatul. E drept, toate acestea nu sunt anterioare actelor însele, ci sunt deodată, pentru că survin toate prin același eveniment și în același loc; dar aceasta arată operarea continuă a timpului, prin urmare și "activitatea" judecății; spre deosebire de ceea ce pretinde Husserl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
curs de apariție: Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, Constantin Aslam 1 Cf. Aristotel, Etica nicomahică, Cartea I, 1094 a 1103 a; Idem, Politica, Cartea I, Cap. III. De exemplu: "Cauza acestei situații (păstrarea sau înmulțirea la infinit a averii existente n. C.) este năzuința spre viață a omului, dar nu și spre viața cea bună." Politica, 1257 b; p. 61. 2 Cf. Aristotel, Metafizica, VI (E), 1, 1025 b 1026 a. Idem, Topica, VI, 6, 145 a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De mii și mii de ani, cartea ocupă un loc aparte în sufletul oamenilor, dorind ca știința să nu se piardă, ci să fie ferecată în rânduri măiastre. Nebuloasă de idei și vise, cartea poate cuprinde totul, de la pământ până la infinitul stelelor. Ea nu aparține trecutului și nici viitorului, ci aparține prezentului, adică nouă. Mulți i-au pătruns universul plin de mistere și au îndrăgit-o. Să scrii o carte înseamnă să ajuți omenirea și nu numai. Înseamnă o împlinire a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
dar că muzica, coloritul naturii sau poate chiar dragostea îl fac să pară mai curat la suflet, mai pur în întregul său. Ascultă, dragul meu, ascultă muzica naturii !.... Mădălina Matran SUFLETUL MEU-CULOARE ȘI MUZICĂ Sufletul ? Cu sufletul putem pătrunde în infinitul cerului prin căldura soarelui, prin divinitatea tainică a lumii.Acolo unde există sufletul, există speranță și vis, foc ceresc și rațiune. Unde există suflet, există viață veșnică.Cu suflet curat și bun, omul poate ajunge orișiunde. Sufletul-miracol nedefinit, mijloc de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
o „celebrare”, dincolo de locul și momentul în care trebuie să ființeze. Estetica sentimentului religios al muzicienilor din perioada romantică se îndrepta într-o direcție opusă creștinismului tradițional: în locul Dumnezeului lui Isus Cristos se făcea referință la divinitatea Naturii sau a Infinitului; sentimentul religios era înțeles și trăit ca o realitate pur subiectivă, și nu celebrat în dimensiunea ei comunitară și în accepțiunea ortodoxiei creștine. Prin urmare, compozițiile muzicale de inspirație religioasă ale marilor autori din secolul al XIX-lea provin din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
una dintre acestea. În mod paradoxal, intervențiile autorităților bisericești, care au încercat să stăvilească pătrunderea inovațiilor muzicale în ceremoniile de cult, au avut drept rezultat efectul contrar; dar, în definitiv, în favoarea patrimoniului cultural al umanității, expresie a aceleiași nevoi de infinit pe care însăși Biserica încearcă să o încurajeze și să o susțină. Conștient de acest lucru, Conciliul al Doilea din Vatican va afirma că tot ceea ce a fost codificat, din punct de vedere muzical, de-a lungul celor două milenii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
timp de la apariția cauzei. Problema este însă cât de mare poate fi decalajul temporal dintre cauză și efect. Din definiția cauzalității nu putem deriva o specificare prea clară: el trebuie să fie mai mare ca zero și mai mic decât infinitul. Poate fi el însă oricât de mare? Are vreun sens o relație cauzală între două evenimente înalt corelate empiric, dar separate de o perioadă foarte mare de timp? Gibbs folosește această dificultate pentru a susține că relația de cauzalitate este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
presupune În ea că forțele sunt centrale și În raport invers cu pătratul distanțelor” (p. 102). Cu totul altfel stau lucrurile În științele succesiunii: geologia, transformismul, preistoria și istoria, În care cercetarea cauzelor se urcă, prin Înlănțuirea faptelor evoluției, la infinit, eliminând astfel cauza ultimă și stabilind deci cauzalitatea Într-un chip definitiv. Căci nu se poate Întâmpina că o cauză nu poate fi stabilită printr-o Înlănțuire de fapte individuale; deoarece am văzut și am dovedit că ea ia uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
București, 1974; Dintr-un post de observație, București, 1975; Cred în lumina voastră, București, 1976; Acolo pașii mei vor arde, București, 1977; Vitrina cu gablonzuri, București, 1978; Târziu, București, 1980; Șoim, șoimuleț, București, 1980; Vorbe... fără multă vorbă, București, 1980; Infinitul din preajmă, București, 1983; Vin șoimii, București, 1985; Călător în prag, București, 1988. Traduceri: Dusza Czara-Stec, Zori de zi, București, 1940; Karl May, Winnetou, I-III, București, 1967, Testamentul incașului, București, 1971; Ludwig Bechstein, Căciula piticului, București, 1969; Horst Beseler
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
această unitate de natură nu exclude pluralitatea Persoanelor. Nu există decât un singur Dumnezeu; pot să fie în Dumnezeu mai multe persoane distincte, neformând în unitatea de natură decât un Dumnezeu. Dumnezeu este așa. Dumnezeu nu este singur (solitar) în infinitul slavei Sale. Dacă El a compus pe pământ familia, El a compus-o ca o umbră, o imagine, un reflex a ceea ce este în Sine însuși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 6) „Se vede că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
divinului. Pornind de la această temă, se puteau dezvolta mai multe linii de gîndire. Soluția lui Cusanus, de pildă, a mizat pe antinomie, pe coincidența opuselor care se potențează unul pe celălalt. La fel de tare ca separarea este, la Cusanus, uniunea între infinit și finit. Transcendența tare a divinului are o legătură intimă cu entitățile lumii create. Ontologic vorbind, ele constituie, toate, o desfășurare a intențiilor divine, sînt unitatea divină radiind în multiplicitate, etalîndu-și în univers posibilitățile de creație. Lumea e o uriașă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
țărmurile : retrăgîndu-se. Nu este vorba despre o mișcare limitativă, prin care Dumnezeu se strînge puțin ca să facă loc și operei sale. Contracția înseamnă aici efectiv concentrare: Dumnezeu se cufundă în propriul lui abis, se retrage în misterul lui insondabil, în infinitul lui, dezgolind în urma sa fîșia marginală a lumii. Contracția divină (țimțum) din Cabala, kenoza christică, cele șaptezeci de mii de văluri de lumină și întuneric pe care Allah le pune între sine și creație pentru a nu o mistui cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
încearcă să se lase pe sine, să se facă bunul propriu al lui Dumnezeu, potrivit unei dialectici a dezaproprierii apropriante și a aproprierii dezapropriante. Se străduiesc să își rearticuleze corpul, sufletul și rațiunea/discernămîntul cu intelectul contemplativ, facultatea capabilă de infinitul divin, receptacul pentru elementul non-uman din om. Iubirea/caritatea nu este decît această recuplare la universal pusă în aplicație, în act, în acțiune. Inaugurată în Paradis, funcționarea de tip universal a omului e pregătită și presimțită de-a lungul istoriei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
formal, individual, oricît ar fi ele de meritorii ori de înalte căci casa e lucru întemeiat, stabil, închis între limite fixe, la condiția înaintării, care folosește limitele drept praguri dincolo de care e de trecut. Condusă de un acut simț al infinitului, ființa utilizează atunci fiecare prag pentru a-și intensifica convergența spre țintă. Limitele fixe ale casei sînt înlocuite de limite mobilizatoare, transparente : ele devin corturi care vorbesc despre popasuri scurte, despre starea însăși a călătoriei, despre absorbirea condiționărilor specifice unui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
iudaism, islamul față de iudaism și creștinism, Reforma față de catolicism. înșirînd aceste trei (sau patru) stadii zorii unei religii, sedentarizare, tradiționalism, recuperare a originii , am orizontalizat eu însămi tipologia distanței, punînd-o pe o axă temporală. Lucru nepotrivit, să se contopească cu infinitul divin precum picătura cufundată în ocean (op. cit., pp. 105-109). într-un text al lui Ițhak din Acra (secolul al XIII-lea), Moise, necesar pentru împlinirea economiei divine asupra comunității lui Israel, e avertizat de Dumnezeu să nu-și ducă contemplația
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o evidență atît pentru intelectuali, cît și pentru omul comun. Astăzi ni se pare prea puțin credibil ca istoria și eternitatea să se întîlnească undeva, la capătul istoriei, precum două paralele care ar putea converge într-un punct aflat la infinit. Modernitatea clasică a decuplat orizontala istoriei de la transcendentul religios. Utopiile de tip totalitar, care au pretins să realizeze eschatonul în istorie, s-au dovedit criminale. Corelate, aceste două fapte au dus, în modernitatea tîrzie, la eliberarea transcendenței de continuitatea ei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
într-adevăr viața publică, nu mai e resimțită și difuzată în mod afirmativ și înglobant. Se spune că modernitatea ne-a modificat drastic structurile de gîndire. Nu mai gîndim universul ca pe un edificiu calitativ etajat, mărginit sau îmbrățișat de infinitul transcendenței. Cognitiv vorbind, ne interesează universul sensibil și psihofizic, valorizăm relativul dar un relativ nerelaționat în mod afirmativ cu absolutul , punem accent pe particular dar un particular care nu e raportat în mod afirmativ la universal, ci la general. Pînă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a doua parte a tratatului el aplică aceste principii la cosmologie și antropologie. Aici, Cusanus exaltă metodic, pînă la obsesie, pentru a o întrupa în minte și în discurs, o temă străveche : condiția antinomică a umanului. Tocmai condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități metafizice, dinamica unui traseu vertical. Pentru Berdiaev, de asemenea, fiecare persoană își împlinește existența și destinul în măsura în care folosește interior dinamismul opuselor în conjuncție : contingent drept scară ascensională spre divin. A
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sefirotic al Cabalei, simbolizînd structura vie a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară, apare drept Nimic (Ain). Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e către El în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spectaculos din Faptele lui Petru, unde se vorbește despre răsturnarea petrecută la origini și despre necesitatea unei noi răsturnări, recuperatoare. cele 10 sefirot : Toate puterile divine formează o succesiune de planuri și sînt ca un arbore. Rădăcina lui este En-Sof, Infinitul, care e nivelul divin superior față de întreg acest domeniu. în textele indiene, există termeni diferiți pentru a desemna cei doi arbori. Cel metafizic, drept, pe care noi îl percepem răsturnat, e nyaghroda, ceea ce, literal, înseamnă : crescînd în jos (cf. Aitareya-Br
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a contracției (țimțum) susține că spațiul creației se ivește ca efect al concentrării, restrîngerii sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare în teritoriul făcut posibil prin transcenderea de sine a lui Dumnezeu, care se retrage în străfundul Deității sale, unde își are locul propriu nașterea eternă a Fiului din Tatăl, unde Tatăl
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul și asemănarea sa. S-a lăsat o tăcere duhovnicească. Cineva trăsese vălul nopții și stinse mesianic unul după altul gândurile. Colțurile ierburilor brăzdau infinitul picioarelor. Florile din ronduri răpuse copleșiseră cu leșurile lor întreaga așezare. Oriunde stăteai, praful stropit din ce în ce mai tare ștergea orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și le închise dincolo de zările străvezii. Cumplita realitate mă răpusese și somnul căzut
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]