6,016 matches
-
atac secundar de-a lungul litoralului. Italienii au înaintat mai mulți kilometri în interiorul teritoriului francez, unde au întâmpinat o rezistență puternică. Ofensiva a fost oprită mai înainte ca obiectivele principale ale campaniei să fie atinse, cel mai important succes al italienilor fiind cucerirea orașului Menton. În seara zilei de 24 iunie a fost semnat la Roma Armistițiul franco-italian. Armistițiul a intrat în vigoare ora 0 a zilei de 25 iunie, odată cu intrarea în vigoare armistițiului cu Germania (semant pe 22 iunie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
atât de mare încât se poate spune că Francisco Franco își datorează în cea mai mare măsură victoria intervenției Romei. Mussolini și-a implicat țara într-un „război extern total” datorită planurilor fasciste pentru includerea Spaniei într-un viitor Imperiu Italian dar și pentru mobilizarea populației pentru război și crearea unei așa-zise „culturi războinice”. Victoria din războiul din Etiopia a dus la o reconciliere în relațiile germano-italian după ani de tensiuni. Ca urmare, Italia și Germania au semnat un tratat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Ababa-Djibouti, participarea italiană la administrarea Canalului Suez, o formă de cooperare franco-italiană în exploatarea Tunisiei și angajamentul Franței că va păstra cultura italiană în Corsica, fără asimilarea culturală a populației locale. Francezii au refuzat cererile, considerând că adevăratele scopuri ale italienilor vizau ocuparea orașelor Nisei, Corsicei, Tunisiei și Djibutiului. Pe 30 noiembrie 1938, ministrul afacerilor externe italina Galeazzo Ciano a vorbit în Camera deputaților despre „aspirațiile naturale ale poporului italian”. Deputații i-au întâmpinat discursul cu aclamații „Nisa!Corsica! Savoia! Tunisia
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
atunci, iar caracterul său agresiv nu a putut fi mascat. Practic, pactul era destinat pentru ducerea unui „război comun împotriva Franței și Britaniei”, deși liderii italieni nu considerau că un asemenea conflict va avea loc în viitorul imediat. În ciuda părerii italienilor, pactul nu făcea referința la nicio perioadă de pace, Germania fiind în plin proces de pregătire a atacului împotriva Poloniei. Pe 1 septembrie 1939, Germania a atacat Polonia. După o lună de război, Polonia a fost complet înfrântă. În vestul
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
3 iunie. Acest grup de bombardament era dotat cu avioane Whitley și Wellington din escadrilele nr 10, 51, 58, 77, 102 și 149. La rândul lor, francezii își pregătiseră Armata Aeriană ("Armée de l'Air") pentru un eventual atac al italienilor în Alpi. Aceste unități au format Zona Operațiunilor Aeriene din Alpi ("Zone d'Opérations Aériennes des Alpes", ZOAA), cu cartierul general la aeroportul Valence. Din fericire pentru francezi, serviciile italiene de informații militare "Servizio Informazioni Militari" (SIM) au supraestimat efectivele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
la aeroportul Valence. Din fericire pentru francezi, serviciile italiene de informații militare "Servizio Informazioni Militari" (SIM) au supraestimat efectivele aeriene aliate din teatrele de operațiuni mediteranean și alpin. De fapt, în zonă se aflau mult mai puține avioane decât estimau italienii, numeroase aparate de zbor fiind retrase pentru ca să facă față atacului de pe frontul german. În ZOAA mai acționau doar 70 de avioane de vânătoare, 40 de bombardiere și 20 de avioane de recunoaștere. Lor li se adăugau 28 de bombardiere, 38
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Mediterana, la care s-ar fi adăugat peste 620 de avioane britanice în Mediterana. SIM a estimat eronat și efectivele franceze din Alpi la 12 divizii, în condițiile în care ele se ridicau în iunie la cel mult 6 divizii. Italienii dispuneau de o serie de fortificații de-a lungul frontierei terestre care purta numele generic „ Zidul Alpin” ("Vallo Alpino"). În 1939, secțiunile acestui sistem de fortificații care se aflau pe frontiera cu Franța avea 460 de "opere" complete cu 133
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cu omologii lor din aviație sau marină, ceea ce făcea aproape imposibilă colaborarea inter-arme. Mareșalul Rodolfo Graziani se plânsese de faptul că, în lipsa vehiculelor motorizate, armata italiană avea să fie incapabilă să desfășoare un război mobil, asemănător cu ceea ce prevăzuseră germanii. Italienii aveau probleme și în cazul dotării cu arme și echipamente militare, care erau per total inferioare celor franceze . După începerea invaziei, a fost emisă o circulară prin care se cerea încartiruirea soldaților în case particulare ori de câte ori era posibil, datorită crizei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
loc în sudul Franței pe 15 iunie, când avioanele de vânătoare franceze D.520 și MB.151 au atacat bombardierele italiene Fiat BR.20 escortate de avioane de vânătoare Fiat CR.42, cu pierderi pentru ambele tabere. Pe 17 iunie, italienii au bombardat centrul orașului Marsilia. În timpul raidului au fost uciși 143 de civili și au fost răniți 136. Portul Marsilia a fost bombardat mai apoi pe 21 iunie în două raiduri, unul diurn și altul nocturn. Au avut loc lupte
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Tunisiei, fiecare tabără pretinzând că a produs pierderi inamicului. Pe 17 iunie, o forță formată din hidroavioane CANT Z.506B din cadrul 4 Zona Aerea și bombardiere SM.79 au bombardat Bizerte. Ultima operațiune aeriană împotriva Franței a fost întreprinsă de italieni pe 19 iunie, când avioanele din cadrul 2 și 3 Squadre Aeree din Sardinia au bombardat ținte din Corsica și Tunisia. Pe 21 iunie, nouă bombardiere italiene au atacat distrugătorul francez "Malin", dar vasul nu a fost atins de nicio bombă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
defensivă a trupelor italiene s-a modificat după prăbușirea guvernului francez al lui Paul Reynaud pe 15 iunie. De vreme ce succesorul lui Reynaud, Philippe Pétain, era cunoscut ca fiind favorabil unei înțelegeri cu Germania, Mussolini a considerat că este imperativ pentru italieni să treacă la acțiuni ofensive mai înainte ca să se semneze un armistițiu. El a ordonat în această zi Grupului de Armată Vest să se pregătească în trei zile pentru ofensivă - acest termen fiind unul nerealist și prea ambițios. Badoglio a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
nu are intenții de război, iar Grupul de Armate Vest a primit ordinul să profite de un posibil colaps al "Armée des Alpes". Pe 17 iunie, Pétain a declart „Cu inima grea, va spun astăzi ca trebuie să încetam lupta”. Italienii au avut din acest moment convingerea că Armata franceză din Alpi era pe punctul să se destrame, dacă nu acest lucru se întâmplase deja. Cartierul General Suprem a crezut în mod greșit că înaintarea germană în valea Ronului îi va
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de zi de pe 18 iunie, generalul Paolo Micheletti, comandantul Diviziei I alpine "Taurinense", afirma că „nu poate fi anticipată o rezistență puternică, datorită moralului francez zdruncinat”. Micheletti era mai preocupat de zvonurile existenței în zonă a bandelor de exilați politici italieni înarmați cunoscuți ca "fuoriusciti", decât de rezistența francezilor. Pe 16 iunie, mareșalul Graziani a dat ordin pentru declanșarea operațiunilor ofensive în zece zile. Au fost planificate trei acțiuni: Operațiunea "B" prin pasul Petit-Saint-Bernard, Operațiunea "M" prin pasul Maddalena și Operation
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
scop secundar testarea eficienței forțelor aeriene și a submarinelor italiene.. Pentru același scop, marina franceză trebuia să atace obiective terestre din zona Genovei, din Marea Tireniană, din sudul Italiei, Sicilia și Insulele Dodecaneze. Flota aliată avea un avantaj sensibil de italieni la capitolul nave de luptă. Amiralul Domenico Cavagnari, șeful statului major al Marinei Italiene, avea se opunea angajării flotei italiene într-o bătălie de amploare cu cele ale aliaților. Cavagnari prefera să utilizeze flota de suprafață pentru minarea Strâmtorii Siciliei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în zonă, comandatul torpilorului a considerat are șansa unui atac încununat de succes împotriva vaselor franceze. Când "Calatafimi" se poziționa pentru atac, a fost reperat de distrugătoarele franceze, care au deschis focul. Focul distrugătoarelor franceze a avariat coca torpilorului, dar italienii au reușit să lanseze patru torpile, care însă și-au ratat țintele. Un nou atac al torpilorului italian împotriva crucișătoarelor "Colbert" și "Dupleix" a eșuat, iar "Calatafimi" s-a retras în portul Genova. După ce cuirasatele s-au retras în afara zonei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
și HMS "Neptune", crucișătorul australian HMAS "Sydney" și alte patru distrugătoare britanice au atacat portul Bardia din Libia italiană. Avioanele îmbarcate franceze au lansat de asemenea raiduri asupra orașului Livorno într-unele dintre ultimele acțiuni de luptă ale francezilor împotriva italienilor. Pe 18 iunie, statul major al "Regia Marina" a efectuat o evaluare a unei posibile debarcări în Malta, care a dovedit că o astfel de acțiune nu are sorți de izbândă, în ciuda precarității sistemelor defensive de pe insulă. Concluziile acestei evaluări
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
000 de miliari, dotați cu 350 de mitraliere și 150 de tunuri. Aceste forțe erau sprijinite de 18 batalioane cu 60 de tunuri. Obiectivele principale ale Corpului Alpin era capturarea localităților Bourg-Saint-Maurice, Les Chapieux, Séez și Tignes. După cucerirea acestora, italienii trebuiau să înainteze spre Beaufort și Albertville. Pe 21 iunie, coloana dreaptă a Corpului Alpin a cucerit pasul Seigne și a înaintat mai mulți kilometri pe ghețar, dar au fost întâmpinați de focul artileriei din Seloge. Italienii au ocolit Selonge
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
După cucerirea acestora, italienii trebuiau să înainteze spre Beaufort și Albertville. Pe 21 iunie, coloana dreaptă a Corpului Alpin a cucerit pasul Seigne și a înaintat mai mulți kilometri pe ghețar, dar au fost întâmpinați de focul artileriei din Seloge. Italienii au ocolit Selonge și, pe 24 iunie, au început încercuirea localității Cormet de Roselend. Asediul era încă în desfășurare, când s-a semnat armistițiul. Coloana centală a trecut prin pasul Petit-Saint-Bernard, dar a fost oprit de tirurile francezilor din "Redoute
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
00, batalionul de motociclete din cadrul diviziei "Trieste" a reușit să traverseze pasul și și-a continuat înaintarea cu încă 2 km. Motocicliștii au reușit să traverseze prin vad un râu sub focul puternic al mitralierelor inamice. În acest timp, geniștii italieni au reușit cu pierderi grele să repare podul aruncat parțial în aer de francezi. Pe 22 iunie, batalionul de tancuri al Diviziei "Trieste" a depășit grupul pe motociclete, fiind oprit din înaintare de un câmp minat. Două tanchete L3/33
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
și a ajuns cu ușurință pe 22 iunie pe malul drept al râului Isère. Până la intrarea în vigoare a armistițiului, coloana centrală a Corpului Alpin reușise să ocupe localitatea Séez, dar nu fusese capabilă să reducă la tăcere "Redoute Ruinée". Italienii au reușit să producă distrugeri importante fortificațiilor redutei, dar francezii au continuat să controleze cu foc până la semnarea armistițiului pasul Petit-Saint-Bernard. Corpul Alpin nu a reușit să își îndeplinească obiectivul final, cucerirea localității Bourg-Saint-Maurice. După semnarea armistițiului, garnizoana franceză a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
întâlnit Batalionul 3 al Regimentului al 64-lea din Diviza "Cagliari". Toate aceste unități italiene urmau să lupte cu francezii ale căror garnizoane numărau aproximativ 4.500 de oameni, sprijinite de rezerve formate din două divizii cu 60 de tancuri. Italienii păstrau în rezervă Divizia "Brennero" în regiunea lacului Mont Cenis. Coloana centrală și-a început deplasarea spre zonele joase prin Pasul Lacs Giaset după ora 12:00 a zilei de 21 iunie. Italienii au trebuit să facă față rezistenței puternice
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
din două divizii cu 60 de tancuri. Italienii păstrau în rezervă Divizia "Brennero" în regiunea lacului Mont Cenis. Coloana centrală și-a început deplasarea spre zonele joase prin Pasul Lacs Giaset după ora 12:00 a zilei de 21 iunie. Italienii au trebuit să facă față rezistenței puternice a francezilor de pe malul râului Ambin. Batalionul al 2-lea a coborât de pe Little Mont Cenis și a depășit rezistența slabă a francezilor, după care a întâlnit coloana centrală. Câteva grupuri mici au
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
ajungă în spatele fortului francez Balme fără luptă. Fortificațiile acestuia au fost cucerite pe 23 iunie de divizia "Cagliari", dar forturile din fața Modane — "Saint-Gobain" de la Villarodin și "Barrière de l'Esseillon"— s-au dovedit mult mai greu de cucerit. Ca urmare, italienii au încercat să le ia prin învăluire, în tot acest timp artileria italiană a încercat să scoată din luptă tunurile franceze. Forturile nu au fost scoase din luptă până în momentul în care armistițiul a intrat în vigoare, deși unitățile avansate
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
era asigurată de Divizia a 52-a de infanterie motorizată "Torino" Din cadrul Armatei Padului. Armata I a declanșat atacul de-a lungul întregului front alocat pe 20 iunie. Artileria franceză a reușit în majoritatea locațiilor să respingă cu ușurință atacurile italienilor. Pe 21 iunie, unitățile italiene care înaintau prin Val Roia au reușit să ocupe localitatea Fontan. Diviziei "Cosseria", care înainta în zona litoralului spre Nisa, trebuiau să i se alăture unitățile de vânători de munte care coborau pe valea Vésubie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
anulată. Divizia "Cosseria" a fost oprită din înaintare de tirurile bateriilor de artilerie de la Cap Martin și din fortul "Mont Agel", care au distrus un tren blindat. În ciuda opoziției francezilor, folosindu-se de condițiile meteo - furtună cu fulgere și ceață - italienii au reușit să ocupe cartiere ale localităților Saint-Paul-de-Vence și La Grange pe 22 iunie. Mussolini a cerut în acest moment ca Divizia "Cosseria" să atace în forță și să înainteze indiferent de pierderi. În noaptea de 22-23 iunie, beneficiind încă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]