5,988 matches
-
centrală și s-au înlocuit decorațiile degradate după planurile realizate de arhitectul Jean Locar. În anul 1936, sinagoga a fost repictată în stil rococo de către Ghershon Horowitz. După avarierea sa în cutremurul din 10 noiembrie 1940 și a devastării de către legionari în ianuarie 1941, s-au efectuat lucrări de reparații în 1945. Ea a fost consolidată în anul 1980. În anii '80 ai secolului al XX-lea, la fel ca și alte biserici din zona Unirii, a fost înconjurată de un
Sinagoga Mare din București () [Corola-website/Science/317403_a_318732]
-
parter și două nivele, fiind un amestec de elemente maure, romanice și bizantine la care se adaugă influența arhitecturii bizantine din Muntenia. Nava centrală este supraînălțată, iar zidurile sunt întărite de contraforți. În ianuarie 1941, sinagoga a fost devastată de legionari, fiind apoi restaurată. a supraviețuit atât celui de-al doilea război mondial, cât și epocii lui Nicolae Ceaușescu, în care au fost demolate majoritatea sinagogilor din București. La acest templu a slujit ca rabin dr. Meyer Abraham Halevy în perioadele
Templul Unirea Sfântă din București () [Corola-website/Science/317424_a_318753]
-
cum îl numește ea în cartea sa de amintiri - pe care-l cunoscuse într-un cerc de artiști suprarealiști, Agnia s-a căsătorit cu Mihai Zirra, care în anii '37-'38 era crainic la Radio. În vremea când au venit legionarii la putere, Agnia Bogoslava a fost alungată de la Teatrul „Comedia“, iar Mihai Zirra a divorțat de ea. În perioada 1940-1941 a jucat la teatrul Barașeum, devenit un refugiu pentru actorii evrei. După destrămarea căsniciei cu al doilea soț al său
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
a perioadei comuniste a fost foarte dinamică din punct de vedere al pedepsei cu moartea. Debutul său a fost dominat de chestiunea criminalilor de război, care adeseori a luat aspectul unei răzbunări, o formă deghizată de a-i pedepsi pe legionari, foștii rivali politici ai comuniștilor. În 1949, prevederile legale referitoare la pedeapsa capitală au fost extinse, cuprinzând numeroase infracțiuni economice și politice, cu intenția de a intimida o mare parte a populației. Exploatarea propagandistică era axată pe publicitatea prevederilor legale
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
ani (1932-1934), s-au construit scări suplimentare spre balcoanele de la etajul I, s-a schimbat instalația de încălzire centrală și s-au înlocuit o serie de decorații degradate. Afectat de cutremurul din 10 noiembrie 1940, templul a fost devastat de legionari în ianuarie 1941, necesitând lucrări de consolidare și reparații. Edificiul a fost complet renovat în 1945, sub coordonarea arh. Iuliu Leoneanu, cu materiale mai modeste . Începând din anul 2008, se desfășoară noi lucrări de consolidare, conservare și restaurare, după proiectul
Templul Coral din București () [Corola-website/Science/316396_a_317725]
-
mai apropiat de cel al unei monede de bronz decât de cel al unei monede de argint sunătoare și grea. Sesterțul, care valora 1/8 dintr-un antoninian, aproape că nu mai este emis. În secolul al III-lea, un legionar (soldat încadrat într-o legiune) primea 10 - 15 antoninieni pe zi. Câteva exemple de prețuri: În timpul domniei lui Domițian, situația politică și militară se stabilizează, în timp ce inflația galopantă persistă. La sfârșitul anului 294, Domițian promovează o nouă reformă monetară, diminuează
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
Parlament prin manifestările sale violente. Astfel, Nicolae Iorga scria în memoriile sale că după alegerile din 1931, Nichifor Robu l-a scos cu forța din sală pe deputatul comunist Lucrețiu Pătrășcanu . De asemenea, s-a remarcat și ca oponent al legionarilor, aceștia afirmând că Robu a organizat trupe de bătăuși cuziști care să le spargă adunările . Legionarul Traian Puiu declară că trupele lui Robu i-au atacat cu prilejul unei adunări electorale a legionarilor din 1932: Când și-au dat seama
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
1931, Nichifor Robu l-a scos cu forța din sală pe deputatul comunist Lucrețiu Pătrășcanu . De asemenea, s-a remarcat și ca oponent al legionarilor, aceștia afirmând că Robu a organizat trupe de bătăuși cuziști care să le spargă adunările . Legionarul Traian Puiu declară că trupele lui Robu i-au atacat cu prilejul unei adunări electorale a legionarilor din 1932: Când și-au dat seama cuziștii că le cam fuge terenul de sub picioare au încercat să ne lovească. Nu numai Rădăuțiul
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
s-a remarcat și ca oponent al legionarilor, aceștia afirmând că Robu a organizat trupe de bătăuși cuziști care să le spargă adunările . Legionarul Traian Puiu declară că trupele lui Robu i-au atacat cu prilejul unei adunări electorale a legionarilor din 1932: Când și-au dat seama cuziștii că le cam fuge terenul de sub picioare au încercat să ne lovească. Nu numai Rădăuțiul, dar și celălalte județe până la Cernăuți, constituiau fieful politic al lui Nichifor Robu, învățător de profesie și
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
o nouă constituție prin care toate puterile erau concentrate în mâna regelui, iar parlamentul avea doar rolul de instituție auxiliară legislativă. Printr-un decret lege, toate partidele politice parlamentare au fost regrupate într-un Front al Renașterii Naționale, din care legionarii și comuniștii erau excluși. În aceste condiții, Nichifor Robu a renunțat la activitatea politică și s-a dedicat vieții de familie. A fost arestat la Caracal în februarie 1945, fiind deținut până în martie 1946. După eliberare, a fost pus sub
Nichifor Robu () [Corola-website/Science/316967_a_318296]
-
stat din 23 august 1944 și arestarea lui Eugen Cristescu, precizează într-un interviu din 1993: În multe lucrări privind regimul național-legionar se afirmă că în zilele "Rebeliunii legionare", Constantin Maimuca, împreună cu Alexandru Ghica, s-ar fi baricadat, împreună cu alți legionari înarmați, în sediul Siguranței. Afirmația se regăsește în declarațiile date de către Eugen Cristescu organelor de anchetă, după arestarea sa, la "Procesul Marii Trădări Naționale".(citate în ) Afirmația este puțin plauzibilă, dat fiindcă încă din 6 ianuarie 1941, Ion Antonescu purtase
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
Maimuca a avut loc în 4 iunie 1941 și s-a desfășurat în localul cazărmii Arion din Calea Griviței. Președintele Curții era gen. Nicolae Macici, iar gen. Son participa în calitate de procuror general special. Printre acuzați, foști demnitari în timpul guvernării național-legionare, figurau legionari, dar și nelegionari, printre care și Constantin Maimuca, în total 16 persoane. Lista acuzaților era mult mai lungă, mulți acuzați, printre care și Horia Sima, reușind să se ascundă sau să părăsească țara. Apărarea, coordonată de către Radu Budișteanu a susținut
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
concentrau informațiile curente despre mișcările armatei germane pe teritoriul românesc, în scop preventiv, pentru ca pe baza lor Siguranța să poată lua din timp măsuri de contracarare a unor eventuale sabotaje sau atentate. Eugen Cristescu încerca astfel să acrediteze ideea că legionarii, prin intermediul lui Constantin Maimuca, spionaseră armata germană. În realitate, la proces s-a văzut că directorul adjunct al Siguranței nu a acționat în sprijinul legionarilor și nici nu a contribuit cu ceva la rebeliune, și că acest proces fusese înscenat
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
contracarare a unor eventuale sabotaje sau atentate. Eugen Cristescu încerca astfel să acrediteze ideea că legionarii, prin intermediul lui Constantin Maimuca, spionaseră armata germană. În realitate, la proces s-a văzut că directorul adjunct al Siguranței nu a acționat în sprijinul legionarilor și nici nu a contribuit cu ceva la rebeliune, și că acest proces fusese înscenat de către Eugen Cristescu doar pentru a elimina un posibil concurent la șefia S.S.I. De altfel, mulți dintre inculpați au declarat că în timpul evenimentelor din 21-23
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
declarat că în timpul evenimentelor din 21-23 ianuarie 1941, au recunoscut "agenți provocatori ai SSI" infiltrați printre paricipanții la evenimente.(citat în ) În iunie 1943, Eugen Cristescu a intervenit personal pe lângă mareșalul Ion Antonescu pentru ca decretul regal prin care erau grațiați legionarii condamnați la pedepse de până la 5 ani închisoare să nu se aplice în cazul lui Constantin Maimuca, astfel că acesta a rămas întemnițat până la 23 august 1944. După o detenție de 3 ani și 8 luni, Constantin Maimuca a fost
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
același interviu din 1993, Traian Borcescu a încercat cumva să justifice acțiunile lui Eugen Cristescu contra lui Constantin Maimuca: Eugen Cristescu va continua și după 23 august 1944 să-l acuze în mod nefondat pe Constantin Maimuca de colaborare cu legionarii, acuzații ce vor cântări greu ulterior în condamnarea acestuia. Bunăoară, în legătură cu asasinatele de la Jilava, insinuează că Maimuca ar fi fost unul din instigatori : despre arestările efectuate de siguranță : sau despre evenimentele din 21-23 ianuarie 1941: După amnistia din 24 august
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
ce urmează a fi executați imediat ce orașul va fi eliberat. : În lucrarea cu caracter memorialistic "Cal troian intra muros - Memorii legionare", preotul Ion Dumitrescu - Borșa, membru "istoric" al Mișcării Legionare, Comandant al Bunei Vestiri, prima serie, membru al echipei de legionari care a luptat în Războiul civil din Spania, afirmă că în noiembrie 1940, Horia Sima ar fi încercat să-l asasineze prin intermediul lui Constantin Maimuca : Cartea preotului Ion Dumitrescu - Borșa, unul din cei mai îndârjiți critici ai lui Horia Sima
Constantin Maimuca () [Corola-website/Science/328991_a_330320]
-
era conceput ca o contrapondere și un fel de instanță supremă a Mișcării Legionare cu menirea de a-i conferi o aureolă academică și morală. În instrucțiunile de organizare ale partidului „Totul pentru Țară” se preciza: În cartea sa "Pentru legionari", redactată ulterior, în 1936, Corneliu Zelea Codreanu definea Senatul Legionar ca "„Un for compus din bătrâni peste 50 de ani, intelectuali, țărani sau muncitori, care au trăit o viață de mare corectitudine, au dat dovadă de credință în viitorul legionar
Senatul legionar () [Corola-website/Science/325360_a_326689]
-
Pătrășcanu, Andrei Pătrașcu, Ion Popescu-Puțuri, Alexandru Sencovici, Chivu Stoica, Trandafirescu Constantin, Alexandru Iliescu (tatăl lui Ion Iliescu), Ștefan Voicu, Grigore Preoteasa, Belu Zilber. În perioada războiului, după 22 iunie 1941, pe lângă comuniști au fost considerați adversari ai regimului Antonescu și legionarii care primiseră pedepse aspre după evenimentele din ianuarie 1941. În lagărul de la Târgu-Jiu cele două extreme erau separate de un gard de sârmă ghimpată. Prin ordinul MAI cu nr. 19124 / 23.10.1944, publicat în MO nr. 248/26.10
Lagărul de la Târgu Jiu () [Corola-website/Science/325977_a_327306]
-
evenimentele din ianuarie 1941. În lagărul de la Târgu-Jiu cele două extreme erau separate de un gard de sârmă ghimpată. Prin ordinul MAI cu nr. 19124 / 23.10.1944, publicat în MO nr. 248/26.10.1944, s-a decis transferarea legionarilor internați în lagărele județene, în număr de circa 1000, către lagărul Târgu Jiu, reactivat cu această ocazie, intrând în cea de-a doua perioada de funcționare a sa. Legionarii nu au fost ținuti în lagăre până la sfârșitul războiului, precum comuniștii
Lagărul de la Târgu Jiu () [Corola-website/Science/325977_a_327306]
-
în MO nr. 248/26.10.1944, s-a decis transferarea legionarilor internați în lagărele județene, în număr de circa 1000, către lagărul Târgu Jiu, reactivat cu această ocazie, intrând în cea de-a doua perioada de funcționare a sa. Legionarii nu au fost ținuti în lagăre până la sfârșitul războiului, precum comuniștii. Au fost încadrati în batalioane speciale și au fost trimiși pe frontul de Est, pentru a se "reabilita". În 1950, prin Decretul nr. 6, comuniștii au preluat procedura stabilită
Lagărul de la Târgu Jiu () [Corola-website/Science/325977_a_327306]
-
au fost mutate în Mesopotamia. Două legiuni conduse de Gaius Flavius Fimbria (aproape 12 mii de oameni) au refuzat să plece și au fost o pradă ușoară pentru Mitridate al VI-lea. Legatusul roman a mobilizat sclavi ca să lupte alături de legionari, dar persanii au câștigat prima bătălie. Romanii au pierdut 500 de oameni și s-au retras. Mitridate a fost rănit în față de o săgeată, dar s-a recuperat în câteva zile. Bătălia de la Zela a fost o încercare a romanilor
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
o poliție legionară, care să constituie un instrument de siguranță al noului regim. Ca urmare, Poliția Legionară s-a constituit mai întâi în Capitală și apoi în orașele din țară, după următoarea procedură: șeful de județ îl însărcina pe un legionar cu conducerea Poliției Legionare locale, după care acesta își recruta elementele de care avea nevoie din sânul organizației, deși nu toate elementele chemate să facă parte din Poliția Legionară erau pricepute. În septembrie 1940, publicația oficială a regimului lui Antonescu
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
al Mișcării Legionare. Poliția Legionară a fost un corp distinct, separat de Poliția oficială a statului, care avea misiunea să stea într-ajutorul organelor polițienești ale Statului, în perioada de trecere de la vechiul regim carlist la noul regim legionar, când legionarii încă nu dețineau Ministerul de Interne. Horia Sima a menținut și organizat Poliția Legionară în paralel cu Poliția oficială a statului, chiar și după ce legionarii au ajuns să dețină, oficial, Ministerul de Interne, Prefectura Poliției Capitalei și Direcția Siguranței și
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]
-
ale Statului, în perioada de trecere de la vechiul regim carlist la noul regim legionar, când legionarii încă nu dețineau Ministerul de Interne. Horia Sima a menținut și organizat Poliția Legionară în paralel cu Poliția oficială a statului, chiar și după ce legionarii au ajuns să dețină, oficial, Ministerul de Interne, Prefectura Poliției Capitalei și Direcția Siguranței și Polițiilor din țară. După ce Poliția Legionară s-a organizat în toată țara, Horia Sima a dat o circulară prin care a stabilit atribuțiile ei de
Poliția Legionară () [Corola-website/Science/326979_a_328308]