14,805 matches
-
și caii mănâncă același lucru, poate de-asta se spune și despre cai că zboară -, porumb cu bob mic, orz, linte, rapiță și-i explică în ce fel trebuie hrănită Pestrița și cum să-i facă o casă mare și luminoasă. Reintrară și ei în casa mică și cam întunecoasă a portarului, dar spoită cu var alb și ținută curată de nevasta lui nea Cercel. Femeia nu suporta porumbeii, fiindcă, zicea ea, au și sufrageria și privata și promenada în același
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar și nouă ne-ar prinde bine... Atunci s-a produs ca o minune pe fața domnului Crețu. A zâmbit pentru prima dată și i-am văzut dinții frumoși, albi, dar mai presus de orice, i-am văzut un chip luminos și de o dulceață cum nu știu să mai fi observat la cineva. Nu lipsea mult să-i crească o aură în jurul capului, așa cum are luna în unele zile. Parcă ar fi doi oameni în el: unul absolut șters, din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai vesel, în tinerețe, păcat că și-a ales o meserie care-l îmbătrânește. Pentru că rareori l-am văzut foarte binedispus. Dar parcă papa? Amândoi sunt mai mohorâți decât toți ceilalți oameni din jur. I-am dat lui Jacques Fântânile luminoase de la Universul și lui Nicu Miorlăitorul. Când să facem fântânile, iată că n-aveau instrucțiuni, așa că va trebui să trec iar pe la administrația ziarului să văd de-o cutie întreagă, pe asta i-am luat-o înapoi lui Jacques, care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
privirea lui. Poate nimic. M-a întrebat: — Ce înseamnă „verde cu roșu“? — Chiar acum voiam eu să-ți pun și eu aceeași întrebare. Nu era prima dată că gândeam același lucru, în același timp. A zâmbit. Totuși nu atât de luminos cum zâmbește domnul Dan Crețu. Iată ce obiectivă pot fi! — Nicu mi-a transmis un mesaj cifrat, ca la șarade: „Ora 5, verde cu roșu“. Fără zi, fără loc, iar faptul că am venit azi și aici e o îndrăzneală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mă odihnesc, am pornit iar în oraș, cu Nelu, care era palid după boală și abia putea să țină hățurile. În ce mă privește simt că n-am astâmpăr! M-am dus la Universul să iau altă cutie cu Fântânile luminoase, una cu tot ce-i trebuie, ca măcar de Anul Nou să se poată bucura Jacques de ele. Eu intram, domnul Crețu ieșea, m-a salutat, dar cu pălăria pe cap, apoi a părut că-și amintește și și-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era cu Calea Victoriei văzută de sus, de la etajul Teatrului și era făcută pe ninsoare, se distingeau fulgii unul câte unul, ca niște bulinuțe albe, cu trăsuri și oameni micșorați de perspectivă. Alta era făcută pe vreme bună, într-o zi luminoasă, lângă redacția ziarului L’Indépendance Roumaine, pe care toți cei de la Universul îl invidiau pentru partea tehnică: toate mașinăriile erau aduse din străinătate și ziarul arăta ca Le Figaro. — Aici nu e conu Costache Boerescu? spuse Peppin și ncepu să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i acopere frăgezimea de gânduri și de trăiri pe care și-o acceptase de câteva zile. Sau poate că tăria tăcerii lui va acoperi tot vacarmul, iar sentimentul nerostit va fi auzit ca țipătul liniștii în mijlocul gălăgiei. Se simțea jumătate luminos, jumătate plin de întuneric. Lumina venea de la trecut, întunericul era pentru viitor. Grija cea mare era ca ea să nu vină, după ultima lor întâlnire, pentru că de-atunci n-o mai văzuse și ea nu-i dăduse răspuns după ce primise
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de lumină. - Atenție! îi spuse fata, de data aceasta pe un ton mult mai blând. Nu se auzi nici un declic. Ea umblă la unul dintre butoane și viziunea lui deveni mai puțin clară. Nu atât pentru că soarele își redusese intensitatea luminoasă și nici pentru că apăruse un geam acolo unde nu fusese nimic cu o clipă mai devreme, ci pentru că între ei și parcul acela splendid nu părea să existe nici un fel de substanță materială. Dar parcul nu mai era pustiu: mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tuturor celorlalte lucruri! Pentru binele dumitale, vorbește despre experiența pe care o vei dobândi numai oamenilor de știință sau acelor autorități care simți că te vor înțelege și te vor ajuta. Succes! Atât de puternic fusese efectul acelui scurt fulger luminos încât abia dacă mai simțea atingerea mâinilor care-l împingeau înainte. Avu senzația unei prăbușiri. CAPITOLUL I CUFUNDAT ÎN NOAPTE, satul alcătuia un tablou ciudat, atemporal. Fara mergea pe stradă lângă nevastă-sa, cu un aer foarte mulțumit. Văzduhul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și degetul înțepenite, pur și simplu, arătă o firmă imensă care strălucea în noapte. Cuvintele erau următoarele: ARME BUNE DREPTUL DEA CUMPĂRA ARME ESTE DREPTUL LA LIBERTATE Fara avu o ciudată senzație de gol, în timp ce se holba la firma aceea luminoasă. Văzu că se mai adună și alți săteni. În cele din urmă, spuse cu glasul îngroșat de emoție: - Am auzit de atelierele astea. Sunt niște locuri infame, împotriva cărora, azi-mâine, guvernul Împărătesei va lua măsuri. Sunt construite în fabrici ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de pe celebrul "Bulevardul Șansei", văzu în asta posibilitatea de a-și mai alunga deprimarea. Cedă deci atracției zgomotoase și intră în localul viu colorat. Conform unei clauze care viza exclusiv acest bulevard și jocurile oferite, proprietarii "Palatului Gologanilor" aprinseseră firmele luminoase, care înștiințau modest că "oricine are posibilitatea să intre cu un gologan și să iasă cu un milion, adică, bineînțeles, cu un milion de unități monetare". Dar firmele nu arătau dacă această sumă extraordinară a fost câștigată vreodată. Ghidul conchidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în "camera comorilor", cum era denumită, observă un joc care se desfășura de o manieră încă și mai intimă, acționat fiind de jucătorul însuși. Banii intrau printr-o deschizătură, declanșau o pârghie și când trăgeai de aceasta apărea o secvență luminoasă, care se prefăcea imediat în roșu sau negru. Așadar, jocul nu era decât o nouă variație pe tema secvenței "par" - "impar", deoarece jucătorul avea aceeași șansă de câștig, jumătate-jumătate. Cayle strecură o monedă de o jumătate de unitate în orificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mintea lui, îl trecu pe colonel pe lista persoanelor de care se va ocupa ulterior. Când ieși, în sfârșit, din sediul Districtului 19, se lăsase întunericul peste capitala Imperiului Isher. Ridică ochii spre stelele înghețate ce licăreau printre toate reclamele luminoase și se simți mai în largul său decât în seara precedentă. Întrezărea, încetul cu încetul, posibilitatea de a-și desluși calea prin labirintul existenței în lumea asta. I se păru că s-a descurcat destul de bine, dacă ținem seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ar trebui să știți că aceste case au metodele lor de a scăpa de cei pe care-i rețin, ori de câte ori e chemată poliția. Pe Lucy o frapă o anumită neliniște pe care o trăda maniera lui. Îl privi cu ochi luminoși: - Probabil îți umblă prin minte tot felul de planuri. Ai vrea să inversăm locurile. Clătină din cap ca să-l descurajeze: - Să nu încerci nimic că trag. - Văd că ai un pistol de la Arsenale, zise Martin, surprins. - Exact! făcu Lucy. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o fracțiune a celor mult mai numeroase aflate la etajul inferior. A treia secțiune avea pe suprafața ei metalică, nestrălucitoare, lumini albastre și galbene care clipeau ici-colo pe vastitatea ei. Al patrulea etaj era alcătuit dintr-o serie de firme luminoase mai mici, care conduceau spre începutul unei înțelegeri. Întreaga firmă arăta astfel: ALB-NAȘTERI ROȘU-MORȚI VERDE-VII ALBASTRU-IMIGRARE PE PĂMÂNT GALBEN-EMIGRARE Al cincilea etaj era tot doar o firmă, cu explicațiile finale: POPULAȚII SISTEMUL SOLAR 11.474.463.747 PĂMÂNT 11.193
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se afla la intrare. Se gândi cu spaimă că, peste câteva secunde, avea să fie destinat în mod irevocabil... destinat să ajungă unde? CAPITOLUL XVIII ÎN INCINTA Centrului de informații al Arsenalelor, Fara se deplasă pe un coridor larg și luminos. Tânărul care se afla în spatele lui spuse: - Există și un coridor lateral, aproape gol. Să mergem! Fara intră pe acest coridor tremurând. Observă că la capătul holului erau vreo câteva tinere așezate la birouri care întrețineau conversații preliminare cu bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cele mai prețioase. Parcă ar fi jucat la o bursă mondială într-un moment de criză, de prăbușire a valorilor. Era un adevărat chin pentru nervii săi, era uluitor, istovitor, fascinant, teribil. Noi și noi nume apăreau prin niște izbucniri luminoase pe cele douăzeci și șase de pătrate. Bărbați din dreapta și din stingă sălii începeau să strige ca niște demenți, iar unii dintre ei chiar leșinau. Zarva ajunsese până la Urnita pe care o putea suporta cineva: era un adevărat iad care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pentru a-ți apăra drepturile. Planul de acțiune ți se va explica ulterior. Și acum treci pe ușa din fața dumitale. Fara se încordă, pentru a-și aduna toate puterile, deschise ușa și trecu pragul. Păși într-o cameră nu prea luminoasă, dar cu un aer familiar, unde dădu peste un bărbat cărunt, cu alură de om rafinat, care se ridică de pe un scaun de bibliotecă, întâmpinându-l cu un zâmbet grav. Deci această aventură uluitoare, fantastică, entuziasmantă se încheiase. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bezna, aruncând raze în spirală. Marte părea că se retrage, devenind apoi doar un punct, un punct roșiatic într-o mare a nopții - greu de identificat printre miriadele de stele cu străluciri de briliant. Treptat-treptat, Pământul apăru ca o imagine luminoasă, din ce în ce mai mare, apoi ca ceva monstruos, incredibil, încețoșat, care umplea jumătate de cer. Începură să se deslușească continentele, iar pe partea nopții terestre, parțial vizibilă pe măsură ce nava străbătea vecinătatea Lunii, se zăreau, scânteind cu un licăr intermitent, orașele. Clark abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce-și amintea, dar altfel schimbările nu erau foarte evidente. O sută de ani nu afectaseră metalul structural și materialele de construcții fabricate după regulile stricte ale Imperiului Isher. Liniile arhitectonice generale rămăseseră aceleași. Numai decorația era schimbată. Alte fațade luminoase menite să atragă privirile îl întâmpinau din toate părțile. Știința renovării nu fusese neglijată. Intră în "Palatul Gologanilor" fără să fi luat vreo hotărâre în privința genului de acțiune pe care avea s-o întreprindă. Era pentru metoda abordării irezistibile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spuse: "Vechiul paradox temporal. Oare omul se poate întoarce în timp pentru a-și strânge mâna?" Iar apoi, tot nesigură, cu glas întrebător spuse: - Dar ce s-a întâmplat cu cel de-al doilea? CAPITOLUL XXIX 7 AUGUST - o zi luminoasă, cu un cer albastru blând; o briză ușoară îi sufla lui Clark drept în față în timp ce se îndepărta repede de clădirea care-l adusese într-o perioadă din propriu-i trecut. Nu-l necăjea nimeni. Purta uniforma de căpitan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
crezi - și fața i se înăspri - că am căpătat destulă experiență în acest sens și țin cu tot dinadinsul să-l purific. Ateriza cu autoavionul pe acoperișul reședinței cu cinci etaje. O duse pe Lucy în interior, până în lumea camerelor luminoase și elegante în care aveau să trăiască de-a pururi împreună. Cel puțin, la vârsta de douăzeci și doi sau douăzeci și trei de ani, se părea că vor trăi într-adevăr de-a pururi. EPILOG McALLISTER UITASE de hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să fim. Procesul dezvoltării personale începe mereu cu o introspecție, lucru care poate nu este foarte confortabil pentru mulți dintre noi. Este important de la început să știm ce ne dorim : o viață plină de temeri, de nereușite ori un drum luminos, pe care să pășim mereu în siguranță? Odată stabilită ținta începem să creionăm traseul, apoi să deschidem poarta către noi. În cartea ei, “Trăiește viața pe care o iubești”, Alexandra Lupu face o introspecție blândă în suflet, răsucește ușor diamantul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Vom descoperi împreună care sunt limitările, convingerile, credințele care te împiedică săți trăiești viața așa cum vrei, o viață la care să-ți facă plăcere să te uiți, o viață pe care să o iubești! Capitolul 2 Chiar trebuie? Iubite suflet luminos, gândește-te de câte ori nu ți-ai călcat pe suflet dând curs cerințelor, indicațiilor altor persoane sau pur și simplu acționând dintr-o credință falsă că trebuie să faci un anumit lucru. Și eu te întreb: de ce „trebuie” să faci ceva
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
zicem că da, le-am trăit. Dar chiar prin această afirmație dovedim că ele nu sunt reale, fac parte din trecut, din ceea ce a fost și acum nu mai există. De ce să trăim în trecut, când ne așteaptă un viitor luminos în față? De ce să purtăm după noi niște gunoaie vechi, niște adevărate pietre de moară când putem la simpla voință să le aruncăm și să ne eliberăm. Poate că la început aceste pietre arătau bine, erau șlefuite frumos, erau colorate
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]