5,756 matches
-
cultivate, animale domestice, pajiști și vii, pe care să le folosească În lumea de „dincolo”, care trebuia astfel să devină o locuință asemănătoare celei de pe pământ. Erau prevăzute și ofrande care să atragă bunăvoința și să alunge pericolul provocat de mânia suveranului defunct. Oasele regelui mort, depuse după incinerare Într-un recipient de argint (metalul purității prin excelență), erau conduse În mormântul regal, pe care hitiții Îl numeau „casa de piatră” și care era un fel de mausoleu, dotat cu personal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care defunctul nu ar avea urmași sau, mai rău, ofrandele i-ar fi fost furate (Del Monte, 1987). Din cauza faptului că documentația are caracter „oficial”, informațiile despre morții care nu aparțin familiei regale se limitează la câteva descântece pentru Îmblânzirea mâniei defuncților rămași fără ofrande și evitarea Întoarcerii lor. Moartea ,de fapt, era trecerea Într-o lume care trebuia să rămână separată de cea pământeană, pentru a nu se crea condiții de contaminare, dăunătoare celor vii. Defuncții, care Își păstrau identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu pot fi trecute În categoria miturilor cunoscute, dar confirmă bogăția și vitalitatea mitologiei anatoliene. 1) În invocațiile/evocările (mugawar/mugeșșar), cunoscute și ca „mituri ale zeului dispărut”, adresate unor divinități care s-au Îndepărtat, partea narativă, care descrie consecințele mâniei divine și căutarea zeului, este inserată Într-un ritual magic, ce are ca scop Îmblânzirea mâniei zeului și obținerea Întoarcerii acestuia. În cadrul acestui tip de compoziții, mitul și ritualul sunt strâns legate din moment ce mitul oferă motivația evenimentului negativ pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În invocațiile/evocările (mugawar/mugeșșar), cunoscute și ca „mituri ale zeului dispărut”, adresate unor divinități care s-au Îndepărtat, partea narativă, care descrie consecințele mâniei divine și căutarea zeului, este inserată Într-un ritual magic, ce are ca scop Îmblânzirea mâniei zeului și obținerea Întoarcerii acestuia. În cadrul acestui tip de compoziții, mitul și ritualul sunt strâns legate din moment ce mitul oferă motivația evenimentului negativ pe care ritualul magic trebuie să-l exorcizeze: o astfel de nenorocire - boală, naștere grea, foamete, epidemie, dezordini
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici zeul furtuniixe "zeul furtunii", tatăl lui Telipinu, care merge să-i ceară sfat zeiței ¾anna¿annaxe "H~annah~anna", nu reușește să-l găsească. În schimb, Îl găsește albina trimisă de ¾anna¿anna, În ciuda Îndoielilor exprimate zeul furtunii; dar mânia lui Telipinu este cumplită și numai ritualul magic, recitat mai Întâi de zeița Kamrușepa și apoi de preotul zeului furtunii, reușește să-l Îmblânzească. Prin Întoarcerea lui Telipinu În templul său, se Întorc și fertilitatea și bunăstarea țării. Alte mituri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru o intervenție salvatoare a zeului Kemoshxe "Kemosh". Regele Mesha vorbește la persoana I și se referă explicit la anihilarea pericolul militar odată cu eliminarea definitivă a amenințării israelite. Omri și fiul său l-au asuprit pe Moab, situație explicabilă prin mânia lui Kemosh față de propria sa țară. Textul pare să facă aluzie nu numai la episodul confruntării cu coaliția, ci, mai degrabă, la cucerirea unei serii de teritorii israelite așezate la nord de Arnon (tribul lui Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suntem În fața unei probleme interesante, de vreme ce Vechiul Testament - spre deosebire de atitudinea adoptată În cazul amoniților și moabiților - nu condamnă obiceiurile religioase edomite și nici nu menționează vreo divinitate (singura excepție fiind 2Cronici 25, 24 sqq., unde Amasia venerează divinitățile edomite, aprinzând astfel mânia divină). S-a considerat totuși că religia edomită era asemănătoare cu aceea practicată În Israel și Iuda și că ar fi fost răspândit inclusiv cultul lui YHWHxe "YHWH" (legat În special de toponime idumee). De fapt, tradiția biblică Îi consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2.3a). Zeități pure și neîntinate, Apollo și Artemisxe "Artemis" primeau o ofrandă tot neîntinată, după cum intoleranța lor față de orice călcare a codului purității autoriza crudul rit al eliminării miasmelor care pătaseră polisul pe parcursul anului. Dar dacă impuritatea putea dezlănțui mânia divină, Întrerupând echilibrul pe care se Întemeia existența umană, la rândul lor, antesteriile, sărbătoarea primăvăratică a florilor și a vinului nou, dedicată lui Dionysosxe "Dionysos", zeul beției și al dezordinii, circumscriau orice transgresiune și neînfrânare la timpul limitat al sărbătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zi noi, ca supuși (necredincioși), să Încălcăm legământul (care ne leagă) de tine, o Varuna, o zeule, 2 tu, Însă, nu ne lăsa pradă armei tale ucigătoare, care omoară; o tu, care ești plin de furie, nu ne lăsa pradă mâniei tale, o tu, care ești mâhnit! 3 Pentru a câștiga Îndurarea ta, noi vrem să dezlegăm gândul tău, prin cuvintele noastre, așa cum un vizitiu dezleagă calul, o Varuna. 19 Această chemare a mea, o Varuna, ascult-o și ai milă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
CELEI DE‑A DOUA FUNCȚII" Cea de-a doua funcție - cea militară - este guvernată de o singură divinitate care, În India, poartă numele de Indraxe "Indra". Poeții vedici Îl reprezintă blond, cu barbă, foarte robust, mâncăcios și băutor, iute la mânie. Armaxe "Arma" preferată este măciuca (vajra-), care reprezintă fulgerul. Se luptă dintr-un car de război tras de cai. Și lumea iraniană l-a cunoscut pe Indraxe "Indra", desigur identic cu omologul său vedic, Însă reforma zoroastriană l-a plasat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de mormântu-ți Înainte să-l târâi pe Hectorxe "Hector" Până aici, cap și arme șdecapitarea unui dușman ucis În duelț, pe-al tău ucigaș multvestitul! Iar doisprezece, la rugu-ți În față, pe dată jertfi-voi, Fii de troieni luminați, cu mânie și chin pentru moartea-ți1. Faptul că uciderea tinerilor troieni are legătură cu un rit funerar demonstrează că nu ne aflăm aici În fața unui act „normal” de cruzime războinică, ci În fața unui sacrificiu ritual care folosește ca materie primă prizonieri de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeii s-au adunat la sfat, 25 zeii cei sfinți, și au discutat despre aceasta: cine a murdărit tot aerul și cine a dat-o pe soția lui Odhxe "Odh" stirpei uriașilor. Atunci Thorxe "Thor" s-a pornit, orbit de mânie, 26 - rar zăbovește când află asemenea fapte - nu au contat jurăminte, făgăduieli și cuvinte, toate legămintele sacre făcute-ntre ei (trad. după Mastrelli, 1951). Această luptă precum și Împăcarea prin care se Încheie totul sunt povestite pe larg În capitolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei, Thorrxe "Thorr", Își are tronul În centrul sălii, iar alături de el stau Wodan și Friccus. Funcția lor este următoarea: „Thorr - spun aceștia - domină cerul și stăpânește tunetul, fulgerul, vânturile și ploaia, vremea senină și secerișul. Celălalt, Wodan, care Înseamnă mânie, stăpânește peste război și oferă omului forță Împotriva dușmanilor. Celxe "Cel" de-al treilea este Friccus, cel care oferă oamenilor pace și plăcere”. Acesta are Încă o statuie cu un membru mare; În schimb, pe Wodan Îl reprezintă Înarmat, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pleacă de la litera ei, însă dezvoltă, se poate spune creator, premisele pe care străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri, le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul viu, cu suavități curate și descărcări fulminante, al lui A.I. În tipare care îi îngrădesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
să pronunțe fraze biblice care treceau dincolo de pasiunile mărunte"; își formula conferința ca și cum ar fi fost învăluită de fum negru, ca Moise, care, după ce le adusese oamenilor de rînd Cele zece porunci, sfărîmă tablele și rostește profeții tunătoare cu o mînie justificată care umpleau sala, plecînd în mijlocul tunetelor de aplauze ale publicului"96. Iorga făcea adesea digresiuni de la subiectul istoric pentru a face paralele cu evenimentele și situațiile contemporane 97. Se adresa adeseori Academiei Române de Științe și de mai multe ori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu putem trăi nici fără ei" 33 Stavrianos, op. cit., pp. 484-485. Cînd mișcarea a izbucnit în Iași în 1848, rebelii nu au găsit ascultare în rîndurile evreilor care erau majoritari. Relativ nou veniți, evreii nu avea nici un interes să provoace mînia autorităților locale de dragul naționalismului român. Lukinich-Gáldi Makkai, Geschichte der Rumäniens, p. 360. Dar acești naționaliști români nu avea intenția să știe ce se află la rădăcina motivelor atitudinii evreilor, ci pur și simplu au aruncat în spinarea acestora răspunderea eșecului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu mult diferiți de ce ar fi pictat un artist pe vremea războaielor napoleoniene”. Din Balcani soseau nu numai etnici germani, ci și peste 100.000 de croați asociați cu regimul fascist al lui Ante Paveliæ din timpul războiului, ocolind acum mânia partizanilor lui Tito3. În Germania și Austria, pe lângă milioanele de soldați ai Wehrmachtului deținuți de Aliați și soldații aliați proaspăt eliberați din lagărele germane de prizonieri, erau mulți străini care luptaseră Împotriva Aliaților, alături de nemți sau sub comanda lor: armata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împingea pe mineri să „producă”. Ambasadorul britanic În Italia vorbea despre influența moderatoare a lui Togliatti asupra aliaților săi socialiști, mai „Înfierbântați”. Stalin avea și el motive Întemeiate să nu-și Încurajeze suporterii din centrul și vestul Europei la exploatarea mâniei populare. Însă spectrul războiului civil și al revoluției rămânea prezent. Constatând În Belgia serioase tensiuni politice și comunitare, Aliații au plasat țara În rândul celor „instabile”, alături de Grecia și Italia. În Franța, greutățile economice din iarna anului 1947 s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exact În momentul crucial al alegerilor din 1948; Departamentul de Stat a Încurajat studiourile Paramount să relanseze În acel an Ninocika (1939) pentru obține un maxim de voturi anticomuniste. și invers: Washingtonul a cerut ca The Grapes of Wrath (Fructele mâniei) al lui John Ford (realizat În 1940) să fie oprit de la distribuție În Franța fiindcă imaginea nefavorabilă a Americii de după Marea Criză risca să fie exploatată de Partidul Comunist Francez. În general, filmele americane accentuau farmecul Americii și, ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să elibereze ultimii prizonieri de război. Ca și expulzații, veteranii și reprezentanții lor se considerau victimele războiului și ale acordurilor postbelice. Ipoteza că Germania și În special forțele armate germane cauzaseră singure, prin acțiunile lor, aceste suferințe era respinsă cu mânie. Germania lui Adenauer se vedea pe sine ca pe o triplă victimă: În primul rând a lui Hitler - succesul enorm al unor filme ca Die Letzte Brücke (Ultimul pod, 1954), despre o femeie doctor care opunea rezistență naziștilor, sau Canaris
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un film de război turnat după vechile tipare, părea ciudat de anacronic și chiar făcea notă discordantă cu noua stare de spirit. Tonul a fost dat de piesa Îndrăzneață a lui John Osborne Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), reprezentată pentru prima dată la Londra În 1956 și transpusă doi ani mai târziu Într-o adaptare cinematografică remarcabil de fidelă. În această dramă a frustrării și deziluziei, protagonistul, Jimmy Porter, se sufocă Într-o societate și o căsătorie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la fel. și nici unul dintre voi nu poate privi realitatea În față”. Poate că acest diagnostic al atmosferei instabile din Marea Britanie În momentul crizei Suezului nu era teribil de nuanțat, Însă el conținea o doză de adevăr. Privește Înapoi cu mânie a apărut pe marile ecrane acompaniat de o sumedenie de filme Într-o notă similară, cele mai multe bazate pe romane sau piese de teatru scrise În a doua jumătate a anilor ’50: Room at the Top (Drumul spre Înalta societate, 1959
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spre zările-nsorite, Mergem spre mările-azurii. Cum am văzut În filme - Ni s-or adeveri? Cliff Richard, din Vacanța de vară (1959) E groaznic să trăiești În era americană - bineînțeles, dacă nu ești american. Jimmy Porter, În Privește Înapoi cu mânie (1956) În 1979, scriitorul francez Jean Fourastié publica un studiu despre transformarea economică și socială a Franței În cei treizeci de ani de după al doilea război mondial. Titlul - Les Trente glorieuses, ou La révolution invisible de 1946 à 1975 - era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’60” n-au venit cu adevărat În multe locuri decât la Începutul anilor ’70, la fel și stereotipul „anilor ’50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), personajul lui John Osborne, Jimmy Porter, detestă prosperitatea și suficiența anilor „Închipuiți” de după război - și, fără Îndoială, pojghița de conformism social care s-a păstrat până la sfârșitul deceniului Îi scotea pe mulți din sărite, Îndeosebi pe cei tineri 10. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sloganurile din mai 1968 nu invită niciodată la atacuri serioase. Chiar și de Gaulle era văzut mai mult ca un impediment matusalemic decât ca un dușman politic. Revolta din mai mustește de iritare și frustrare, dar trădează surprinzător de puțină mânie. Era o revoluție fără victime, ceea ce până la urmă Însemna că nu era, de fapt, o revoluție. În Italia, situația era cu totul alta, În ciuda asemănărilor superficiale la nivel retoric Între mișcările studențești. În primul rând, fundalul social al conflictelor din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]