7,435 matches
-
un an în urmă participasem la o lansare de carte, „Dicționarul Artei Naive din România” de Mihai Vintilă, eveniment ce a avut loc cu prilejul Manifestărilor Culturale ,,7 zile 7 arte” în cadrul căreia a avut loc expoziția de artă naivă ,,Mileniul III”, unde au expus o parte dintre artiștii prezenți în dicționar. Întrebând în stânga și în dreapta am nimerit cu ușurință la Centrul Județean de Creație din localitate. Spre mirarea mea, ajunsesem primul, cu toate că veneam de la cea mai mare distanță, din Moldova
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
medicină populară specifică regiunilor Moldovei", întrebare care figurează la începutul acestui capitol, este formală. Răspunsul este că nu se poate găsi un colț locuit de români ca și alți concetățeni, de alte naționalități în care etnoiatria să nu fi constituit, milenii întregi, un rol fundamental unica sursă de terapie și, în mare măsură, de profilaxie. Firesc este să considerăm etnoiatria un component important al spiritualității românești. În ce privește medicina populară din spațiul Moldovei (și Bucovinei), lucrările de mare valoare (colectivul Centrului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
str. Av. Jean Texier nr. 4, locuit înainte de 1989 de soții Nastase, l-au cumpărat, ulterior, desigur, pe un preț mult sub valoarea lui reală. După fals, casa era sediul "Cabinetului de avocatură" Adrian Nastase și al Funda]iei "România Mileniului Trei", condusă din umbră de Adrian, dar oficial de consoarta să. De atunci, din 1990, de când țara cunoaște o nouă bandă politică venită la cârma, de când lichelele cameleonice s-au tras una pe alta, rapid, printre ele fiind și bisexualul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
creată conform Bibliei. "Acelor filosofi care consideră că lumea este eternă, cred că li s-ar putea răspunde că în cazul în care evenimentele din Antichitate ar fi adevărate, ar fi rezonabil să existe o memorie mai lungă de cinci milenii, daca nu s-ar vedea cum amintirile sunt eliminate de diverse cauze, dintre care o parte provin de la oameni, o parte din cer" (2001, 339-340). Reflectând asupra aproape totalei uitări căreia etruscii i-au căzut victimă un popor civilizat și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
etic, civic și estetic, al unui patriot iubitor al binelui și al frumosului, așa cum ar trebui să fim cu toții, indiferent de păcatele (mărturisite sau nu!) pe care le avem, și să fim partizanii unui optimism justificat pentru românii de la începutul mileniului al III-lea: Să sperăm că poporul nostru, ghiftuit de hrană exotică, indigestă, ce consumă zilnic, va înțelege că trebuie să-i prefere roadă sădită și cultivată pe pământul patriei". Ilie DAN TABEL CRONOLOGIC 1838. La 1 februarie s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a.m.d. Am derulat poate prea repede, adică optimist, filmul unui proces cu mult mai lent: În realitate trec decenii pentru ca mușchii să inițieze procesul, secole pentru a rezulta un strat rezonabil de sol, așa acid cum e, și multe milenii pentru ca piatra să se macine. Timp În care mușchii, care duc greul acestui proces, sunt mereu expuși. Și, În același timp, sensibili. Ca plante inferioare, ei nu pot suporta un ritm prea mare În schimbarea mediului. Din nou trebuie să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
astăzi, de mușchiul de turbă. El trăiește În mlaștini sărace În nutrienți, ca și strămoșii săi și crește/se Înalță mereu. E greu de spus unde i-au fost “rădăcinile”, la mulți metri mai jos, pentru că au trăit cu multe milenii În urmă, iar Între timp părțile moarte s’au transformat În turbă. Revenind la vremurile primordiale, știind că mușchii, ca orice alt organism autotrof modifică mediul În sensul reducerii potențialului redox, acel mediu deja epuizat din punctul de vedere al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe lemn a reușit, În Evul Mediu, să defrișeze mare parte din Europa. Cauza? Creșterea demografică, care a depășit ritmul de regenerare a biomasei. E, totuși, singurul impact asupra mediului, și acela ca efect al unei epoci Îndelungate, de câteva milenii. Poate, dacă nivelul atins la vremea respectivă de știință ar fi fost mai ridicat, se puteau lua atunci măsurile necesare păstrării echilibrului dintre om și mediu. Numai că Europa vremii era ocupată cu altceva: războaie religioase și nu numai. Ar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vorbind, să ne amintim Egiptul, care nu a fost altceva decât o fâșie de pământ inundat de unicul său Nil; civilizația egiptează a fost unitară, statică chiar, În spațiul a 1.000 de kilometri și de-a lungul a trei milenii. Mesopotamia și civilizația sa se leagă de cele două fluvii, Tigrul și Eufratul, care izvorăsc din același loc, precum Oltul și Mureșul nostru. Să ne reamintim legenda celor doi frați ce-au plecat de la casa părintească, unul spre miazănoapte, Mureșul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se strâng parcă asupra lor Înșiși. Nistrul și Tisa, care fac oarecum excepție, adică izvorăsc pe la periferia zonei, sunt tot un fel de frontiere; În acest creuzet, un popor care s’a chemat cândva geto-dac, viețuiește de cel puțin cinci milenii, de la Cucuteni Încoace. În același creuzet s’au topit fără urmă valuri de migratori; biologic vorbind, explicația e simplă: Spre deosebire de autohtonii perfect compatibili cu mediul, mai ales cu apa acestui loc, alogenii au trebuit să piară, ca incompatibili, sau să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o specie care vine, fie și tangențial, În relație cu omul. Iar imaginea dezolantă a unui oraș străbătut de câini vagabonzi nu e de azi de ieri. Ea e comună Întregii istorii a societății umane. Chiar În urmă cu două milenii și jumătate, Mahabharata Înregistra, În cartea a 18-a, cuvintele lui Indra: “În lumea zeilor nu-și au locul cei care au câini, ființe violente care fură jertfele”. “Honni soit qui mal y pense”. Sau, pentru nefrancofoni, “afurisit acela care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care au câini, ființe violente care fură jertfele”. “Honni soit qui mal y pense”. Sau, pentru nefrancofoni, “afurisit acela care gândește de rău”. “Radiosfera”, 31 iulie 1995, ora 12,44 42. Câte ceva despre ciuperci Deși de mai bine de zece milenii omul practică prima formă de biotehnologie, adică agricultura, care-i permite ca pe doar 9% din suprafața uscatului să obțină hrana, și nu numai, pentru 6 miliarde de oameni, revine și la ocupațiile sale primordiale, din vremea vârstei de aur
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o anumită poluare. Mai Încolo, lucrurile se schimbă și devin catastrofale: turnul din Pisa se răstoarnă, iar natura se schimbă radical, răsturnând pur și simplu Întreaga ierarhie a speciilor. Abia sedentarizarea, adică biotehnologia desfășurată Într’un loc anume secole și milenii, și cât va mai fi, pentru că n’a apărut nici o schimbare, a produs mediului modificări notabile. Rezultatul e, de exemplu, transformarea Egiptului din junglă În teren agricol sau a Mesopotamiei din fertilă În deșert. E vorba de aceeași acțiune punctiformă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se Întâmplă cu ele? Se acumulează pe teritoriul așezării, ca deșeuri ori dărâmăturile caselor, astfel Încât, Încetul cu Încetul, terenul se Înalță: Ierihonul de astăzi e un oraș așezat pe un deal care nu-i altceva decât dărâmăturile acumulate vreo 7 milenii, iar Orientul apropiat e plin de astfel de dealuri artificiale. Ritmul de Înălțare a terenului orașelor, de altfel un fenomen general, s’a accentuat odată cu, hai să-i spunem, industrializarea proprie antichității, mai precis odată cu utilizarea cărămizii arse, cu mult
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fixează de fapt vechimea, de prin neolitic, a obiceiului. Iar frecventa interjecție “aho” este de fapt un vechi verb indoeuropean, ca de altfel și a ara, semnificând curățarea terenului de vegetația veche. Pâinea, care la noi se face de 7 milenii, ia acum forma colacului, adică a Soarelui, și conține grâu din primul snop, adică din acela care, amestecat cu sămânța viitorului semănat obligă la cultivarea aceluiași soi, adaptat și În același timp adaptabil În continuare locului; ecologic deci. Cât despre
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
exemple. Primul e al templului de la Borobudur din Java. Construit În secolul VIII, dar abandonat și uitat după un secol, a fost descoperit Întâmplător, literalmente Înghițit de junglă. Cu pietrele dislocate de arbori și sculpturile acoperite de mușchi. După alt mileniu, Între rădăcinile arborilor s’ar fi găsit doar o grămadă de pietre. Pentru că entropia construcției e scăzută, Întrucât Înglobează informație, ea, construcția, e supusă acțiunii entropizante a mediului Înconjurător până la obținerea echilibrului, adică distrugerea construcției. Dar, dacă intensitatea vieții locului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
face, omul. Anume, eutrofizarea spațiului acvatic. E suficientă deversarea de compuși organici, ce inițiază procesul pe calea heterotrofă, ori de azot și fosfor, adică detergenți, pentru inițierea procesului pe calea autotrofă, pentru ca un proces, de altfel natural dar care durează milenii, să se desăvârșească În decenii. Totuși, lacul al cărui nume Îl port Își păstrează negentropia pentru că nu e situat Într’o zonă locuită. Încă, din fericire... “Radiosfera”, 19 februarie 1996, ora 9,26 70. Sub albul zăpezii Dac’aș avea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
constant la o săptămână. De fapt e vorba de același calcul programator legat de fazele Lunii. Iar asta mă duce cu gândul la vechimea sărbătorii, de pe vremea calendarului lunar, iar nu solar cum suntem obișnuiți de mai bine de două milenii. Cât despre ouăle roșii obișnuite acum, obiceiul e la fel de vechi și caracteristic tuturor indoeuropenilor și nu numai, doar preluat de creștinism, desigur cu o conotație spirituală integratoare. Dar nici de o sărbătoare legată de cultul strămoșilor nu e vorba, chiar dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În decursul timpului, la noi au poposit plante care sunt astăzi mai mult decât folositoare și, mai ales, nu deranjează pe nimeni. E cazul caisului, prunului, gutuiului, piersicului, dudului. Dar introducerea lor a fost lentă, de-a lungul a unul-două milenii, pom cu pom, iar nu sută de hectare cu sută de hectare, neagresând stabilirea echilibrului În ecosistemele În care pătrundeau. Introducerea conștientă, dintr’o dată, masivă, a unei noi specii presupune, pentru a obține același efect, adică a păstrării echilibrului, un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adaptare deosebit de mare, o reacție pasivă, respectiv una activă la schimbarea inexorabilă a abioticului mediu. Poate chiar vizita ei În Europa care a venit abia la sfârșitul Egiptului, e datorată tot unei consecutive degradări a spațiului ei locativ, după trei milenii de liniște. La fel, În secolul al XVIII-lea a migrat În America, pe acea vreme un mediu Încă patriarhal În raport cu Europa. La fel cum, pe spații mai mici, s’a retras - ca specii sălbatice - de la câmpie În pădurile de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
astăzi natura folosește exclusiv entități autotrofe de natură biologică, adică aceeași cu a heterotrofelor Însăși. De asta afirm, cu mâna pe inimă, că și În societate trebuie să-și găsească loc o viitoare orientare spre dreapta, În decurs de secole, milenii chiar, Într’o alternanță fără (oare?) sfârșit. O remarcă, nu chiar ca nuca În perete: așa cum nu ne putem lipsi de politică, adică de confruntarea ori mai bine zis cooperarea Întru supraviețuire dintre stânga și dreapta, de ce să nu acordăm
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
reguli geometrice stricte sunt În afara oricărei discuții. Negentropia extremă a ei face imposibilă viața oricărei ființe, mai puțin a acelora primitive, alge și bacterii care, mai mult, devin virulente. Dar și ineficiente ca factori de nivelare entropică, fundamentând dăinuirea peste milenii a piramidei. Am ignorat anume animalele, ca martori ai stării entropice a mediului. Relațiile lor particulare cu mediul, ce necesită o analiză anume, le fac mai puțin dependente de acesta. Însuși procesul de entropizare, propriu Însăși naturii, de fapt motorul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
garanții" ne oferă el că o astfel de educație va costa mai puțin? Ivan Illich are o sensibilitate specială pentru profesori. Aceștia sînt, după opinia sa, costisitori, nepricepuți și... "manipulatori". În schimbul profesorului el ne oferă "competența" șamanului de acum cîteva milenii. De fapt, el asta și vrea: o reîntoarcere la perioada în care toți adulții se ocupau de educarea tuturor copiilor. Permite oare nivelul științei și tehnicii contemporane o astfel de întoarcere? Se poate renunța la un învățămînt sistematic pe o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
perspective" (s.n.) (5, p. 136). Ritmul realizărilor va depinde de însuși ritmul dezvoltării sociale și de nivelul investițiilor în educație. Recesiunea economică din anii '70 a pus, încă de atunci, sub semnul întrebării posibilitatea înfăptuirii unor proiecte pînă în pragul mileniului al treilea. Un raport al Fundației europene a culturii, din 1971, prevedea, pentru anul 2000, o creștere a investițiilor pentru învățămînt de la 1 la 6 (1 bis, p. 229); ritmul realizat a fost departe de a se apropia de prevederile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în "Perspectives", UNESCO, vol. X, nr. 2, 1980. 11. Cf. IOAN JINGA, Educația permanentă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979; J. THOMAS, op. cit., pp. 64-84; CH. HUMMEL, op. cit., pp. 32-82. 12. Să se vadă GEORGE VĂIDEANU, Educație la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București, 1988. 13. Interesului contemporan pentru școală i se opune "deșcolarizarea" 1. IVAN ILLICH, Une société sans école, Ed. Seuil, Paris, 1971. 2. Apud HUBERT HANNOUN, Ivan Illich sau școala fără societate, E.D.P., București, 1977, p. 13. 3
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]