6,419 matches
-
și tare, și nu știe de îndurareDușmane, de mor, mă lasă Măcar să mă îngroape acasă. REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie Mai bine viața să-ți dai 119 97 Decât popor român să n-ai! (bis) Vasile Tănase---Suceava MIRACOLUL ROMÂNESC BASARABIA Scriu aceste rânduri la puțină vreme de la sărbătorirea, la Iași, la troița din fața Universității „Al.I. Cuza”, a 87 de ani de când Sfatul Țării a luat, la 27 martie 1918, la Chișinău, hotărârea unirii Basarabiei cu ȚaraMamă, România
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
demonta partea de picior de la genunchi până la șold, ar fi trebuit să te strecori înăuntru, ceea ce era imposibil. Cu sau fără o explicație rațională, tot orașul vedea că lipsea o jumătate de picior. Pentru mulți, ceea ce nu-i rațional e miracol. Credincioasele au început să se închine la Victoria demontabilă ca la o martiră și, curând, în dreptul statuii și-au făcut cruce și muncitorii care se duceau la lucru, la combinat. Sculptorul fiind mort, pulpa și bucata de șold au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu ciorbă la răcit sau câte o privată cu borduri în loc de tron. Primarul e scandalizat, poliția ridică din umeri, fabricantul de borduri pune muncitorii să lucreze în trei schimburi, dar nimeni nu sesizează esența momentului, că s-a petrecut un miracol. Casele s-au înălțat peste noapte cu două palme, altele și mai mult. Și acum, deși au asfalt din belșug, oamenii pot măcar să se spânzure cum trebuie. Că doar n-o să mănânce borduri. Ziua în care te decizi să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se prefac că nu le observă. Îți venea să zici: „Dar de ce eu? De ce să rezolv eu un destin, în vreme ce o întreagă omenire, neavând o soluție, apelează la zicale?“ Când a îmbătrânit, cu dascălul cel urât s-a petrecut un miracol: a devenit un moș frumos. Nasul nu îi mai era mare, ci impunător. Barba albă care-i invada fața îi conferea măreție, monumentalitate. Tot ceea ce până atunci fusese un necaz, devenise un motiv de admirație. „Dumnezeule, dar ce căpățână de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prost, cedase și ea. Vreme de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prost, cedase și ea. Vreme de cîteva clipe, n-am mai văzut decît forma estompată a cirezii de vaci care zburau de-o parte și de alta a noastră, În vreme ce biata Poderosa prindea viteză coborînd un deal abrupt. Printr-un miracol absolut, am reușit să zdrelim doar un picior al ultimei vaci din turmă, dar mai În față se auzea vuietul unui rîu, cu un mare potențial de Înspăimîntare. Am virat spre marginea drumului și, cît ai zice pește, motocicleta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ți se urăște printr-un lichid maron ca să ajungi la adânc -, cu chioșcuri de răcoritoare, WC-uri (presupuse) și megafoane urlă toare, este ceva care alterează puternic orice imagine valabilă a mării și care exercită o violentă acțiune respingătoare. Dar - miracol - există digul - sari într-o altă planetă [où] tout n’est qu’ordre et beauté ... Prin două-trei locuri privilegiate, unde stâncile sunt mai clemente, cobori cu precauție, pândind mișcarea favorabilă a unui val, de-a dreptul în plină mare. În locul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
De fapt, este vorba de criterii de apartenență. Când scriu despre lucruri întâmplate cu zece ani în urmă în România, mi se spune că scriu (tot mereu) despre trecut. Dar când un autor de-aici scrie despre perioada postbelică, despre miracolul economic ori despre anii ’68, cititorii percep toate astea ca pe un prezent. Trecutul indigen, oricât de depărtat, rămâne un prezent pentru că s-a petrecut aici, pentru că-i unește pe oameni prin apartenență. La autori ca Aleksandar Ti½ma sau Imre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
doar mărunte chestiuni marginale. Acești critici mizează pe actualitate. În cazul tematicii germane, actualitatea e, ce noroc, îndeajuns de elastică, întinzându-se cu decenii îndărăt. Așa încât nici unui roman ce tratează chestiuni germane din trecutul mai îndepărtat - despre perioada postbelică, despre miracolul redresării economice ori anii ’68 - critica literară nu-i reproșează că vorbește despre lucruri de mult trecute. Căci astfel de romane garantează două comuniuni: cea existentă încă de pe-atunci, la care cei de-acum, prin lectură, se racordează din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
jupuit groaznic prețiosul meu organ olfactiv din care a curs o grămadă de sânge; mi-am spart buzele care ajunseseră la dimensiunea unor gogoși beneficiare ale unui exces de țaică; în ceea ce privește sistemul de masticație al hranei solide, doar printr-un miracol am scăpat să nu mă adresez unui specialist în vederea confecționării unei duble proteze dentare. Vai și-amar de capul meu...! Noroc de frații mei care m-au ajutat să-mi revin, căci altfel dădeam ortu' popii și nu mai ajungeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
susține organele interne. Mama, mama! Mai apoi, toate piesele componente ale confortului oferit de un pat metalic de tip cazon erau puse în ordine la locul lor, gata să primească pentru o perioadă de timp un nou pacient încrezător în miracolul tămăduirii săvârșit de persoanele în halate albe, dintre care unele uitaseră din păcate! că odată, cândva, rostiseră și ele solemnul și emoționantul "Jurământ" a lui Hipocrate: "Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stângă, introducând în cavitatea bucală firimitura sustrasă cu o frică terifiantă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Uf! Dumnezeule! Papilele gustative au receptat cu viteza luminii aromele materialului primit, iradiindu-le în tot spațiul destinat acestei operații. Era un miracol. Uimitor! Totul se isprăvise. Nu se întâmplase nimic. Nimeni nu observase ce făcusem eu în timpul orei. Nenorocirea s-a produs ceva mai târziu. Ora s-a încheiat și toți colegii au ieșit în recreație, la zbenguială. Am rămas singur în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plecat! Drum bun, dragii mei, fiți atenți! Mircea, ai grijă de frații tăi! Da, mama. Și am pornit însoțiți de prietenul nostru, Leu, care, supus unui post prelungit de natură secularizată, ajunsese un ghemotoc de blană ce numai printr-un miracol înainta pe picioarele-i tremurânde. Am depășit casa familiei Condor, mergând pe strada a IX-a, în direcția dispensarului uman. Ne deplasam în aceeași coloană de tip indian, capul ei fiind Mircea, surclasat de bietul cățelandru care de slăbit ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos afară, se transforma în cel mai frumos bidiviu, zburând ca vântul și ca gândul, anulând spațiul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
două camere la Sankt-Petersurg, în centrul istoric al orașului, Rue des Galeres. De fiecare dată când revine din Rusia este schimbat, revigorat, întinerit. Îl invidiez. Să poți trăi în interiorul visului pe care l-ai construit timp de o viață, ce miracol, ce existență minunată!) Nu există imagine mai tristă decât ninsoarea care cade într-o biserică. Andrei Rubliov, Tarkovski. Sau ploaia din ceașca de ceai din Solaris. La polul opus, vrăbiile și porumbeii solari din biserica dărâmată a mănănastirii Maxineni, pierdută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cazul celorlate nații europene. Este evident însă că această lentoare îi ajută să întreprindă lucrurile bine, temeinic, total diferit de balcanicii care "se prind" repede despre ce este vorba, dar tot la fel de repede abandonează lucrul. 25 iunie 2002 Printr-un miracol, am reușit să obțin un post de serveur à la demande (chelner ocazional) într-unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Geneva, hotelul Métropole. O adevărată mană cerească pentru un student ca mine: cu 24 de ore înainte de eveniment, te
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de medicamente lansa un nou medicament vasodilatator. Directori de clinică și cardiologi renumiți din toată lumea erau prezenți pentru trei zile la Geneva. Excursiile, mesele fastuoase și verificările de conturi dormind în băncile private erau agrementate cu două-trei prezentări ale medicamentului miracol, pe care le suportau cu stoicism. Era prima reuniune de acest nivel la care mi se acordase o oarecare autonomie, în sensul că nu mai eram însoțit de un alt chelner veteran. Șeful de sală mi-a ordonat să strâng
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1 iulie 2002 Rezultatele cercetării științifice "vulgarizate", auzite astăzi la un radio elvețian. Cercetătorii americani (ce solemn sună...) au descoperit faptul că la "facerea lumii" cantitatea de materie era aproape egală cu cea de antimaterie. Prin nu se știe ce miracol, "materia" a devenit preponderentă în raport cu antimateria și, iată, existăm. Binele se luptă cu Răul? Altceva: De ce îmbătrânim? Organismul omului, ca al oricărei alte ființe vii, are ca scop ultim reproducerea, care atinge optimul în jurul vârstei de 30 de ani. După
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi enervat cumplit, iar pe de altă parte ar fi fost extrem de mulțumit, pentru că ar fi văzut live că toate predicțiile sale cu privire la moartea universității occidentale s-au împlinit. Cu toate acestea, așa cum mă așteptam, public atent, numeros, în așteptarea miracolelor plate. Colega mea de catedră din Canada a îndrăznit chiar să și mănânce în timpul conferinței. Un gest curent aici, rău văzut în Europa, de unde venea conferențiarul. Tintinologul a fulgerat-o scurt cu privirea, dar a continuat să ne explice enigma
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cartierul Cologny poate cel mai șic și mieux habité cartier din Geneva. Cartier bogat, așezat, burghez din casă-n casă, din familie în familie, din moștenire în moștenire. Inundat de verdeață, cu vedere spre lacul Léman, spații largi, aerisite. Un miracol, dacă ținem seama de criza de locuințe de la Geneva. Pedalând temeinic pentru a urca pante destul de abrupte, mă gândesc că acest cartier va fi ultima "redută" în care se vor refugia veritabilii genevezi în fața invaziei străinilor ca mine și ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ce be mic US; am luat acest „be mic”, l-am făcut Be mare și - cu un impuls al puberului care făcuse enigmistică - l-am pus după inițialele EKG, s-a format EKGB și atunci, ca un făcut, ca un miracol, în cameră intrară toți trei, straniu de voioși, volubili, luându-și unul altuia vorba din gură, pe scurt, ca scăpați de o mare belea. Allegro con brio, îmi povestiră discuția de la Goskino unde se ținuseră dârji în problema Cehoslovaciei - un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
teoretice și al idolilor interimari, cultul muncii constructive și al demnității omului domină și cârmuiește. Un ritm nou, de o febrilitate nemaiîntâlnită în istoria noastră străbate țara de la un cap la altul. S-ar zice că ne aflăm în zodia miracolelor. Însă miracolul e opera omului nou și omul nou s-a născut odată cu Republica.“ (Contemporanul, citat de Glasul Patriei, 10 ianuarie 1960) PETRINGENARU Adrian „O dezbatere satisfăcătoare, un schimb de idei și opinii, capabil să ajute efectiv la alegerea grâului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
al idolilor interimari, cultul muncii constructive și al demnității omului domină și cârmuiește. Un ritm nou, de o febrilitate nemaiîntâlnită în istoria noastră străbate țara de la un cap la altul. S-ar zice că ne aflăm în zodia miracolelor. Însă miracolul e opera omului nou și omul nou s-a născut odată cu Republica.“ (Contemporanul, citat de Glasul Patriei, 10 ianuarie 1960) PETRINGENARU Adrian „O dezbatere satisfăcătoare, un schimb de idei și opinii, capabil să ajute efectiv la alegerea grâului de neghină
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nostru și redefinit în cuvintele tovarășului Nicolae Ceaușescu la Conferința pe țară a scriitorilor, este de a înflăcăra inimile, de a grava pentru nemurire epopeea construcției și înaintării țării, de a zidi în temelia edificiului scânteia spiritului lucid și a miracolului.“ (Contemporanul, 15 iulie 1977) SÎNTIMBREANU „Nu știu dacă istoria (sau măcar istoricii) va scoate din paranteză anul cinematografic ’71 înălțându-l pe podiumul mult așteptatelor împliniri sau izbânzi. Dar cred că 1971 a fost pentru cinematografia noastră anul celor mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]