6,725 matches
-
este ucis sau sfîrșește în închisoare". Păcat de el și de România, pe care acest tineret "o iubește, dar nu știe cum să iubească". Chiar dacă tinerilor nu le place", adăuga Iorga, "guvernul va urma o politică străină". Nu este de mirare că Iorga trăgea concluzia că "a deveni nepopular devine uneori o datorie"13. Toate aceste admonestări nu constituiau decît un corolar al poziției adoptate de Iorga împotriva Legiunii, care, în decursul anului 1937, exercita o influență puternică asupra tineretului din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din rîndul acestora l-au întîmpinat pe Hitler în spațiul imens de la "Hofburg" cu un tunet de "Sieg-Heil!" Ce devenise Viena în zilele acelea, Viena, care fusese atîta vreme sediul puterii și centrul cultural al Europei Centrale! Nu este de mirare că "gloatele vulgare" îl prețuiau pe Hitler! El era opera lor, nu a Vienei cosmopolite, ci a celeilalte, a dormitorului din Meldeman Strasse. Furnicarul anonim al unui mare oraș al secolului al XX-lea, dominat de frustrările micii burghezii. Frustrările
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
afirma. Dacă au la dispoziție resurse bogate, oamenii pot să progreseze și să se afirme prin tehnologie; dacă nu, ei au nevoie de cineva care să-i conducă. Dar "dacă un popor este permanent stigmatizat ca fiind inferior, e de mirare faptul că eșuează?"102. Apoi, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda. Odată cu acest lucru, a fost adusă pe tapet o dilemă care constituie o obsesie pentru orice națiune mică. "Ar trebui să acționeze ca Hacha sau ca Mannerheim!"103. Iorga stabilise
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
credea într-un naționalism lipsit de orice conținut moral, într-o viziune a Poloniei care transcendea lumea materială. El nu credea în rău sau în bine în relațiile cu alte națiuni, ci doar în forță și slăbiciune. Nu este de mirare că Biserica Catolică era îngrijorată. (Dmowski, spre deosebire de agnosticul Iorga, era un catolic declarat). Ideologul "Solidarității", A. Michnik, deși îl condamnă pe Dmowski ca șovin, obscurantist și xenofob, îi recunoaște totuși "realismul extrem". Pentru strălucitul istoric și intelectual polonez A. Walicki
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
contact nevrozant cu statele modernizate. După aceea, România a fost pusă (ca și alte societăți tradiționale) în fața obișnuitei opțiuni neplăcute: să refuze schimbarea și să fie distrusă sau să se schimbe, transformîndu-și (distrugîndu-și) propriul mod de viață. Nu este de mirare că unii patrioți și intelectuali voiau să fie selectivi și precauți! Iorga nu greșea în privința forței naționalismului, numai că el nu era un veritabil politician, urmîndu-și cu rigiditate visul, lipsa lui de flexibilitate semănînd cu deviza lui De Gaulle: În ciuda
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
1938 82 "Angriff", 8 decembrie 1938 și Time, 19 decembrie 1938 83 "Neamul românesc", 17 și 30 decembrie 1938. Lui Iorga îi plăcea foarte mult să critice necruțător curtea în conferințele sale, apelînd la paralele istorice, așa că nu este de mirare că unele din aceste conferințe erau interpretate așa cum trebuie! Ele erau cu siguranță foarte aproape de lèse-majesté 84 Rogger-Weber, op. cit., p. 556 și "Time", 22 octombrie 1939 85 "Neamul românesc", 22 august 1939, 15 iulie, 21 și 23 august și 10
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acum! Fără îndoială, e vorba de percepție și nu de imaginație. Lumina din caverna mea e lumină de zi și nu de foc. Poate că este unica lumină adevărată a vieții mele, este cea care revelează adevărul. Nu-i de mirare că mă temeam să nu pierd această lumină și să rămân în beznă pe vecie. Mă stăpânea întreaga frică oarbă a unui copil, frica pe care mama mi-o insuflase de la o vârstă atât de fragedă: teama de sărutul ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Da, ești speriat, Charles. E interesant, e o revelație, cât e de ușor să sperii oamenii, să-i năucești, să-i hăituiești și să-i înspăimânți până-și ies din minți, să le faci viața un iad. Nu-i de mirare că dictatorii prosperă. M-am așezat, dar nu puteam mânca sau bea în prezența ei. Rosina și-a scos singură un pahar, și-a turnat puțin vin, și s-a așezat la masă în fața mea. Eram încă țeapăn de furie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mutra aia de bebeluș. Nu-ți mai aduci aminte cum a fost dragostea noastră? Ai uitat de ce ai rostit acele cuvinte? — Din fericire, uiți aventurile amoroase așa cum uiți visele. — N-ai avut niciodată vreun strop de imaginație, nu-i de mirare că n-ai putut scrie piese de teatru. Ești un copil rece. Dorești femeile, dar nu te interesează niciodată oamenii pe care-i dorești, așa încât nu înveți nimic. Ai avut legături de dragoste, dar într-un anumit fel ai rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de Fitch? Am așteptat în biserică mai bine de un ceas. M-am plimbat în sus și-n jos. Am citit cu atenție toate lespezile memoriale. Am mirosit trandafirii. Am citit fragmente din noile cărți de rugăciuni (nu-i de mirare că bisericile sunt pustii). Am inspectat pernițele de închinăciune, brodate de femeile din sat. M-am cocoțat pe băncile din strane și am privit pe ferestre. M-am gândit la bietul „Mutulică“ zăcând acolo în cimitir, cu nimic mai amuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
extincție. Și cât de multe erau, de parcă în sfârșit cerul se sfărâma și se desfăcea în bucăți. Iar eu voiam să-i arăt toate acestea tatălui meu. Mai târziu, mi-am dat seama că adormisem și am deschis ochii cu mirare, dar cerul avea iarăși cu totul altă față, nu mai era întunecat, ci luminos, auriu, aurit cu praf de aur, ca și cum îndărătul stelelor pe care le văzusem înainte se ridicaseră o serie de cortine, o cortină după alta, și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ele în limbi pe care nu le pot identifica. Această locuință a constituit baza londoneză a lui James timp de mulți ani, și dat fiind că a fost atâta amar de vreme plecat în străinătate, poate că nu-i de mirare că arată ca un depozit de obiecte îngrămădite talmeș-balmeș. Băusem amândoi ceai din niște boluri de porțelan incredibil de fragile și de transparente, și mâncasem pișcoturi cu cremă de ouă și lapte, de care îmi aminteam că îi plăceau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și pierzându-și frumusețea.“ — Haide, dragă, asta-i o minciună. Mutarea ta bruscă la mare te-a dezechilibrat un pic, marea și casa asta lugubră. Cred că-i cea mai respingătoare casă în care am călcat vreodată. Nu-i de mirare că ai vedenii. — Despre ce vedenii vorbești? — Țin minte că mi-ai vorbit cândva de o primă iubire, dar lucrurile astea sunt imaginare, sunt povești. Ești încă sub influența șocului revederii, îți dau două săptămâni până să-ți revii. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din întâmplare, nu ucide pe nimeni. Nu, nu, dar de astă dată e altceva, trebuie să respecți alegerea bietei bătrâne, viața ei, fiul ei, plicticosul ei bătrân soț drag, casa ei drăguță. Las-o în pace, Charles. Nu-i de mirare că-și ia tălpășița de câte ori te vede. — Nu înțelegi. Într-adevăr, cum ar fi putut să înțeleagă? Multe din cele ce-mi spunea erau lucruri rezonabile, mai rezonabile chiar decât își dădea ea singură seama. Dar omitea un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unei fiare turbate, întemnițate într-o cușcă, izbindu-se dureros de gratii, executând, iar și iar, aceleași neputincioase salturi și zbateri. Plutea un abur ușor, auriu, care se subția treptat; avea să fie o zi fierbinte. M-am uitat cu mirare la locurile mele familiare de scăldat, la marea molcomă care plesnea calm stâncile galbene. Am alergat din nou în bucătărie, dar n-am fost în stare nici măcar să-mi fierb un ceai. „Ce trebuie să fac? Doamne, ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
două sacoșe de plastic care zăceau rezemate de o stâncă, la marginea drumului. Astea-s bunurile tale lumești? — Nu chiar toate. Când am cotit pe dig, Gilbert a ieșit pe ușa din față a casei și a rămas împietrit de mirare. Mi-a dat prin minte că niciodată nu pomenisem de existența lui Titus nici față de Lizzie, nici față de Gilbert. Gilbert știa doar ce-i povestise Lizzie despre „vechea iubire“, și îi frânasem încercările curioase de a afla mai mult. Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
maniac ticălos, despotic, de o gelozie morbidă. De frica lui, procedase singură la un lavaj al creierului, își abrutizase creierul auzind întruna aceleași lucruri repetate iar și iar și iar: că era vina ei, întotdeauna vina ei. Nu-i de mirare că Titus prefera să se cațăre pe stânci și să cânte în gura mare, decât să-și reamintească de asemenea scene. Plânsese puțin. Lacrimile bătrâneții nu mai sunt ca lacrimile tinereții. Nu mai plânge, Hartley, arăți ca purcelușul din Alice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dau acum limpede seama, dragă Charles, ești bătrân. Unde-i tot farmecul acela de care făceam atâta caz? În realitate, nu era nimic altceva decât putere. Și de îndată ce ți-ai pierdut puterea, ți-ai pierdut și farmecul. Nu-i de mirare că a trebuit să te rezumi la o femeie cu barbă. — Cară-te, Rosina, te rog frumos! — Dar ce se întâmplă, Charles? Mor de curiozitate. Am înțeles de la acești doi domni că e prizonieră aici. Pot să urc, să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost... cu mătușa Estelle și... și cu Titus... l-ai mai întâlnit cândva pe Titus, el zicea că te-a văzut în vis. Poate că tu ai fost persoana la care a locuit în ultimii doi ani, nu-i de mirare că refuza să vorbească despre acest lucru. Și tu ai făcut-o pe Lizzie să cânte cântecul acela special al mătușii Estelle. Sunt sigur că Lizzie te visează în fiecare noapte, tu te afli pretutindeni, mânjind totul în viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
depuse pentru salvarea mea, a energiei fizice și mentale pe care le cheltuise în acea inimaginabilă cufundare? Mi-am adus aminte de cuvintele lui referitoare la trucurile despre care-mi vorbise și care pot fi „foarte obositoare“. Nu-i de mirare că James fusese după aceea doborât și păruse să-și fi pierdut controlul. Dar... „L-am scăpat din mână - mi-am pierdut controlul asupra lui.“ Despre cine îmi vorbise James în seara aceea când adormisem la masă... oare despre Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
judecată îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da în judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră în timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearceafuri. Atunci am văzut cearceafuri pentru prima dată, că nu era
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eu la bagaj mai am un cojoc și ăla ți-l dau ție. Eu n-aveam cojoc, aveam numa’ un pulover, că era primăvară, da’ în orice caz sănătatea era baza. Că de la răceală pornește totul... Și nu mă prinde mirarea, că oare de ce am acum spondiloză cervicală, că am lombosciatică, că am câte toate... Cât ați stat la Gherla? O făcut lotul de plecat la Jilava din luna iunie, și am plecat în 24 ianuarie ’59. Și ne-o dus
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în paginile unei cărți scrise cu multă căldură și perspicacitate că veacul întoarcerii spre copil, cum a numit ea secolul XX, va însemna foarte mult pentru istoria științei. J. Piaget a început să construiască problematica psihologiei moderne pornind tocmai de la „mirarea și înțelepciunile” pline de neprevăzut ale copilului preșcolar. Ursula Șchiopul remarcă că datorăm copiilor preșcolari cele mai interesante cunoștințe despre om. Fără a fi vorba de un paradox, copilul preșcolar a oferit foarte mult cunoașterii umane. Intuind frumusețea și resursele
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
o tonalitate severă, imperativă. La dislalicii noștri avem de a face, adesea, cu atitudini psihice neadecvate, ca sentimente de inferioritate, lipsă de încredere în sine, nesiguranță, timiditate, sfială sau cu strădanii compensatorii, ambiție exagerată, îngâmfare, lăudăroșenie etc. Nu e de mirare că prin aceasta articulația suferă, fiind frânată sau oprită. Terapia tulburărilor dislalice trebuie, așadar, să țină seama de aceste neajunsuri psihice, luând măsuri pentru înlăturarea lor. Mulți specialiști au subliniat importanța laturii psihice în terapia dislaliei. Un procedeu important și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
repetarea corectă a unui sunet sau cuvânt, ci se vor axa pe exprimarea în propoziții a unor idei, impresii personale. Nu vor fi neglijate mijloacele auxiliare de comunicare, mimica, pantomimica, organizând jocuri în care ei imită anumite stării veselie, supărare, mirare. Profesorul care are răbdare și perseverență suficientă, stabilitate emotivă, va avea rezultate mai bune. Cooperarea cu familia și ceilalți profesori în activitatea de corectare a vorbirii este o foarte importantă componentă reeducativă. Exersarea vorbirii pe o perioadă îndelungată pentru a
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]