6,868 matches
-
te caută! — Pe mine! — Pe cine pot să-i spun mâine că am așteptat la aeroport? — Pe cine? — Pe cine? — Pe cine? Capitolul 15 Raport de etapă Ce miros Îngrozitor! Omul ăsta nu s-o spăla niciodată? Nu-i de mirare că nu mai are familie! Dar Ispas nu l-a dat afară pentru că Împute birourile, ci pentru că prietenul lui de la Cadre i-a trimis turnătoria lui Gherghina! Atât i-a trebuit, c-a luat foc! Altfel, sunt cam de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a privit mirat și contrariat, dar m-am prefăcut că nu observ. La un moment dat mi-am adus aminte că am luat și aparatul de fotografiat. Am insistat să-i fac o fotografie În acel mirific decor de iarnă. Mirarea lui ajunsese la stupoare. Nu mă cunoștea, nu Înțelegea de ce fac toate acele lucruri... Devenisem suspectă. Am intuit neliniștea lui și am Încercat să-l liniștesc, povestindu-i tot felul de lucruri amuzante. După câteva ore de discuții și tatonări
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult, și nu mare mi-a fost mirarea când ninsoarea s-a transformat În ploaie. Oamenii circulau În toate direcțiile, astfel că urma piciorului lăsa un fel de adâncitură În stratul de zăpadă. Noaptea, temperaturile scădeau până la - 2, - 3 grade. Pe un astfel de drum, În care un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pliantele, nu aveau timp să se dezmeticeasă din uimire, fiind Încercați de un sentiment de stânjeneală. Nu Înțelegeau ce se Întâmplă, nu mai văzuseră așa ceva, evenimentul literar, poezia „scoasă În stradă” i-a luat prin surprindere. Citeam pe fața lor mirare, contrariere și blocaj, acesta este termenul cel mai aproape de adevăr. Desigur, am avut parte și de un incident mai puțin plăcut. Lateral de Casa de Cultură, la numai treipatru metri, se află hotelul. În timp ce noi recitam, avându-i În față
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fetișcană de doisprezece-treisprezece ani, ce și purta pașii cu sfioșenie pe alei. De asemenea, nu lipsea de la nicio slujbă religioasă. Maica A. mi-a spus că și mama ei este la mănăstire și s a călugărit. Mare mi-a fost mirarea. Aveam să aflu Întreaga poveste chiar de la ea, mai spre seară, când am găsit-o citind „Cireșarii”, la una din cele două mese plasate În spațiul verde. În acest spațiu se găsesc și câteva tufe de trandafiri, pin, tuia, tei
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Mă aflam În fața unei situații inedite. Nu știam cum să abordez subiectul, ca nu cumva să se Înterpreteze greșit. Dar, acasă la voi... mai este cineva?. Am vândut casa, și tata a plecat la călugărie, s-a făcut călugăr. Daaaaaaaaa?. Mirarea mea era fără margini. Nu-mi venea nimic În minte pentru a Închega discuția Începută. A continuat tot ea, cu unele citate din biblie, unde se spunea că smerenia și sacrificiul te aduc mai aproape de Dumnezeu. Ce aveam să-i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
naștere care arată ca o creastă de cocoș. Are o voce întunecată și plăcută, care pare să nu îmbătrânească. Și citește exact așa cum trebuie citit, cu inteligență, uimire și îndoială, iar ideile apar pe măsură ce le pronunță. Pauzele sunt pline de mirare. în spatele limbii ei suedeze se aude tot timpul dialectul din Norsjö. în felul acesta întreaga literatură pare să vină de acasă. Chiar acum citim Viața micilor morți. A scris-o Pierre Michou. E un roman destul de banal. Ea întoarce foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam prin gânduri și în vis; în simțuri soare, și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca-n poveste, și îngeri bat din aripioare, iar aurul cernut din soare poieni și codri învelea, dar și prietenia care a adormit cu noi și ea. Extaz! Delir! Ce melodii umblau prin munți în gamele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
între brazi - oglindă la soare, dublează căprioarele de pe vârfuri de stânci. Atâtea minuni suie-n ceruri stindarde, cât e seninul de-nalt! De la un țărm la celălalt, lacul s-aprinde și arde! Niciunde mai multă lumină, nicicum întrebările cad în mirare și marea de liniști mă-nconjură cum aș merge pe ea în picioare. Mă-nvăluie-n voaluri parfumul de brad dătător de atâta vigoare... sunt pe marea de visuri, la Tușnad, în Rai cu-acesat plai plin de floare... Iulie, 1978 Ale nevolniciei
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Trag cu-aripa-ntre picioare nisipul auriu, fierbinte: senzații dulci, ispititoare încep vioi să mă alinte. Nu le-ocolesc, le trăiesc vraja, începe luna lui Cuptor, vara-i în toi și toată plaja e-un laic Rai clocotitor. Las sutienul și-a mirare ce soare se aprinde n trup când fagurii în stup se rup de mierea binefăcătoare. 1983 Versuri discrete, armonii În nesecatul iubirii izvor, aflăm al vieții noastre rost, reîntâlnim pe cei ce-am fost, le retrăim trecutul lor. Așa-i
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de viață de munci, de prunci și suferinți; prin dragoste putem la față să ne schimbăm, devenind sfinți. 2011 Lecția Eminescu Universală prin idei, națională prin emoții în armonia ei cu toții descoperim codrii merei. Vraja adâncilor trăiri reflexii, semne de mirare și ale noastre vechi zidiri, actuale dar și viitoare. Modernă-n tot ceea ce are mai mișcător, mai transparent un acum pururea prezent, și atâtea semne de ntrebare. Poetu-i un Ierusalim cu teme sfinte, naționale, iar cu deschisele vocale ne-nvață
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Dăm iernile pe primăveri de-atâtea ori cu ochii nchiși simțim cum seva suie-n meri și înfloreste în caiși. Când n-avem poftă de mâncare nici somnul nu nu mai cuprinde; iubirea-i flacăra ce-aprinde atâtea semne de mirare. Misterul ce deschide cale spre-o altă lume și mai dragă de care orice om își leagă toate eforturile sale. Cine-nțelege ne-nțelesul care ne umple de lumină?!. Iubirea e mereu virgină și nu cunoaște ce-i regresul. Este
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de secol confiscat, de un ocult mijloc de noapte impus prin crime-n lung și-n lat de țară, jefuită, ruptă, cu clopote bătând în dungă; ne aștepta o pantă-abruptă și-un iad cu talpa grea și lungă. 17. Vocala mirării Un iii prelung e-a ciocârliei, uimire-cânt dumnezeiesc, zborul în cerul armoniei, spre care de copil tânjesc regret că nu mai pot să zbor, sunt exilatul veșniciei, si-n dimineața lui Cuptor, admir doar zborul ciocârliei. În loc de postfață Și-a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
goală, în toată splendoarea. Jenny stă întinsă pe patul lui Brad, zâmbind seducător la aparatul de fotografiat. Pe patul unde eu și cu Brad facem dragoste atât de des. Stă întinsă acolo de parcă ar fi al ei. Nu-i de mirare, nu-i deloc de mirare că mă urăște. Și atunci totul devine îngrozitor de clar. Și când toate încep să se așeze la locul lor, în minte îmi rămâne un singur gând, care mă copleșește: ce naiba face Brad cu mine? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stă întinsă pe patul lui Brad, zâmbind seducător la aparatul de fotografiat. Pe patul unde eu și cu Brad facem dragoste atât de des. Stă întinsă acolo de parcă ar fi al ei. Nu-i de mirare, nu-i deloc de mirare că mă urăște. Și atunci totul devine îngrozitor de clar. Și când toate încep să se așeze la locul lor, în minte îmi rămâne un singur gând, care mă copleșește: ce naiba face Brad cu mine? De ce mi-a spus că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
închide ochii, ca și cum dacă el nu mă vede pe mine sau dovezile astea incriminatoare, poate că nici eu nu-l pot vedea pe el. Știu cum se simte. ― Cel puțin acum înțeleg de ce mă urăște, continui eu. Nu-i de mirare că s-a simțit al naibii de amenințată, n-avea cum să pozeze pentru colecția ta porno cât eram eu aici, nu? ― Nu e chiar așa, spune o voce din ușă. Isuse Hristoase. Nu e ziua mea bună. Jenny stă în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Cum de arăt așa? Ben dă din cap. ― S-a întâmplat după ce ai plecat. Am slăbit, și Geraldine m-a refăcut, cum ar spune ea. ― O, Doamne, oftează Ben. Ce m-am mai făcut de râs azi. Nu e de mirare c-ai plecat. ― Nu te-ai făcut de râs. A fost minunat să aud ce mi-ai spus. ― Dar știam eu că era ceva cunoscut legat de tine, doar că n-am visat, n-am crezut niciodată că ... se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
una apa este nemaipomenit de bună, iar în cealaltă izvorăște apă sălcie. Apoi, înspre Păun, se află un deal din care pe vremuri cei din satul Vlădiceni scoteau sare. ― Sare într-un deal din preajma Iașilor?! Mare minune! - și-a exprimat mirarea învățătorul. ― E drept că sarea nu era ca cea de la ocnele cele mari, dar cei din sat o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la culcare, că o zi de stat numai în picioare îmi ajunge - a vorbit hangiul. ― Noapte bună, jupâne - a răspuns lotrul, cu ochii fierbinți umblând prin toate cotloanele, poate-poate a zări-o pe hangiță. Și nu mică i-a fost mirarea când, ieșind, a găsit-o afară, chiar în fața ușii hanului. ― Ce faci aici, frumoaso? - a întrebat-o el, cu mâinile întinse, gata s-o îmbrățișeze. ― Da’ ce faci, bădie? Vrei să ne vadă bărbatul meu? Am ieșit să iau o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în „sipetul lui Scaraoțchi” și a scos la iveală cine știe ce alte „bojgoane” - a intervenit în vârtejul poveștii unul din colțul cel mai îndepărtat al vagonului. ― Apoi știți doar că femeia l-a învins și pe dracul! Așa că nu-i de mirare, dacă... ― Stau și mă gândesc, dar nu-mi trece prin cap ce o mai fi scornit șerpoaica - s-a auzit un alt glas. ― Într-una din seri, și-a adus aminte că hangiul se dă în vânt după plăcintă cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
hangiul se dă în vânt după plăcintă cu bostan. Așa că, fără să-i spună nimic, când omul a terminat de mâncat niște pastramă, i-a pus dinainte plăcinte cu bostan... Cum le-a văzut, ochii hangiului s-au dilatat a mirare: ― Da’ cum de ți-ai adus aminte ce îmi place mie cel mai mult? ― Fiindcă încă n-am îmbătrânit, ca să uit de la mână pân’ la gură. Ia și mănâncă, că îți fac și mâine seară - l-a îndemnat ea. Fără
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de locomotivă l-a scos pe Dumitru din vârtejul gândurilor. Și-a aruncat pulpana sumanului de pe față. Mare i-a fost mirarea când în fața lui a descoperit un alt Todiriță... Privire limpede, hotărâtă, pornită de pe un chip acoperit de o lumină stranie. Parcă ar fi descoperit elixirul vieții veșnice! S-a uitat lung la el, dar l-a lăsat în pace. „E
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cercetat casa cu privire înfrigurată... „Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Că numai unul din ei are voie să-și poarte pantalonii de piele într-o... într-o..., o vreme a trebuit să-mi pun capul pe masă și să bat cu pumnul în tăblie, într-o zi. Nu-i de mirare că unul singur apărea cu pantalonii de piele, am croncănit eu în continuare. Fiindcă, a spus Brigit printre hohote, roșie la față. Fiindcă... fiindcă... nu era decât o singură pereche! —încetează, am implorat-o eu. O să vomit! — Haideți, fetelor, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]