6,536 matches
-
din Poiana Miresei - frescă a vieții și regiunii minierești de la începutul veacului trecut, frescă a luptelor anului 1848 în acele părți de țară - rămâne un roman de o trainică factură epică” (Valeriu Râpeanu). SCRIERI: Robii, București, 1934; Nedeia din Poiana Miresei, I-III, București, 1955-1964; ed. 2, I-II, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1968; Scrieri social-politice, introd. Ion Felea, București, 1976. Antologii: Poezia muncii, București, 1930; ed. (Cântecul muncii), București, 1932. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, N. Deleanu, „Nedeia din Poiana Miresei
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
Miresei, I-III, București, 1955-1964; ed. 2, I-II, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1968; Scrieri social-politice, introd. Ion Felea, București, 1976. Antologii: Poezia muncii, București, 1930; ed. (Cântecul muncii), București, 1932. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, N. Deleanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1956, 6; Gh. Dinu, Un cronicar al Văii Jiului, GL, 1957, 4; Const. Călin, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1964, 38; Valeriu Râpeanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, „Scânteia”, 1965, 6490; Tudor Teodorescu-Braniște, „Nedeia din Poiana Miresei”, CNT, 1965, 20
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
București, 1976. Antologii: Poezia muncii, București, 1930; ed. (Cântecul muncii), București, 1932. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, N. Deleanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1956, 6; Gh. Dinu, Un cronicar al Văii Jiului, GL, 1957, 4; Const. Călin, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1964, 38; Valeriu Râpeanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, „Scânteia”, 1965, 6490; Tudor Teodorescu-Braniște, „Nedeia din Poiana Miresei”, CNT, 1965, 20; Mircea Dumitrescu, „Nedeia din Poiana Miresei”, RMB, 1969, 7755; Popa, Dicț. lit. (1971), 210-211. D.G.
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
muncii), București, 1932. Repere bibliografice: Dan Grigorescu, N. Deleanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1956, 6; Gh. Dinu, Un cronicar al Văii Jiului, GL, 1957, 4; Const. Călin, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1964, 38; Valeriu Râpeanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, „Scânteia”, 1965, 6490; Tudor Teodorescu-Braniște, „Nedeia din Poiana Miresei”, CNT, 1965, 20; Mircea Dumitrescu, „Nedeia din Poiana Miresei”, RMB, 1969, 7755; Popa, Dicț. lit. (1971), 210-211. D.G.
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1956, 6; Gh. Dinu, Un cronicar al Văii Jiului, GL, 1957, 4; Const. Călin, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1964, 38; Valeriu Râpeanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, „Scânteia”, 1965, 6490; Tudor Teodorescu-Braniște, „Nedeia din Poiana Miresei”, CNT, 1965, 20; Mircea Dumitrescu, „Nedeia din Poiana Miresei”, RMB, 1969, 7755; Popa, Dicț. lit. (1971), 210-211. D.G.
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
Un cronicar al Văii Jiului, GL, 1957, 4; Const. Călin, „Nedeia din Poiana Miresei”, GL, 1964, 38; Valeriu Râpeanu, „Nedeia din Poiana Miresei”, „Scânteia”, 1965, 6490; Tudor Teodorescu-Braniște, „Nedeia din Poiana Miresei”, CNT, 1965, 20; Mircea Dumitrescu, „Nedeia din Poiana Miresei”, RMB, 1969, 7755; Popa, Dicț. lit. (1971), 210-211. D.G.
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
București, 1914, Răzbunarea, București, 1916; D. Merejkovski, Moartea zeilor, București, 1916, Leonardo da Vinci, București, 1920; Învierea zeilor, București, 1921, Gioconda, București, 1921, Petru cel Mare, București, 1923; Stendhal, Schitul din Parma, I-II, București, 1922-1923; W. A. Hoffmann, O mireasă la loterie, București, 1926; Ch. Dickens, David Copperfield, I-III, București, 1928; W. Somerset Maugham, Din Oceanul Pacific, București, 1930; J.-H. Fabre, Minunile instinctului la gângănii. Păianjenul. Lăcusta verde, București, 1931; Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
proză: într-un moment de criză, Andrei se întoarce în casa bunicilor și descoperă într-o ladă costumele de miri ale acestora; îmbrăcând hainele mirelui de odinioară, tânărul crede că o are alături pe Marina, care îmbracă și ea rochia miresei, și amândoi se înalță într-un zbor chagallian spre munții din zare. Trecerea în ficțiune simbolică, provocată de reverie și de rememorare, este chiar axul narațiunii. Substanța ei este apropiată de a poemelor din volumele Lecturile mele particulare (2000) și
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
a băut apă din ghiumi” și nici n-a mâncat „pita tu sinie, coaptă sub țest”, „n-a sărutat mână de bătrân / de bunic de mume venerate / cu mâini aurite / nu și-a așteptat smerită logodnicul / nu s-a făcut mireasă, fără a-și fi cunoscut dinainte mirele”, va rămâne străină de o lume ce a fost cândva imaculată moral, evanescentă, o lume parcă din întâia dimineață a lumii. Se întâlnesc în carte poeme ale extincției, ale închiderii orizontului vieții, în
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și caracterologie, despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se reîntâlnesc în Enigma Otiliei, epos de factură aproape demonstrativ balzaciană, care contrazicea practic proustianismul și
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie din Lauda lucrurilor. Poezii ca Epitalam, Vino din Liban, mireasă, precum și O, tu cu ochi albaștri... sau Til a intrat în casă continuă să transmită o autentică vibrație lirică. Ele contrabalansează caracterul excesiv livresc al unei bune părți din versuri. În poemul dramatic Șun sau Calea netulburată, „mit mongol”, înstrunează
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
casa lui A. și a Sandei Movilă, a doua lui soție, s-au mai ținut câteva ședințe). În deceniul al treilea, cel mai productiv pentru el, publică romanele Domnișoara din str. Neptun (1921), Țapul (1921, intitulat în ediția din 1932 Mireasa multiplă, iar în 1945, Zeul iubirii), Moartea unei republici roșii (1924), Omul descompus... (1925), Femeia cu carnea albă (1927), Rasputin. Diavolul de la Curtea țarului (1929), piesa Sburătorul (1923, jucată mai întâi în 1931, iar în 1945 cu titlul Sburător cu
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Columb, 1957, Un călăreț pierdut în stepă. Din vremea lui Petru cel Mare, 1961, scenarii radiofonice cu subiecte mitologice). I-au rămas în manuscris o masivă monografie despre Goethe, un Tratat de estetică generală, romanele Casa cu cinci fete și Mireasa multiplă, o ediție de autor, dar și un Jurnal intim, mărturie a debusolării și oportunismului, dar și desen în aqua forte al unor chipuri de literați de prin anii ’50. Marcel Aderca este fiul lui A. Soarta scrisului inegal, de
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
viață), pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1922; Sânge închegat. Note de război, Craiova, 1915; Stihuri venerice, Craiova, 1915; Fragmente-Romanțe, Craiova, 1916; Reverii sculptate, Craiova, 1916; Prin lentile negre, București, 1916; Domnișoara din str. Neptun, București, 1921; Țapul, București, 1921; ed. 2 (Mireasa multiplă), București, 1932; ed. 3 (Zeul iubirii), București, 1945 ; Idei și oameni, I, București, 1922; Sburătorul, Iași, 1923; Moartea unei republici roșii, București, 1924; Omul descompus..., București, 1925; Femeia cu carnea albă, București, 1927; Mic tratat de estetică sau Lumea
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
mărgele colorate pe margine, casincele, barizurile, broboadele, în general, sunt expuse alături sau ieșind elegant din trăistuțe. Costumele sunt expuse într-o alt ă ordine în fiecare an, în funcție de câte reușesc să adun ca număr. Costumele de mire și de mireasă, de fetițe și de băieți sau de mo șnegi și babe sunt așezate pe familie; mamă, tată, copii. Cine le organizează în acest mod? Nimeni alta decât doamna profesor Maria Borș, pe care am descoperit-o foarte pricepută în arta
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
ironici pentru noțiunile "tînăr", "tînără": "Doi juni olteni au pornit la violat babe" (EZ 1632, 1997); "juna cu fața roșie ca sfecla" (EZ 3375, 2003); "cum se exprima nu de mult la TV o jună" (România liberă = RL 986, 1993); Mireasa colecției Levintza a stârnit ropote de aplauze: juna a purtat pe creștet o coroană cu țepi" (Adevărul 29.04.2002) etc. Sinonimul ironic și depreciativ al cuvîntului diplomă este patalama: "Un incompetent care vine și se plînge pe la instituții că
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
până la sfârșitul vieții fiecărui iudeu, când se eliberează de suferințele pământești, unindu-se cu Iahve. Exegeții evrei ai Cântării, până la nivelul Evului Mediu, considerau această cântare sau acest poem de dragoste fie o alegorie a relației istorice dintre Dumnezeu și Mireasa sa, poporul lui Israel (această abordare este reflectată în cartea apocrifă a IV-a a lui Ezdra - cap. 5, 24-26 și 7, 26, apoi în 2 Cartea biblică intitulată Cântarea Cântărilor este una dintre cărțile canonice ale Vechiul Testament, atribuită regelui
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
poate cugeta că Dumnezeu a inspirat o lucrare de cuprins pur profan, cu teme erotice. Această carte biblică explicată în sens literar, devine un „monument de incoerențe. Cum se poate vorbi despre Abișag Sulamita sau despre fiica lui Faraon astfel: Mireasa este născută sub un măr; ea paște caprele cu alți păstori, păzește viile fraților săi, caută pe iubitul său noaptea pe ulițele Ierusalimului, este bătută de paznici. Mirele este când un rege, când un păstor?”; cf. Pr. Prof. V. Prelipcean
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
la acestea, Frances Young este de părere că se oferă o atenție aparte Targumelor asupra Cântării Cântărilor care îi identifică narațiunea ca fiind o prezentare a căsătoriei dintre Dumnezeu și Israel. Deși Targumele postdatează primele exegeze creștine, corelația realizată între Mireasă și Israel este posibil să predateze textul și să fi influențat primii interpreți creștini 8. Cele mai vechi comentarii creștine la Cântarea Cântărilor sunt cele scrise de Ipolit al Romei (+235)9 și Origen (+256)10. Apoi, pentru o perioadă
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Sa cu un ospăț de nuntă (Matei 20, 1-10 și 19, 79; 21, 2-9). (...) La explicarea alegorică a Cântării trebuie observate regulile pe care poeții, de obicei, le urmează în dezvoltarea și împodobirea alegoriilor. Nu toate cuvintele mirelui și ale miresei trebuie aplicate direct și imediat la Hristos și Biserica Sa. Să nu se creadă că în toate frazele și cuvintele se cuprind misterii”; cf. Pr. Prof. V. Prelipcean, Pr. Prof. N. Neaga și colab., op. cit., p. 322. 13 Teodor vedea
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Grigorie de Nyssa pune accent pe năzuința constantă a sufletului pentru unirea cu Logosul divin și posibilitatea omului de a se apropia de Hristos, posibilitate care există chiar și pentru sufletele cele mai păcătoase 28. Sfântul Grigorie o identifică pe Mireasă în principal cu sufletul individual, în timp ce Origen o identifică în principal cu Biserica. Patrologul Johannes Quasten remarcă: „Cântarea Cântărilor reprezintă pentru el uniunea de iubire dintre Dumnezeu și suflet, în forma unei căsătorii. Acest aspect al cărții este cel care
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Cântărilor reprezintă pentru el uniunea de iubire dintre Dumnezeu și suflet, în forma unei căsătorii. Acest aspect al cărții este cel care predomină în comentariul Sfântului Grigorie, spre deosebire de Origen, care, în special în omiliile sale asupra subiectului, preferă să considere Mireasa ca 25 Rahner, „The ‘Spiritual Senses’ according to Origen,” 97 în Karl Rahner, Theological Investigations, vol. 16, New York: Seabury, 1979, p. 97. 26 Origen, Commentarium in Canticum Canticorum, ed. W. A. Baehrens, în vol. VIII din Origenes Werke. Die griechischen
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
corect; pentru că aceste cântece de dragoste, adresate lui Dumnezeu sau altei ființe umane, nu utilizează foarte mult narațiunea. Totuși, Sfântul Grigorie percepe Cântarea ca pe o povestire - o povestire a progresului, creșterii și sporirii conștientizării. El îi conferă un început: mireasa tânjind după sărutările unui iubit absent. Dar îi conferă și un sfârșit: ca în Noul Testament, a 15-a și ultima sa omilie se termină cu viziunea „restaurării tuturor lucrurilor” - „acel timp când, pentru că toți au devenit ca unul în
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
speculative au captat totuși imaginația unor generații întregi de exegeți. După cum am declarat anterior, cei doi îmbrățișează accente simbolice diferite. Și totuși, exegeza lor asupra Cântării Cântărilor evidențiază similitudini remarcabile. „În privința Cântării 1:5, ambii afirmă semnificația soteriologică a întunecimii Miresei, deși nuanțele sunt ușor diferite. Pentru ambii, povestirea manifestă slava divină în nuanțe simbolice. Odată ce simbolismul acestor nuanțe devine evident, aspectele rasiale potențial ofensatoare ale narațiunii devin mai puțin problematice, deși nu dispar cu desăvârșire. În acest mod, exegeza soteriologică
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Grigorie de Nyssa dedicate nobilei Olympia și rostite aproximativ între anii 386 și 391 marchează apogeul realizărilor teologice și literare ale Sfântului Grigorie. Aceste omilii, care descriu înaintarea sufletului în unirea cu Hristos ca pe o înaintare în unire a miresei cu mirele ei, respectă aceeași traiectorie hermeneutică inițiată de Ipolit al Romei (născut 170-75 e.n.), care, așa cum am precizat și mai sus, conform opiniei majorității cercetătorilor, a compus prima interpretare alegorică creștină a Cântării Cântărilor. Totuși, Origen a primit creditul
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]