6,081 matches
-
nr. 1488/96 privind măsurile de asistență financiare și tehnice (MEDA) pentru reforma structurilor economice și sociale din cadrul parteneriatului euro-mediteranean4. (2) Regiunea mediteraneană constituie o zonă prioritară pentru Comunitate, iar dezvoltarea politică, economică și socială a partenerilor mediteraneeni este o miză foarte importantă în acest sens. (3) Este important să se urmărească și să se intensifice cooperarea din cadrul parteneriatului euro-mediteranean instituit prin Declarația de la Barcelona din 27 noiembrie 1995. (4) Declarația de la Barcelona recunoaște că tradițiile de cultură și civilizație din
jrc5530as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90700_a_91487]
-
din partea Consiliului înainte de 30 iunie 1999; de asemenea, Comisia va prezenta Consiliului, dacă este cazul, modificări care trebuie aduse acestuia; (2) Regiunea mediteraneană constituie o zonă prioritară pentru UE, iar dezvoltarea politică, economică și socială a partenerilor mediteraneeni este o miză a cărei importanță continuă să se confirme; (3) Este important să se continue și să se intensifice cooperarea inițiată în cadrul parteneriatului euro-mediteranean care a fost instaurat prin declarația de la Barcelona din 27 noiembrie 1995; (4) Noile acorduri de asociere euro-mediteranene
jrc4855as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90022_a_90809]
-
Sub pămînt ale echipei Michailov-Schwartz). Și, în cele din urmă, substituția dintre țesătura narativă, care îndeobște facilitează receptarea dirijînd-o din particular spre general, și mecanica pseudo-dezbaterii publice, care duce treptat, pas cu pas, către climax: împingînd spre derizoriul absolut însăși miza acestei dezbateri. De aici și excepționala scenă a crizei colective de rîs (și ea autentică, cu atît mai dificil de reprodus scenic). Nu cred că, în aceast proiect, ori în altele aparținînd aceleaiși direcții, „o documentare succintă” și eliminarea conflictului
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
silence within uș, the indicible[2]. O a treia latura a antropologiei performative este practică spectaculara, artistico-politică ce deviază din tradiția avangardei, cu trei filiații apropiate în timp și legate de tumultul protestatar șaizecist: situaționism, contracultură americană și arte povera. Miza majoră a situaționiștilor a fost „distrugerea artei că sfera separată a vieții și realizarea sau integrarea pasiunii și frumuseții artei în viața cotidiană”[3]. Propunererile, adesea stradale, ale deturnării (détournement) și derivei (dérive), presupuneau, afirmă Guy Debord în <i>Raport
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
în Cluj. Este implicat activ în protestele politice și în activismul politic, și refuză implicarea în orice instituție sau structura d eputere din artă contemporană. Am discutat despre condiția de profesor, despre raportarea elevilor la arta și societatea contemporană, despre mizele politice ale educației prin artă. [caption id="attachment 1035" align="aligncenter" width="300"] Emanuela Boldijar, clasa a VI-a, în cadrul atelierului Școală Activistă[/caption] Povestește puțin despre experiența ta de profesor de desen/educație vizuală. Mă interesează în primul rând ce
Școala de artă activistă () [Corola-website/Science/295701_a_297030]
-
întrebări: educați să ce? și care arta? Dacă avem nevoie de spectatori educați și domesticiți să înghită hălci de artă exclusivista, care să le dea sentimentul de apartenență la grupa „valorilor inaccesibile celor mulți și proști”, atunci educația își ratează miza critică esențială și devine un fel de antrenament de lux. Mai bine lipsa. [caption id="attachment 1200" align="aligncenter" width="300"] Ana Abrudean, eleva în clasa a V-a, în cadrul atelierului Școală Activistă, Cluj, 2012.[/caption] Schimbarea radicală pe care o
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
Schimbarea radicală pe care o aduce teatrul grupurilor și comunităților marginale ține de reformarea raportului dintre spectacol, spectatori și performeri. Spectacolul devine o acțiune culturală de observație participativa în mijlocul realităților cu care se confruntă un grup de oameni, una dintre mizele lui de bază fiind performarea la fața locului, adică în centrul marginalității care l-a inspirat. Documentarea creează, în primul rând, relații umane profunde între cei care comunică o realitate documentata - echipa spectacolului - și cei care sunt intervievați și devin
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
pe publicul cititor. Eu nu propun o literatura scrisă după vreun program social rigid. Nu am în cap situații ridicole cu planul la hectar cu literatura despre romi, gay, migranți etc. Problema mea e că s-au pierdut din vedere mize enorme ale realismului în literatură. Avem puțini scriitori cu obsesia realului, a adevărului în cel mai demodat și plicticos sens al cuvântului. Priză la realitate nu înseamnă neapărat priză la mizerie (e capcană în care cade uneori Aldulescu, doar uneori
Unde-s marginalii în literatura nouă? () [Corola-website/Science/295732_a_297061]
-
au apreciat și ei. [caption id="attachment 1209" align="aligncenter" width="300"] O parte din echipă SubPământ la intrarea în mină Petrila. Foto Vlad Petri, 2012.[/caption] Mi se pare că în tipul acesta de teatru pe care-l faceți voi miza nu este de a reprezenta o anumită categorie socială, ci de a transmite mesajele unor grupuri sociale, de a-i aduce împreună pe oameni și a construi o comunitate. Doar că e foarte complicat să faci asta cu un singur
„Am înțeles care e miza mea ca actor. Nu e vorba doar despre mine, e și despre celălalt” () [Corola-website/Science/295718_a_297047]
-
Așa e! Așa e!”. Într-adevăr, e o responsabilitate foarte mare, mai ales că e și diferența de vârstă. Riscăm să pară o caricatură și să stârnesc râsul în sală, ceea ce nu s-a întâmplat. Atunci am inteles care e miza mea ca actor, am înțeles că nu e vorba doar despre mine, e și despre celălalt. Alexandru: Și eu îmi doream că oamenii respectivi să vină la spectacol și să nu se simtă jigniți. Domnul care lucreaza că salvator minier
„Am înțeles care e miza mea ca actor. Nu e vorba doar despre mine, e și despre celălalt” () [Corola-website/Science/295718_a_297047]
-
filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea sau care au în mână pârghiile prin care pot să o schimbe. „Bagajul de prejudecăți al comunității are inerția lui” Care este, în viziunea dumneavoastră, miza politică a filmului și ce v-ați dori să provoace? Sper că Școala noastră să provoace un proces de introspecție în cei care văd filmul. Să ne îndemne pe toți la o examinare onestă a rolului pe care îl avem
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
ați dori să provoace? Sper că Școala noastră să provoace un proces de introspecție în cei care văd filmul. Să ne îndemne pe toți la o examinare onestă a rolului pe care îl avem fiecare în societate. Dacă e o miză politică a filmului, e o miză politică în cel mai larg sens al cuvântului - al relației dintre noi ca indivizi și organizarea socială din care facem parte și pentru care, în fond, suntem responsabili. Politicile, în sensul mic al cuvântului
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
Școala noastră să provoace un proces de introspecție în cei care văd filmul. Să ne îndemne pe toți la o examinare onestă a rolului pe care îl avem fiecare în societate. Dacă e o miză politică a filmului, e o miză politică în cel mai larg sens al cuvântului - al relației dintre noi ca indivizi și organizarea socială din care facem parte și pentru care, în fond, suntem responsabili. Politicile, în sensul mic al cuvântului, nu capătă conținut decât cu consimțământul
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
a mers mai lent și mai prost decât ar fi trebuit, iar copiii din ea s-au trezit și ostractizați, și fără cunoștințe de bază care să îi ajute să se integreze ulterior. Ne-am dat seama cu timpul că miza narațiunii este felul în care copiii sunt afectați de acumularea această de factori - decizii intenționate, consecințe neprevăzute, reflexe involuntare, uneori simplă nepăsare și nemișcare. Multe dintre acestea nu țin de un singur individ, de un „vinovat” - dar, în același timp
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
s-ar fi recurs la metafora finală, care deviază contextul realist al spectacolului - cu micile lui inserturi suprarealiste suficiente atât cât sunt - spre o simbolistică artificială (trei femei ursitoare în rochii roșii, vorbindu-i mamei care ține copilul în brațe), miza ar fi fost și mai puternică. Textul Zlatei Demina are extrem de mare relevanță pentru contextul socio-politic românesc, pentru peisajul dezolant al multor spitale în care nașterea e o cursă cu obstacole epuizante. Problematica pe care regizoarea Ioana Petre a ales
Moartea doamnelor Lăzărescu. Sau re-nașterea () [Corola-website/Science/295775_a_297104]
-
sistemele care ne cresc mari, care ne‑nvață ce‑ar trebui să ne reprezinte și ce‑ar trebui să fim. Care ne transformă în lideri înainte de a ne lăsa să fim copii. Care ne dresează ca să ne potrivim în sistem. Miza acestui spectacol, și a programului <b>Școala de sâmbătă dimineața, </b>inițiat de echipa proiectului, este de a crea un cadru de dezbatere și reflecție, care să‑i adune lalolaltă pe cei vizați de problemele majore cu care se confruntă
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
după modelul TED. Spectacolul este interactiv. Publicul este provocat să intre în dialog cu actorii. Muzica live crează o atmosfera de bună dispoziție, emoționează și, în același timp, amplifică mesajul principal al spectacolului: „Adoptă un câine, tu ești șansa lui!”. Miza spectacolului este sensibilizarea, conștientizarea și responsabilizarea cetățenilor în legătură cu problema câinilor comunitari, pe de‑o parte, și cu violența împotriva animalelor, pe de altă parte. Confesiunile unui câine s‑a jucat în sălile mai multor Biblioteci din București și din țară
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
mobilizări de trupe, pe o baricada progresiștii din SNSPA prinși între protestele anti-Boc și înainte de Roșia Montană, iar mai apoi tabăra homofob-ortodoxă strângând noi și noi militanți împotriva pericolului național „gay”. Se poate ca deja destinul piesei să fie o miză pentru un scenariu de TIR (Teatrul Istoriei Recente). O perspectivă asupra tensiunilor sociale din preajma scandalului și a personajelor implicate n-ar fi deloc un spectacol comod nici de scris, și nici de văzut. Și totuși, aventură lecției de istorie la
Teatrul istoriei recente: o scenă cu bunici () [Corola-website/Science/295804_a_297133]
-
Vezi Miruna Runcan, Atingerea umană sau despre maturizarea teatrului de implicare socială, în Gazeta de Artă Politică</b><i> </i>#1, februarie 2013, p. 5-6. [19] Vezi interviul cu actorii din spectacolul SubPamânt. Valea Jiului după 1989 (Am inteles care e miza mea ca actor. Nu e vorba doar despre mine, e și despre celălalt</b>), în <i>Gazeta de Artă Politică </i>#4, decembrie 2013, p. 5-6. [20] Fragmente din dezbaterile post-spectacolul SubPământ sunt disponibile în David Schwartz, Locurile de muncă
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
se pare că performance-ul vostru are calitatea extraordinară de a vorbi frust și poetic despre roluri și identitate de gen, homofobie, clișee sexuale, discurs heteronormativ, depășindu-le și invocând dorința de a fi iubiți pentru ceea ce suntem. E acest statement miza performance-ului? Da, cred că da. Cu mențiunea că spectacolul, cred eu, prezintă riscul de-a fi luat în primul rând ca unul manifest, cu adresă directă homofobilor. Ar fi păcat să fie ăsta mesajul. Ar fi frumos să aibă o
„Am fost bine conservați în teatrul instituționalizat, cu regizori vizionari și actori executanți” () [Corola-website/Science/295790_a_297119]
-
anilor); face o facultate cu profil neindustrial și ajunge să aibă un job bun, într-un birou aseptic și aproape de casă, unde, pe lângă rutina zilnică și eventualele urgente de rezolvat, se implică activ în jocurile de culise de la birou, unde miza nu era avansarea în ierarhia birocratica (lucrul dealtfel imposibil de la un punct încolo), ci într-o ierarhie în care erai punctat sau depunctat în funcție de cât de mult de bârfesc alții, ce relații ai, cu ce te îmbraci, ce-ți fac
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
bine să mă gândesc, toata vorbăria despre revoluție a avut printre altele și efectul de a pune în paranteză evenimentele astea mai mici și mai mari de la începutul anilor '90, cănd certurile și bătăile dintre adulți aveau de fapt niște mize uriașe pentru stabilirea contextului în care aveam noi, copiii lor, să ne maturizam la câțiva ani după. După 5-6 ani lucrurile se cam așezaseră și la mine acasă, si, cum s-ar zice, „în țară.” Eu eram la scoala aia
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
a imigrantului, este povestea unei familii care caută pacea. Cand un om îți împărtășește viața lui nu ai cum să nu simți o responsabilitate față de felul în care transmiți mai departe istoria acelei persoane. E emoționant, e important, ai o miză mult mai mare decât un succes personal, o cronică pozitivă, un rol în CV. Devii purtătorul unui mesaj, iar Valentina este pentru mine mesagerul păcii. (Katia Pascariu)</i> [caption id="attachment 1242" align="aligncenter" width="225"] Valentina Ivanov la 14 ani
„Trebuie să ducem povestea mai departe” () [Corola-website/Science/295731_a_297060]
-
după 1989[2]</a><i> am întâlnit aceeași raportare. Uneori spectatorii se raportează la oamenii și problemele respective de parcă ar fi din America de Sud, și nu ar fi vorba despre concetățenii lor. Și aici mi se pare că ar fi o miză, în această încercare de trezire a ”clasei de mijloc” - o invitație la analiză despre motivele pentru care sărăcia extremă, de exemplu, se extinde în rândul unei pături din ce în ce mai mari a populației. În același timp, și eu sunt destul de sceptic în ceea ce privește
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
responsabilitatea, dezgustul, mânia), fără consecințe reale, și într-o atmosferă protejată. Teatrul devine astfel și mai real decât viața în sine, o realitate extremă, un fel de second life în care suntem jucători concreți (nu virtuali), care aparent este fără miză, dar al carui efect poate fi tulburător de real. [caption id="attachment 1326" align="aligncenter" width="300"] Proiectul Noul Spectator.[/caption] Tema Noul Spectator prezintă povestea - așa cum reiese din filmul documentar - unui cuplu de tineri căsătoriți, care se confruntă cu întrebări
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]