KorAP: Find »[drukola/base=mușca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...228 229 230 ...250 >

6,230 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

Moldova n-ar fi fost! Aiștea, așa "proști" cum sunt, sunt "sarea pământului", așa să știi boier Alexa! "Sarea pământului"!  Iertare, Măria ta! gângăvește Alexa speriat. Dau! N-am spus că nu dau! Cei mai buni, cei mai viteji au mușcat pământul! se dezlănțuie Ștefan. Și noi... noi ne târguim ca-n oborul de vite! De nu vrei nu da! De nu vreți nu dați! Sunteți liberi să nu dați! Dumnezeu să vă judece! Dăm! Dăm! se grăbesc boierii la danie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
că în sufletul tău e prea multă fală. Ea te ține în lumea ta, departe, străină de Ștefan, de Moldova lui. Îți cunoști tu, bărbatul? Cunoști tu gândurile, frământările lui? Cunoști tu sufletul Moldovei, a cărei Doamnă ești? Maria își mușcă buzele să nu izbucnească în plâns: Unchiule... De când am venit în Moldova, am căutat, m-am străduit, nu fără durere, să-mi uit obârșia. Am învățat limba moldovenilor. I-am dăruit un fiu. L-am iubit m-am străduit să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
tărie în fiecare cuvânt din toate câte le-am spus! Și eu cred! întărește Maria cu convingere. Copilul de casă, Chiribuță, intră și dă glas: Măria sa Domnul! Maria aruncă o fugară căutătură în oglindă, își aranjează o șuviță rebelă, își mușcă, își umezește buzele cu limba... Țamblac îi iese în întâmpinare. Alexandru se retrage lângă perete, în umbră. Ștefan intră ținând pe umăr o cazma cu pământ încă pe ea. E ud de ploaie. Bună dimineața Maria! îi spune și o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
echilibrul chiar de stai într-un picior. Voichița năvălește cu un val de pânză în brațe, dar, când dă cu ochii de "Măria sa", se oprește speriată. Face o plecăciune și bolborosește: Măria ta... Și dă să se retragă. Domniță. Nu mușc. Stai! Voichița a încremenit locului, cu ochii plecați, transpirând, mototolind la piept valul de pânză. Ștefan o apucă de bărbie, îi ridică fața, o privește în ochi și zâmbește: Domnița Maria Voichița... Te-ai înălțat. Ai îmbobocit. Mai-mai, să nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
vedem și de ale noastre păsuri... Că și îmbucătura, și dragostea, tot în goana calului... Cât despre dragoste, surâde forțat, ironic, sarcastic Maria, în ce-l privește pe Domnul Ștefan poate să vină și Apocalipsa... Ștefan zâmbește și mai strâmb mușcându-și limba, drept pedeapsă că a luat-o pe dinaintea gândului. Mă bucur că ți-ai recăpătat duhul atât de ascuțit odinioară. Tăcere... Ștefan tușește ușor: Maria, mâine, la biserica Mirăuților, prăznuim, facem pomenire mare de sufletul vitejilor căzuți. Și... și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
lui lângă ușă, sare în picioare strigând: Slujba Domnului! Chiribuță, tu ce zici de toată comèdia aiasta? Chiribuță, ridică din umeri: Eu... eu nu știu... Nici eu... Prinde! îi aruncă Ștefan un măr de pe tipsie Chiribuță îl prinde, râde și mușcă. Ștefan își proptește capul greu în palme, picotește cu ochii roșii de oboseală. Un greier țârâie fin în zidurile mucede ale cetății. Chiribuță! Ia vină tu de mă trage olecuță pe spinare. Mi s-a pus o ruptoare de mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
mustață și o privește lung, în tăcere, fermecat. Am încurcat-o... "Din lac în puț"... Vrei un măr? o întreabă după câteva clipe de tăcere și îl alege pe cel mai frumos din tipsie, îl răsucește. Ce zici Evo?... Să mușc? Piei drace! își face el cruce brusc, pune mărul la loc și-și face o cruce de întărire. "Doamne! Apără și păzește!" își spune el în gând. Voichița râde și presară flori. Ștefan își trage o palmă să alunge fermecătura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
cu ochii de Voichița, care, încremenită, speriată, se lipise de perete. Uitase de ea. O ia de mână și-i spune oftând: Voichiță, vezi și tu...Aiasta-i... Voichița se prăbușește la pieptul lui, se agață de gâtul lui, își mușcă buzele să n-o podidească plânsul -Ște... Ștefane , Măria ta!... Ai grijă!... Ai grijă! N-ai teamă, o mângâie Ștefan. Am "Îngerul" cu mine. O să fie bine. Tu să fii cuminte. Ai grijă de tine, îi spune cu blândețe, își

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu briciul: Illustrissimi... Ștefan

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Ștefan. Turcii-n sus, turcii-n jos!... Când, Dumnezeule?! Acu', la Stambul, e liniște. Ciuma să trăiască! Scoate-mi-o! Lepădare! Capisco?! Eliminare! Extirpare!... Presto, subito! face Batista semnul cleștelui. Oricum râde Ștefan îmi rămân destui dinți cu care să mușc. Tot se vaită unii și alții "că-s turbat"... "Turbato?!" Nooo! protestează Don Batista, păturindu-și sculele. Vitoria! Coraggio!... Eroico! se înclină el și dă să-i sărute dreapta, dar Ștefan și-o retrage. Ce-s eu, față bisericească?! Don

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Maica? De unde? Maica n-a scos nasu' dincolo de hotarul satului, spune el și tușește, apoi aruncă o privire chiorâș, șăgalnic. Au poate... poate la vreun fapt de sară, Măria ta să fi rătăcit cărarea prin Coțofenii din Deal... Boierii își mușcă buzele, își dau coate și se uită spre Măria sa, bucuroși că l-a încuiat. Ștefan, ca să câștige timp, își freacă fruntea făcând chipurile un efort de aducere-aminte: Coțofenii din Deal, zici? Știu eu?... N-am ținut răboj. De era vorba

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
cap. Asta înseamnă că a întrezărit o soluție. Ar fi ceva, spune el gânditor. Vămile... Nu dijmuiesc după lege... Fură... Iau șpagă... Da-da! Fură!se mânie Ștefan. Ai văzut ce căsoaie și-au ridicat?! În vreme de zurbă, inimoșii mușcă țărâna și tâlharii întorc miliardele cu lopata! Vistiernice! poruncește el brusc. Mâine! În zori! Încaleci! Scormonești vămile! La sânge! După lege! Vameșii s-au spurcat la șpagă! Se fură grânele! Se fură peștele! Și pădurile se fură! Să fie dovedită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Și a scăpat șobolanul? se repede Alexandru speriat. Nu mi-am aflat odihna până nu l-am scos din bârlogul de la Buda. I-am întins o cursă, dându-i pe la nas cu "Scaunul" mult visat. Prea flămând de putere, a mușcat momeala: chipurile "se pusese la cale un complot împotriva mea, și marii boieri îl pohteau iarăși în Scaun." Alexandru bate din palme cu bucurie, cu înfrigurare: Șobolanu' a mușcat!? L-ai tăiat! Așa-i?! L-ai tăiat! L-am zgâlțâit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pe la nas cu "Scaunul" mult visat. Prea flămând de putere, a mușcat momeala: chipurile "se pusese la cale un complot împotriva mea, și marii boieri îl pohteau iarăși în Scaun." Alexandru bate din palme cu bucurie, cu înfrigurare: Șobolanu' a mușcat!? L-ai tăiat! Așa-i?! L-ai tăiat! L-am zgâlțâit de țăcălie, mârâie Ștefan cu ură, și i-am spus: "Șobolane!! Țara ai belit-o!! Moldova ai vândut-o turcilor!! Pe taica l-ai ucis mișelește!! Și-ți era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
gârlă. Un bețivan, un fustangiu, ca toți Mușatinii" mormăiau boierii în barbă cu dispreț, dar mulțămiți că i-a blagoslovit Sfântul cu o așa pramatie de domn nevolnic, ca ei, nestânjeniți să-și facă mendrele... Eu scrâșneam din dinți, îmi mușcam limba și-mi repetam: "Cine vrea să fie mare, trebuie întâi, să se facă mic!". Și mic am fost până mi-am încropit, ușor-ușor, pe nesimțite, mi-am încropit o ceată de flăcăi, tot unu' și unu'. Și... și când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
patru, Alexandre! Otrava în vin, e dulce... Lovitura de pumnal pe la spate e fulgerătoare, ca mușcătura de viperă... Orice aprod, orice cămăraș, pentru o pungă de galbeni, poate curma și viața unui Cezar. Vrăjmașul dinlăuntru, neștiut, e mai periculos, că mușcă pândiș, ca vipera. Junghiul zi și noapte tovarăș credincios să-ți fie! Și ochii în patru... Ai grijă de tine, mânzule... Să cuteze numai! se grozăvește Alexandru. Ștefan își scoate pumnalul de la brâu: Mi-a fost tovarăș credincios și mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
câine al nimănui. Soarta mi-a hărăzit puține bucurii și... și, arareori când mi le-a dat, s-a grăbit să mi le ia. Și nu eram decât un copilandru... De mic a trebuit să învăț să mă apăr, să mușc, ca fiara încolțită. Și, tot apărându-mă, am învățat al naibii de bine să lovesc. În orice rău e și puțin bine. Poate ar trebui să-i mulțumesc sorții vitrege că m-a călit. " Nimic din ce este omenesc, nu mi-e

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân al Marelui Sultan! Abia ți-au înmugurit țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna ce te-a ocrotit! Asta ți-a fost recunoștința?! Nu! Nu!... strigă Voichița. Ba da! Ba da! Îți vei primi răsplata, curând-curând!... Ștefan e nestatornic în dragoste! Sătul de farmecele tinereții tale, te va lepăda ca pe-o treanță

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Mi-am găsit un rege! Să-mi trăiască! rânjește Ștefan cam strâmb. De mult n-am râs cu mai multă pohtă! Boierii, revoltați, protestează: Mârșăvie! Halal "demnitate regală"! Un înfumurat! Prea plin de ifose. Se mânjește cu sângele altuia! Îl mușcă de inimă pizma! Îți poartă zâmbrele că i-ai răpit laurii, gloria! -Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
îi nopticica de lungă. Îl visez pe Diavol și sar țipând: "Jos burdihanu'!" De groază să nu mă-ncalece iar, ciugulesc ca o păsărică nici nu te văd de foame! Mă prăpădesc cu zile, zău așa! Alexa și Negrilă își mușcă buzele să nu se prăpădească de râs. Ce vă râdeți?! se stropșește Cupcici jignit. E de plâns!... Lasă, zice el cu năduf, o să i se tragă din aiasta: l-am blăstămat! Am dat acatiste pe la biserici: "Să-l trăznească Dumnezău

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
aia și te bagă-n draci afurisita, de parc-ar fi "Regina Lumii"... oftează cu năduf Alexa. Isaia se apropie pe alee; e înfășurat într-o pelerină neagră. Vine?! îl întreabă într-un glas, și Alexa și Negrilă. N-a mușcat. Și pe aista l-o îmbrobodit Vodă! De-l trăgeam pe bătrân de partea noastră... spune Isaia cu regret. Păcat. Stanciu e om greu... Se și grăbea, pleacă la Stambul cu solie de pace. De fapt, în spatele lui, tot eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să le facă fărâme: Cu ce pohtă am să mușc din el! Lup o să fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată durerea! Voi răzbuna toate umilințele! Toate! Să fim cu ochii-n patru, mormăie Alexa. Un pas greșit, un cuvânt scăpat... Să vă feriți de ochii lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
intre în horă, spune Vlaicu. A nu alege nimic, a sta cu brațele încrucișate e, totuși, a alege. Lașitatea. Crede el că Mahomed, în marșul său triumfal spre inima Europei, se va împiedica într-un bătrân neputincios? Cazimir o să-și muște mâinile când osmanlâii vor bate cu iataganele în porțile Cracoviei... Atunci, va fi singur, îngrozitor de singur. Chiribuță, cu o carafă pântecoasă, dă ocol odăii Domnului, umplând ulcelele pe care boierii, de necazul ăl mare, cu Ștefan în frunte -, tare se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
încoace, gânditor. Umbra sa în ultimele raze ale apusului se ține după el răsfrântă pe dalele de piatră. Pacea... glăsuiește el. Să spunem c-o primim. Știți voi ce-i "pacea" aiasta? E momeala, e viermișorul din cârligul undiței; de mușcăm, suntem pierduți! Cetatea Albă și Chilia, e primul pas... Va urma altul... Și altul... Cu turcii în coaste, la Cetatea Albă, la Chilia, nu vom avea zi bună de la Dumnezeu. Va fi "Calul troian" în cetate... Într-o bună zi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]