5,816 matches
-
creștini, oricât ar fi de virtuoși, nu se cred niciodată desăvârșiți, ci se străduiesc să urce treaptă cu treaptă, cât mai sus, pe scara desăvârșirii. Răsplata făgăduită celor smeriți este împărăția cerurilor, adică fericirea veșnică, pe care, prin credință și nădejde, ei o gustă încă pe pământ, dar deplin o vor avea numai în viața viitoare. Smerenia este, deci, prima virtute ce se cere creștinului. Fără ea, nimeni nu poate trăi o viață cu adevărat creștină pentru că îi lipsește dorința de
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
și a ne strădui din toate puterile pentru înfăptuirea dreptății ca virtute socială, atât pentru noi, cât și pentru semenii noștri. Iar când, din pricina smereniei, sărăciei, neîndemânării noastre, suntem nedreptățiți în această viață, să nu ne descurajăm, ci să avem nădejde tare ca vom primi dreptatea noastră, dacă nu chiar în viața aceasta, ca femeia stăruitoare din parabola judecatorului nedrept (Luca 18, 2-7), desigur, în viața viitoare. Simțul dreptății este atât de înrădăcinat în ființa omului, încât este asemănat cu nevoia
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
dă Dumnezeu, de speranța în viață, în bine, să fim căutători de dreptate și făcători de pace. Toate virtuțile cuprinse în cele nouă fericiri sunt strâns legate nu numai una de alta, ci și cu cele trei virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea, care constituie izvorul, temelia și motorul tuturor virtuților creștine<footnote id="12">Mitropolit Dr. N. Mladin., op.cit., p. 152<footnote>. 1.1.3. Valoarea morală a pildelor Mântuitorului Pilda este o comparație sau un exemplu din viața cotidiană
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
ioanică”. Figura „preabunului Ioan”, cel ce vorbește de Apocalipsă „deasupra cârdului de gâște plutind”, iar apoi „se sfâșie în pustie”, după ce și-a îndemnat semenii să nu ia în deșert numele Domnului, domină ciclurile din Frigul și frica. Poemele afirmă nădejdea creștină, susținută de „bucuria întrebării”, care caută să descifreze secretul pietății și al fervorii create în jurul divinității, iubirea și ardoarea în a celebra „mormântul gol”. Autorul „amalgamului entuziast” prezent în culegerea Admirații ortodoxe (2003) știe că metafizica poetică echilibrată duce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
mai întâi la Antiohia, în 471 10, apoi în întreaga lume creștină. Crezul este rostit de către toți credincioșii atât în rugăciunile lor particulare, cât și împreună, în biserică, la Sfânta Liturghie și la celelalte servicii divine. Conchizând, dorim și nutrim nădejdi ca prezentul volum să contribuie la sporirea lucrării de păstrare a dreptei credințe, care este atât de concis și limpede descrisă în acest Simbol de credință, pentru ca fiii Bisericii să păstreze în continuare „taina credinței în cuget curat” (I Timotei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Despre milostenie..., p. 272-273) „... nu e cu putință a plăcea lui Dumnezeu fără credință”. (Ava Dorotei, Diferite învățături folositoare de suflet, cuv. 2, cap. 1, în Filocalia..., vol. IX, p. 497) „Credința este mama noastră a tuturora, când îi urmează nădejdea și-i premerge dragostea de Dumnezeu și de Hristos și dragostea de aproapele”. (Sf. Policarp al Smirnei, Epistola către filipeni, cap. III, 3, în PSB, vol. 1, p. 250-251) „Tuturor întreprinderilor să le premeargă credința în Dumnezeu și să urmeze
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul VII, V, în PSB, vol. 17, p. 199) „Dacă judecata lui Dumnezeu ar fi toată numai judecată și ne-ar fi răsplătit automat după vrednicia faptelor pe care le-am făcut, ce nădejde ar mai fi? Cine dintre noi toți s-ar mai fi mântuit? Dar așa, Domnul iubește milostenia și dreptatea (Ps. 32, 5). Că Domnul face din milostenie ajutor de judecător; o ridică pe tronul dumnezeiesc de judecată și așa judecă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în toate, ca și cum am fi robii unor speranțe deșarte”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia IX, p. 154-155) „Nici un bine nu întinerește sufletul și nu-l face așa de luminat ca nădejdea cea bună a acelor viitoare bunătăți”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 124) „Cele nevăzute de dincolo sunt mai deslușite ca cele de aici, dacă avem ochii credinței: că deși nu le-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mâna lui Dumnezeu, ele rămân pururea acolo ca într-o vistierie nefurată, întreprinderile noastre de aici sunt supuse la tot felul de schimbări și de întorsături drept care deseori osteneala lor o suferim, iar de împlinirea lor rămânem lipsiți iar în privința nădejdilor pe care le-am învistierit la Dumnezeu nu este cu putință asta, ci cel care s-a ostenit are parte, negreșit, și de cununi: căci nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 5), fiindcă este făgăduință dumnezeiască, și darurile sunt pe măsura
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
drept care deseori osteneala lor o suferim, iar de împlinirea lor rămânem lipsiți iar în privința nădejdilor pe care le-am învistierit la Dumnezeu nu este cu putință asta, ci cel care s-a ostenit are parte, negreșit, și de cununi: căci nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 5), fiindcă este făgăduință dumnezeiască, și darurile sunt pe măsura Celui Ce a făgăduit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cele dintâi Omilii la Facere, cuvântul al nouălea, p. 132-133) „Chiar de-ar trebui să dăm toată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu totul de nesuportat cele pe care le-au îndrăznit acești netrebnici, încerc să arăt, urmând iarăși dumnezeieștii Scripturi, că, deoarece neagă pe Fiul, vor nega și pe Tatăl și sunt până la urmă oameni fără Dumnezeu și nu au nici o nădejde în lumea aceasta, după cum s-a scris (Efes. 2, 12). Și că vorbim drept, va da mărturie adevăratul iubitor de Dumnezeu Ioan, care a scris așa: Oricine tăgăduiește pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturisește pe Fiul are
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tânără, 3, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 153) „Înrădăcinează în sufletul tău învățătura spre înviere, pentru ca, dacă ești bun, dar încercat de necazuri și suferințe, să ajungi mai bun, dobândind mai multă râvnă prin nădejdile cele viitoare; dacă ești rău, să te lași de răutate, făcându-te mai înțelept prin frica pedepsei ce va să fie”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre învierea morților, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXI, în PSB, vol. 2, p. 499) „... noi, oamenii, îndrăgim pe de-o parte această fragilă și trecătoare existență, pe care o numim cea de azi, dar pe de altă parte, ne punem cu toată puterea nădejdea și într-o viață veșnică. O viață pe care nu ne-o plăsmuim în chip vanitos, bazându-ne doar pe simple visuri, pe care să le hrănim cu speranțe înșelătoare, ci în care ne încredem cu toată tăria prin cel
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iubești viața cea veșnică?” (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea III, cap. XI, 78.1., în PSB, vol. 4, p. 347-348) „Nu numai barbarii, care s-au ocupat cu filozofia, știu că după moarte oamenii, care au făcut fapte bune, au bună nădejde, iar cei care au făcut fapte rele dimpotrivă, dar și pitagorienii; că și ei spun că filosofii au nădejde de un sfârșit bun. Socrate, în dialogul Fedon, spune că sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună nădejde (Platon, Fedon
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Nu numai barbarii, care s-au ocupat cu filozofia, știu că după moarte oamenii, care au făcut fapte bune, au bună nădejde, iar cei care au făcut fapte rele dimpotrivă, dar și pitagorienii; că și ei spun că filosofii au nădejde de un sfârșit bun. Socrate, în dialogul Fedon, spune că sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună nădejde (Platon, Fedon, 67 C); și iarăși, blamându-i pe cei răi, vorbește împotriva lor, spunând: trăiesc cu rea nădejde (Platon, Statul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au bună nădejde, iar cei care au făcut fapte rele dimpotrivă, dar și pitagorienii; că și ei spun că filosofii au nădejde de un sfârșit bun. Socrate, în dialogul Fedon, spune că sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună nădejde (Platon, Fedon, 67 C); și iarăși, blamându-i pe cei răi, vorbește împotriva lor, spunând: trăiesc cu rea nădejde (Platon, Statul, I, 330 E). De acord cu el pare a fi Heraclit în cele ce spune când vorbește despre oameni
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
filosofii au nădejde de un sfârșit bun. Socrate, în dialogul Fedon, spune că sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună nădejde (Platon, Fedon, 67 C); și iarăși, blamându-i pe cei răi, vorbește împotriva lor, spunând: trăiesc cu rea nădejde (Platon, Statul, I, 330 E). De acord cu el pare a fi Heraclit în cele ce spune când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în cele ce spune când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ce spune când vorbește despre oameni: Oamenilor, după ce mor, le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată că lucru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc și nici nu le bănuiesc (Heraclit, Fragm. 27, Diels). Pavel scrie dumnezeiește romanilor fără ocol: Necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 3-5). Răbdarea este pentru nădejdea cea viitoare”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. XXII, 144.2.-144.3., 145.1., în PSB, vol. 5, p. 298) „În dialogul Criton, Socrate, după ce arată că lucru de seamă nu este a trăi, ci a trăi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
participa la înțelepciunea cea adevărată, superioară puterii omenești, când dragostea, pe care o are aici pe pământ, face sufletul să zboare la cer; mai spune, apoi, că prin dragostea, pe care o are filosoful, sufletul ajunge la capătul final al nădejdii, ajunge adică să primească o altă viață, viața veșnică (Platon, Fedru, 248, 249)”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a V-a, cap. II, 14.1.-14.2., în PSB, vol. 5, p. 318-319) „Tot astfel (Celsus - n.n.) recunoaște corect învățătura potrivit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este prin excelență bun. Iar de adevăratul bine nu te saturi niciodată”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în PSB, vol.30, p. 382) „Căci trece chipul lumii acesteia, după Scripturi (I Cor. 7, 31). Dar nădejdea celor viitoare e cu totul statornică și de neclintit”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, cartea a noua, în PSB, vol. 38, p. 285) 118 „Nu trebuie să ne așteptăm că obișnuințele veacului acestuia vor fi și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
două luni, de la sfârșitul anului 2002 și până la începutul anului 2003, pe care Chávez a reușit să o încheie în cele din urmă prin concedierea în jur de 8 000 de manageri și personal și prin plasarea unor aliați de nădejde în funcțiile de răspundere ale companiei. Greva a generat o gravă recesiune în 2003, dar după ce prețurile la petrol au început să crească constant și astfel economia s-a redresat, guvernul s-a folosit de controlul abia sporit asupra veniturilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Bulat), Secția agricolă (condusă de dl. prof. A. Cardaș), Secția economică (condusă de dl. prof. Th. Știrbu), Secția juridică (condusă de Cons.C. Georgescu-Vrancea), Secția sociologică (condusă de dl. prof. H. Dăscălescu), Secția de educație națională (condusă de colonel V. Nădejde), Secția tehnică și urbanistică (condusă de Ing. N. Profiri), Secția cooperatistică (condusă de V. Ghenzul). Secțiile care au continuat să activeze anul întreg, fie prin ședințe intime cu membrii secției, fie prin comunicări publice, sunt numai următoarele cinci: secțiile economică
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
scrisoarea-testament, zguduitoarea scrisoare adresată de Golopenția, din închisoare, lui Miron Constantinescu, fostul coleg de cercetări sociologice, care era, în 1950, membru în Biroul Politic al PMR, președintele Comisiei de Stat a Planificării. „Gândul la Dv. - scrie Golopenția - era raza de nădejde care îmi îngăduia să mai suport viața”. Nu se știe dacă scrisoarea i-a parvenit adresantului, cert fiind că Golopenția se va stinge din viață în închisoarea Jilava, la 9 septembrie 1951. Unul dintre schimburile epistolare cele mai substanțiale și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]