6,653 matches
-
din dreapta, însă acum lucrul nu mai era posibil, pentru că în cîteva locuri trotuarul fusese blocat de dărîmături. Văzîndu-le, m-a cuprins frica: dacă plecam cu cinci-zece minute mai devreme?... Calea Victoriei devenise dintr-odată îngustă și periculoasă. Înaintam prin mijlocul ei, ocolind grămezile de moloz, prudent, crispat. Din susul și din josul străzii, bărbați și femei alergau spre cartierele și casele lor. În această agitație, mă simțeam singur, străin și inutil. Voiam să ajung cît mai repede la Zuța (Elisabeta Isanos-Goian), unde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
părinți) tac ca sub consemn. Doparea naște iluzia de supradotare. *Dintre defectele personale, cel pe care îl simt ca mai neplăcut e lipsa de răbdare în inițiere, în toate domeniile. Mizînd pe intuiție, sigur de numărul și varietatea cunoștințelor, am ocolit drumurile aride ale muncii de rutină. Am ajuns, așa, destul de repede, un fel de meșter, fără să fi zăbovit cît trebuie în stagiul de ucenic. Consecința e o imaturitate prelungită dincolo de limita celor patru decenii de viață pe care le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prefac că n-o aud, rabd pînă trece furtuna, apoi, cum zice undeva Arghezi, „aștept crîmpeie mici de gingășie”. *M-am trezit murmurînd: De teama barbarilor/ nopțile mi-s tot mai lungi și mai albe // Fă i, Doamne, să ne ocolească, / Trimite-i asupra Groenlandelor și Saharelor lumii! // De teama barbarilor, / spaimele s-au umflat, au crescut / M-apasă ca umbra unui munte, vara. De teama barbarilor, / vîntul mi se pare potrivnic, / ploaia-năvala unei hoarde! // De teama barbarilor, / lumina din gînduri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Costin, care, de asemenea, n-au catadicsit să vină. Mai greu de explicat mi s-a părut absența unor profesori obișnuiți ai acestui gen de activități, fapt care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva „publicul” îl ocolește pe scriitorul ieșean pentru că asupra lui planează acea acuzație de plagiat. C.ș. n-a părut surprins și nici supărat că are în față doar o mînă de cititori. Cînd a fost invitat să vorbească, el și-a argumentat pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
procurase „cărți, reviste ori fotografii”. Un tip profund nefericit, cu sufletul ca un burete îmbibat de oțet, o mască veșnic ostilă... G. a tăcut, prelungind ștergerea ochelarilor, iar eu am continuat: „Ceva nu înțeleg, totuși: duduia din Onești m-a ocolit numai pe mine, în cele două decenii trecute de la acel articol, sau i-a ocolit pe toți cei ce au scris de-atunci încoace în «Ateneu»? în prima situație, merită felicitată pentru consecvența în antipatie, în schimb, în cea de-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de oțet, o mască veșnic ostilă... G. a tăcut, prelungind ștergerea ochelarilor, iar eu am continuat: „Ceva nu înțeleg, totuși: duduia din Onești m-a ocolit numai pe mine, în cele două decenii trecute de la acel articol, sau i-a ocolit pe toți cei ce au scris de-atunci încoace în «Ateneu»? în prima situație, merită felicitată pentru consecvența în antipatie, în schimb, în cea de-a doua - e de compătimit pentru privațiunea greșită la care s-a supus. Lucru cert
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ființă sau de neființă”. În ciuda faptului că am făcut-o de sute de ori, nu-mi place să vorbesc în public, pentru că nu pot să șterg nimic din ceea ce spun. *„N-am crezut niciodată că voi merge pe căi ocolite spre țel”, mi-a spus, militărește, locotenent-colonelul Aurel Pentelescu, pe care-l cunosc de la cercul literar „Nicolae Tăutu”. E de trei ani în București, dar abia acum urmează să capete locuință: „țelul”! Anul trecut a avut una, pentru 24 de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frazele de umplutură, compuse „în dorul lelii”, lungi, pufoase. Scriu doar cînd am ceva de spus, de obicei în momentele de tensiune (nervoasă sau spirituală), de vivacitate, de iritare. N-am „normă zilnică”: dacă simt că nu va ieși nimic, ocolesc „masa de lucru”. Nu sînt scriitor de orice, „profesionist”, deși conștiința scrisului funcționează în mine mai viu (și poate mai dureros) decît în mulți dintre scriitorii (administrativ) omologați. Pe cîți dintre aceștia nu i-am sfătuit, la cîți nu le-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lîngă el un separator cînd citește, dacă citește. Din cîte știu nu-l are încă în dotare”... *L-am văzut încercînd și nereușind să descifreze în cartea de coduri poștale codul orașului unde trimitea scrisoarea. Aș fi putut să-l ocolesc, dar n-am făcut-o. Zîmbind, m am oferit să-l ajut. După ce i-am dictat cifrele, am dat să plec. M-a prins de mîneca surtucului și aproape mi-a strigat: „Să-i spui lui M. că e cel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mărimea celor poștale, pentru „Sesizări către Miliție”. Desigur, același lucru va fi fost făcut și în alte cartiere, în locurile cu vad. Am remarcat-o ca pe un semn de exclamare apărut în mijlocul unei fraze. Unii, ca mine, o vor ocoli; alții, nu puțini, o vor folosi. Climatul actual e favorabil „turnătorilor”. Am botezat-o imediat „Bocca di leone”, după numele cutiei delațiunii de la Veneția, despre care tocmai am citit în însemnările de călătorie ale lui Archibald. Văzînd-o, „boierul” (cum își
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și sumedenie de vreascuri. Existența lor era, pînă acum, necunoscută. Stăteau ascunse în coroanele arborilor. Au căzut și ramuri verzi, dar puține, ciocnindu-se cu cele vecine sau rupte, în cădere, de cele uscate. Pășesc peste unele, pe altele le ocolesc, gîndindu-mă că, fără îndoială, tot așa se întîmplă și în furtunile sociale: răscoale, revolte, revoluții. Natura e cel mai bun autor de discursuri morale simple și de fabule. „Doar trei minute, să vă consult într-o problemă.” Ovidiu Bufnilă, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trecut, „nemulțumirile personale” nu numai că nu s-au atenuat, cum nădăjduiam, dar s-au înmulțit și s-au adîncit. Întreaga societate românească s-a afundat într-o criză ideologică și morală. Nici o adiere de sinceritate. Noile curente de gîndire ocolesc Carpații. În țările din jur s-au produs revoluții, iar noi „jubilăm” sub povara dogmatismului și a amețitoarelor prestigii. Oricît m-aș mobiliza, nu mai pot să mă ridic deasupra decepției provocate de stagnare. *Lecturi paralele: pe de o parte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Suceava ca să prindă În planul de tipărituri și lucrarea Istoria ținutului În date și cifre. N-am primit nici un răspuns până În prezent. Despre mine, să zic, mă simt ca la 84 de ani - un sihastru pe care nu l-a ocolit reumatismul, tensiunea arterială și ulcerul duodenal - care nu cedează, obligându-mă să stau numai În gospodăria singuratică - În sensul că sunt zile când nu vorbesc cu nimeni (...). Dacă din Întâmplare ai vreo ocazie să treci pe la Inspectoratul Județean de Cultură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
bune urări de sănătate, fericire și succese depline În munca Dvs. și, să ne vedem cât mai curând. Sunt curioasă de a o vedea pe Eugenia 260 Cu toată dragostea Ecaterina și Ion Petrovici La venirea la Iași nu ne ocoliți. De la ora 9-2 (14,00, n.n.) la atelierele str. Armeană zilnic. După masă, acasă. Seara ieșim. Anunțați sosirea. 2 (Iași, 16.I.1978) Primiți mulțumiri și cele mai bune urări de fericire 1978. Cateluța și Ionel Personal, vă doresc ca
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
am colaborat la „Ion Creangă” rev. lui T. Pamfile. 5) Când ai văzut tabloul pe care Îl aveți acuma, ți-am arătat și un Iser (...). Se poate să fie un tablou din tinereță al pictorului. Într-un muzeu nu se ocolesc aceste lucrări. Cu ele se poate studia evoluția pictorului. De aceia eu am cerut 2000 de lei. Chestiunea este Încă deschisă. Ai putea să faci ceva? Nu aș vrea să-l dau cine știe cui. 6) Îți trimit un manuscris despre Mihail
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ce am primit. Când scrii unui om deștept, primești un răspuns clar. Sunt total lămurit. La Suceava nu am avut neplăceri În ce privește securitatea lucrărilor, ceea ce nu a fost la fel, În trecut. Oricând vei ajunge prin Fălticeni, să nu mă ocolești. Cum știe Ustencu de ce am scris Băeșu, are memorii, i-am trimis o proză „L-am cunoscut pe Aurel Băeșu”, o să vorbesc cu el pe la 1-2 mai. Nu mi-ați scris și părerea matale, În aceste probleme. Mulțumesc Încă o dată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
numai eu. Tot mai mult simt lipsa celor dragi mie, și golul lăsat, doare. Dv. vă doresc multă sănătate În primul rând și liniște sufletească. Vă mulțumesc mult pentru gândurile Dv. bune. Poate mai aveți treburi prin Buc., nu mă ocoliți, duc lipsă de prieteni sinceri. O. Tempeanu 999 TEODORESCU, Despina 651 1 București, 17 ianuarie 1975 Mult stimate domnule Dimitriu, Încep prin a-mi cere iertare că răspund așa de târziu amabilei dumneavoastre felicitări, pe care am găsit-o la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
umflă palmele și le dilată coardele vocale, ca într-un coșmar colectiv demn de cei mai temuți torționari ai închisorilor comuniste. în zilele acestui congres, e bine să nu ieși din casă decât mânat de nevoi absolute. E bine să ocolești și privirile uniformelor indigo, ca și pe cele ale civililor prea calmi de pe marginea străzilor, care fumează așteptând să se întâmple ceva. E bine să-ți lași mașina în fața casei și să renunți la cozile de la benzinării. Să mănânci pâinea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe conducte industriale. Regimul comunist a înțeles din pagube că trebuie să asigure un regim minim de energie industriei sale și de aceea a hotărât deconectarea, crearea unei duble rețele de alimentare cu apă, energie electrică și gaze care să ocolească locuințele. Deci, nu numai că nu se urmărește ameliorarea nivelului de viață al populației, care consumă cam 3% din totalul energiei țării, ci, din contră, se stabilește implicit conservarea ei prin frig. în sistemul de distrugere și batjocorire a populației
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de un blocturn, abia mai recunoști, într-atât s-a scufundat în asfalt, minuscula Biserică Sfântul Spiridon Vechi. Bucureștenii știu și mi-au spus-o și mie, provincialului care sunt, că lăcașul acesta străvechi este în primejdie. Strada care îl ocolea va trece fără milă peste el. Dacă furia distrugătoare de valori va atinge și acest minuscul sanctuar, se va mai adăuga o crimă la șirul lung al celor asemănătoare, cărora le-au căzut pradă unele din cele mai autentice comori
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aci, ci câtorva (puțini!) dintre cei care „au ales libertatea”. Eu n-am „ales-o”, m-a ales ea pe mine, iar Înfățișarea pe care o ia În publicistica jurnalieră românească (reviste onorabile sunt; puține, dar sunt) este - să nu ocolim cuvântul - respingătoare. Lecțiile de libertate pe care le oferă Eugen Barbu, Eugen Florescu, Ilie Purcaru, Corneliu Vadim Tudor și alții ca ei, unii proprietari de sordide reviste particulare, sunt făcute să te scârbească pentru totdeauna de vorbele pompoase. Nicky dragă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spirit fratern. În general, eu sunt un individ mahmur; asta nu trebuie să vă Înșele, veți avea Întotdeauna În mine un prieten apropiat. M-aș bucura nespus să vă pot cunoaște; când veți avea un drum prin Cluj, nu mă ocoliți. Până atunci, nu vă mai abțineți de la a-mi trimite din când În când un semn de viață. Vă promit să nu mai am reacții atât de Întârziate. Al dumneavoastră, cu prietenie, Liviu Petrescu * ș2ț Probabil, decembrie 1993 Dragii mei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au fost scriitorii care și-au găsit, Într-adevăr, o nouă Înzestrare și misiune, Întregind-o pe cea anterioară, destui au eșuat Într-o ieftină exhibare pamfletară sau În rutina profitabilului comercialism. O anume senzație de zădărnicie pare greu de ocolit când recapitulăm vârstele jertfite În afara vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot ceea ce trăim și Înfăptuim. Travaliul În contingent revelează, uneori, disponibilități nebănuite, când nu și legitimează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreodată. Și dacă nu uit.” Pentru cei care s-ar putea lăsa derutați de aceste citate, ele ar trebui completate cu un altul, edificator, dintr-un articol al autorului publicat În ultimii ani În Neue Zürcher Zeitung: „Nimeni nu poate ocoli Auschwitzul. Auschwitz este punctul negativ culminant al civilizației noastre: nu există nimic care să depășească Auschwitzul. În jurul acestui fapt monstruos lumea se va mai istovi multă vreme”. Pentru a Întregi imaginea, aș adăuga acestor citate complementare cele afirmate de Imre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de sărbătoare însă țin minte că unele oficii lucrau. Afară era cald și frumos. Valeriu a luat cheta și eu medalioanele apucând pe Schitu Măgureanu, am trecut pe Popa Tatu, Piața Buzești și împrejurimile Gării de Nord. Lumea când ne vedea ne ocolea cât putea. Cei care erau surprinși drept în față nu ne mai puteau evita și de rușine dau câțiva lei. Când auzeau că e vorba de căminul de la Iași și de lupta studențească, le părea oamenilor bine de ceea ce au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]