6,174 matches
-
care au votat în alb ultimul motiv care le lipsea, E un mod de a vedea că, și cer iertare, mi se pare că ofensați logica, domnule prim-ministru, De ce, Și că, dacă-mi permiteți s-o spun, nu vă onorați obișnuita rigurozitate a gândirii, Explicați-vă, Păi, fie că se va afla, fie că nu, dacă ei dintr-o dată ar avea dreptate, ar însemna că aveau și înainte. Prim-ministrul dădu deoparte ziarele din fața lui și spuse, Toate astea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care în împrejurările cele mai potrivnice au acționat, fie prin vot, fie prin exemplul vieții lor de zi cu zi, ca autentici și incoruptibili apărători ai legalității, în felul acesta reconstituind și reînnoind ce are mai bun vechiul spirit legionar, onorând, în serviciul binelui civic, tradițiile sale, prin actul de a întoarce cu hotărâre spatele capitalei, sodoma și gomora reunite în vremea noastră, în felul acesta au demonstrat un spirit combativ demn de toată lauda și pe care guvernul îl recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care tocmai l-am pierdut, guvernul va examina toate posibilitățile legale ca în scurt timp să-i fie acordată, cu caracter excepțional și cu titlu postum, cea mai înaltă decorație cu care patria își distinge fiii și fiicele care o onorează mai mult. Astăzi, doamnelor și domnilor, e o zi tristă pentru oamenii de bine, dar responsabilitățile noastre cer să strigăm sursum corda, adică, sus inimile. Un ziarist ridică mâna ca să pună o întrebare, dar ministrul de interne se retrăgea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
priviseră În față pe țarul Nicolae al II-lea sau pe Rasputin, atunci erau și mai mult vânați. Din partea lui Lauren, cu cât era mai dificilă comanda, cu atât era mai dornică să facă În așa fel Încât să o onoreze. Mi-a spus cândva că, de obicei, cheltuie mai mulți bani pe avioane particulare când pleacă să dea de urma unor bijuterii decât scoate vreodată profit de pe urma acestei afaceri, dar, zice ea, ce altceva ar putea să facă Între prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
întâi de câțiva vizitii ce urcau, în șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între ei. Se uită îndărăt. Polițaiul îl onoră în aceeași clipă cu bastonul ridicat amenințător și-apoi îl lăsă în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și e viclean
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Sigur că peste toate era socialismul lui militant, din cauza căruia fusese dat afară de la Universitatea din Iași, cu mulți ani în urmă, și care, în loc să se potolească, era tot mai agresiv. Și sigur că Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului, i-a onorat primul cu valuri de fiere neagră pe Carol și pe moștenitorul tronului, Principele Ferdinand, despre care repeta ca o cobe că n-o să ajungă să domnească nici măcar o zi. Dacă însă de adevăr e vorba, e bine de știut că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cam beznă. Am intrat, le-am spus că plec, iar un domn care avea ceva de covor oriental, moale și învăluitor și întortocheat, mi-a răspuns că le pare rău, că era plătit totul pe-o săptămână înainte, că fuseseră onorați să aibă un oaspete „ca dumneavoastră“ (oare de ce?) și că sunt niște lucruri lăsate pentru mine de-un comisionar. — Dumneavoastră sunteți domnul Frascati? am întrebat, dar el a râs fără veselie și s-a uitat foarte pătrunzător la mine. Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Iată că în nici zece minute singurii oameni care m-au ajutat în noua mea viață și-n care am avut încredere par să aibă câte o hibă gravă. Bărbatul cu zâmbet oriental m-a asigurat că el ar fi onorat (iar!) dacă aș mai rămâne aici, că e gata să suporte toate cheltuielile, casă și masă și c-o să stau singur în cameră. Mi-a dat de înțeles că ar veni mai multă lume, știind că... Am mulțumit și-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
septembrie, și-și amintea cu fior de miile de oameni sosiți cu cinci trenuri de plăcere, între ei și cei mai faimoși gazetari. Și de trenul special cu toată curtea regală, corpul diplomatic, miniștrii. O săptămână mai târziu, Neculai Procopiu onora invitația de a participa la banchetul oferit de Ministrul lucrărilor publice în onoarea lui Saligny și a celorlalți ingineri care au lucrat la pod. Alexandru ridică politicos paharul spre Procopiu, pentru a-l felicita. Iată că avea un curaj și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca vârstă de fiică, și cu tatăl ei, un bărbat înalt, voinic și impunător cu mustață aspră, ce ținea la distanță pe orice amator de palavre. Cu tânăra persoană însă, Bidaru s-a cunoscut într-o împrejurare care nu îl onorează și de care împrejurare ar dori să nu-și amintească. Poate și de aceea se temea să o privească în ochi, în special că erau și părinții ei alături, pe care îi cunoscuse vag, cu vreo zece ani în urmă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mine, cu toate că notele mele șchiopătau bine de tot la rubrica lui, motiv pentru care-mi spunea cam așa: Băi ăsta, număr întreg, Z, scăpătat al matematicii ce ești, de ce faci știința-regină a lumii să roșească din cauza nepriceperii tale?" Mă simțeam onorat de toate prenumele astea noi care fuseseră lipite cu drag de mine, dar, recunosc, atunci când mă strigau unii 31, 26, impedanță, număr natural, atomicul, impedanță electrică sau Z mă simțeam aidoma insului fără memorie prea bună și, uneori, nu răspundeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de ani, atât de concentrate erau cu ochii pe ea. Nineta nu trăda spiritul ninetist. Lungea intenționat clipele de așteptare. Mai sorbea o gură de cafea, trecea afectuos mâinile prin părul meu, zărea chipul bosumflat al pisicii pe care o onora cu același gest, se reașeza în fotoliu, făcându-mă să caut un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca vălul de pe vis... Da. Avem o mică problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trebuie să discute cu ea, cât mai urgent... Un oftat prelung de eliberare din prizonieratul spaimei a fost slobozit din toate piepturile ninetistelor. Obosită de-atâta concentrare a minții, Nineta, uitând de obiectul însuflețit din poală, trânti cărțoiul peste mine, onorându-mă aproape până la sufocare cu greutatea științei viselor... Dar să vezi tu grozăvie de vis pe care-l trăiesc a doua oară... Aha, e glasul Monei, botezată, nu știu de ce, Dona Mona, de către ninetiste. Nu o priveam, dar îi recunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să zic Bujenariu, simțeam nevoia să-i eternizez ca amici. Omul, un pensionar reactivat din cauza faptului că nu avea cine preda latină, avea statura unui pitic uriaș în țara lilipuților și o moacă de chinez nereușit. Bineînțeles că nu-l onoram cu numele de Bujenariu. Pentru că avea o curea specială, un fel de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni speciali (scurți de tot), îi spuneam Brăcinariu. Omul era, în felul său, cel mai reușit terorist pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru care l-am și întrebat: "Cât de aproape și pentru câte nopți?" Insul, despre care se zice că ar avea și ceva sânge albastru de șeic, s-a prins că i-am aruncat vitriol pe moacă și m-a onorat cu tăcerea. Dar nici nu și-a mai manifestat marea admirație pentru pânzele mele; cel puțin până acum. În situația în care lucrările mele vor fi apreciate pecuniar, ca ale oricărui mare artist înțelegi? doar post-mortem, mi-am luat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe care șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai la vale, o mostră. O mostră, care, sunt sigur, o să vă smulgă un profund admirativ: O, ho! Așa, da! După ce și crease prin Pomârla faima de renumit modernizator de case bătrânești, se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lanternei lui rusești, rareori se mai Îngrijea să-și aducă În așternut un ștergar. Nu mai scria pentru sine, pana lui aparținea deja celor mulți. Mulți și nesățioși, aproape venerându-l pe Leac. Care de-abia mai reușea să-și onoreze publicul. Pornografia e un drog, a Înțeles el Încă de la 13 ani. Și, Înțelegând asta, s-a gândit că ar putea profita. A Început să-și vândă poveștile, 25 de bani foaia, 5 lei caietul. Cam atâta costau și BPT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dacă se poate. Ai o expoziție, scoți și-un pliant În care vreun cine-știe-cine te prezintă fără să fi văzut nimic din ce-ai produs. Și-apoi, aștepți și tu cronici. A citit Ungureanu din cartea ta atunci când te-a onorat pe coperta a patra? N-a citit! Dar cine ne citise? Mai nimeni. Îi stimam oare pe cei care ne Învredniciseră cu un semnal măcar? Uită-te la echipa lui Boerescu, unul dintre ei a scris și el despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În nici un fel, asta dacă nu mă hazardez să consider reacție Îndepărtarea din funcție, chiar În perioada campaniei noastre, a unui proprietar de vilă, director la Garda Financiară mi se pare. Totuși n-am renunțat la corespondența cu Poliția Română, onorându-i cu câteva scrisori și pe cei de la Rutieră. Acestora le trimiteam lungi liste de mașini suspecte, În general conduse de persoane de sex feminin cărora, după cum ne pricepeam, le alcătuiam portretul robot. Iată ce ieșea: AR 01 XXX BMW
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vrea să te cunosc mai bine, ai un corp minunat, mergi cumva la sală? Când Îi ieșea Însă bietului Alexi ceva mai acătării din gură, traducerea mea se punea de-a curmezișul solidarizării rasiale. Dacă-i spunea c-ar fi onorat să-i facă portretul (Alexi e pictor la bază, cred c-am mai spus asta), eu o Întrebam pe țigancă ce părere crede că au părinții ei despre meseria pe care o face. Invitația la film și prăjitură (Alexi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
crud decât bănuiești... un joc al minții, calcul și fantezie. O minte mobilă, cu circuite fine, delicate. Îmi lipsește, e-adevărat, caracterul. Egoismul și orgoliul și securitatea umilei și deosebitei mele persoane ? Cruzime feroce, să știi... un adversar care te onorează. Ai să înțelegi mai târziu. Camera intra într-o beznă tot mai compactă. Nu se distingea nimic, doar traiectul întortocheat al cuvintelor, vocea îngroșată de băutură, răgușită, sticloasă, umedă, înotând în strănuturi, umflându-se, umplând aerul, rupându-se, brusc, stinsă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rătăcească ceva. M-am îngrijit chiar, verificând după o listă toate cumpărăturile, să le duc la destinație. Să nu uit, zăpăcit cum sunt, vreunul din daruri. Sunt un cavaler de modă veche, s- ar zice. Îndatoritor cu doamnele care mă onorează cu atenția lor. Zâmbise, la ultima frază, cum se cerea. Scurt, abia schițat, reluându-și repede chipul și glasul neutru. — Pensule de mai multe dimensiuni. Creioane, cărbune, tuș. Acuarele, culori de ulei. De cea mai bună calitate. Nu m-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
altceva, prin jocul liber al mâinii și gândului, urme subțiri și bizare ale necunoscutului. Simonetta devenită pustiul Sia Strihan, cu ochii orbi și deznădejdea înghețată în ridul surâsului... așa mi-o redă coșmarul, așa o adopt, o revendic, îi pot onora prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au născut. Nimeni n-ar accepta că monstrul care a devenit - în anii care au urmat închisorii - s-a născut, poate, chiar în acele luni. Atinsese doar pentru scurtă vreme
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întâmplă nimic. ...Hărnicia tovarășului Manole ? Da, respiră firesc, perfect contopit în realitate. Surpările lui Vornicu, inteligent convertite. Ortansa ? Urăște mascarada, ca noi toți. „Trebuie să admiți, sunt deficitar. Nu mint, bătrâne, nu mă ascund de sfânta privire cu care mă onorezi ! Da, se ivește până la urmă, iată, și o întâmplare, un nod, ceva, acolo, nu-mi regăsesc mobilitatea, adaptabilitatea, nu intru în întâmplare. Semn de îmbătrânire, probabil, dar ei spun că nu sunt la înălțimea maturității. Calc în străchini, adică.“ Deschide
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Grefu, pro babil Șeful cu turturica, eventual și ursuzul flăcău Cornea, care se plictisește după- amiaza, când Sidonia își preia matriarhatul. Vornicu ar fi putut, la fel de bine, să nu vină. Poate nici colega nu va răspunde chemării ? Dar Ortansa ? Va onora reprezentația ? Nu va veni, bineînțeles ! ar fi pierdere de timp. Oracolul știe și deduce fără să vadă tot ce se întâmplă. Ușa se deschisese de câteva ori. Apărură Braun Robert și Grefu, ocupându-și repede locurile, chiar și Mina și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]