6,005 matches
-
viclenie ...... 146 Suferința - factor de remodelare spirituală ......................................................... 154 Conduita demnității sau a bunului - simț .............................................................. 157 Competența morală a conștiinței, a eului spiritual .......................................................... 161 Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării).................................................................................................... 166 Egocentrismul psihologic, orgoliul, invidia, egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic .............................................................................................................. 170 Responsabilitate, seriozitate, simț al datoriei - iresponsabilitate, superficialitate .............. 179 Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi” ale eului moral) ..................... 182 Păcatul, pedeapsa și iertarea .................................................................................. 186 Conformism, oportunism atitudinal .................................................................... 189 Respectul față de sine Însuși - deprecierea de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mult, pe zi ce trece, de vechea-i inocență”, deoarece el „pretinde aceeași putere ca și Dumnezeu. Omul nu poate constata și suporta realul fără a vrea să-l transforme și să-l Împingă pînă la exces”. Însă prin acest orgoliu nemăsurat el nu a făcut - observa Emil Cioran - decît să complice totul, pînă și „propria-i frică” (desigur, văzînd dimensiunile incomensurabile ale „necunoscutului”). * „Ca să-ți placă laudele, nu este neapărat necesar să te simți demn de ele.” (H. de Montherlant
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
exista grație acolo unde nu există discreție.” (M.De Cervantes) Pentru că ambele atitudini au o origine comună: finețea „tactului”, sau a „măsurii”. * „Dușmanul Începe să devină de temut numai atunci cînd Începe să aibă dreptate.” (J. Benavente) Pe măsură ce are dreptate, orgoliul din noi ne transformă Într-o ființă vulnerabilă, deoarece din mîndrie Începem să contraargumentăm tot mai mult nu atît dintr-un spirit logic, ci pentru a nu ne recunoaște Înfrîngerea. * „Pentru a fi serios, nu este nevoie să fii trist
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În exces, se transformă În contrariul ei, adică Într-un defect. Plecînd de aici, orice conștientizare a cuiva, de genul că a obținut la un moment dat maximumul unor calități sufletești, Îl face să-și formeze un defect, cel al orgoliului, deoarece nu există În realitate o desăvîrșire sufletească În rîndul oamenilor, ci doar o aspirație continuă spre aceasta. * „Foarte nefericită este soarta celui care nu are dușmani.” (P. Syrus) Pentru că lucrul acesta Înseamnă să fii conștient de faptul că personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
forul său interior să salveze niște aparențe. * „Oamenii nu au păreri atît de diferite despre lucrurile vieții, pe cît de diferit vorbesc despre ele.” (G.Ch. Lichtenberg) PÎnă la generarea unei discuții există, fără Îndoială, multe puncte comune; apoi, În discuție, orgoliul fiecăruia acționează, făcînd ca aceste puncte comune să se diferențieze tot mai mult. * „În marele joc al vieții Începi prin a fi cel Înșelat și sfîrșești prin a fi cel care Înșeală.” (Voltaire) Desigur, În copilărie de exemplu, educația (din
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
convingerilor tale nu mai simți, cu siguranță, nevoia să mai argumentezi. * „Deșteptul are un sincer dispreț pentru inteligența adevărată.” (Camil Petrescu) În „deșteptăciune”, inteligența se mulțumește doar cu rolul de a se descurca, pe cînd În inteligența adevărată există un orgoliu creator. * „O țară În care nu mă plictisesc e o țară care nu mă Învață nimic.” (Albert Camus) Adevărul este totuși că adesea „plictiseala” este În noi Înșine, În comoditatea de a nu surprinde aspecte ale specificului național și cultural
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înșelătorului a fost o lipsă de Încredere la fel de mare. * „Ați observat că oamenii care discută mai mult Între ei sînt acei care sînt siguri că nu se pot Înțelege?” (N Iorga) Deosebirile dintre oameni În „discuții” sînt mai mult de orgoliu, lucru care se vede din faptul că Într-o dispută verbală cei În cauză sînt mai puțin preocupați de a afla „adevărul” și mai mult de a Încerca să obțină o recunoaștere a valorii propriei opinii. Capacitatea anticipativă: prudență, simț
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
te Împărtăși tot mai mult din căldura afectivă care ți se oferă, ci din nevoia pe care o resimți de a-l face fericit pe celălalt. * „În dragoste, victoria bărbatului este fuga.” (Napoleon Bonaparte) Este fuga, probabil pentru faptul că orgoliul bărbătesc are doar În rare cazuri puterea de a recunoaște că „dragostea” prezentă l-ar putea cuprinde total În mrejele ei... * „Dragostea născută din dorință este o speranță, iar dragostea care urmează după satisfacerea dorinței este o realitate.” (H. de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mi durere ca să Învăț a mă bucura!” (N. Iorga) De fapt „durerea” (cu siguranță, cea psihică/morală), reprezintă o condiție esențială pentru obținerea unor noi libertăți interioare, cum ar fi, de exemplu, aceea de a ne desprinde din chingile unui orgoliu sau ale unei invidii agresive, date de o supraestimare de sine. * „Viața nu este altceva decît ceea ce fac din ea sentimentele.” (H. de Balzac). Ce-ar fi, Într-adevăr, „viața” fără, de exemplu, sentimentul demnității? Cum am mai putea cîntări
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu atît devii mai Însetat”. Concluzia e cea propusă de Cicero: „Cea mai mare bogăție este să fii mulțumit cu ce ai”. * „Ochim mai sus de țintă pentru a ne atinge ținta.” (R.W. Emerson) „Aptitudinile” Își au, și ele, orgoliul lor: nu se exprimă la adevărata lor valoare, decît atunci cînd le ambiționezi să arate ce pot. Reflecțiunea lui Emerson ne ajută să Înțelegem sensul profund al unui alt aforism: „Ca să-ți egalezi maestrul, trebuie să-l depășești” (C. Levaditi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
morală, virtute - viciu, imoralitate „Virtuțile noastre nu sînt, de cele mai multe ori, decît viciile noastre deghizate.” (La Rochefoucauld) Ne facem Într-adevăr, adesea, din subiectivismul vieții noastre sufletești un aliat: de ex. atunci cînd, dintr-o nevoie de compensație, sau din orgoliu, ne place să privim un defect al nostru drept o calitate (cîți dintre noi nu manifestăm, de exemplu, tendința de a considera prudență firească față de intențiile socotite ascunse ale celor din jur, ceea ce, de fapt, nu este decît suspiciunea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fi reale, și de care el nu va Întîrzia să profite. * „O situație dă totdeauna mai multe păcate decît virtuți.” (N. Iorga) Pentru că În confruntările din diferite „situații” ale existenței lor, oamenii urmăresc, În primul rînd, impunerea intereselor și a orgoliilor lor. * „Dacă vei vedea doi bani În buzunar, să știi că pe unul a plîns cineva cînd l-a dat.” (N. Iorga) Cel care este lipsit de scrupule În obținerea banilor, ar trebui să știe că alții nu concep să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și chiar a compromisurilor de moment „Fă-te frate cu dracul pînă treci puntea” (proverb). * „Mai bine să fii invidiat, decît compătimit.” (Herodot) Bineînțeles, atunci cînd sîntem capabili să provocăm invidia altora prin comportamentul nostru, În general, demn, sau prin orgoliul nostru dorim să ne punem capacitățile În valoare. * „Primește critica oricui, dar rezervă-ți hotărîrea.” (W. Shakespeare) Obligația de a ne flexibiliza continuu judecata nu ne scutește de datoria morală de a ne menține o identitate psihologică, de a ne
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care gîndesc numai ceea ce vor ei să creadă, ajung să știe numai ceea ce vor ei să știe. Situația aceasta poate fi exemplificată cu psihologia „Înfumuratului”, care va măsura valoarea lucrurilor și a situațiilor nu prin ele Însele, ci după gradul orgoliului și al invidiei personale. * „Este iertat să se spună și o minciună cînd e În joc viața.” (Pisander) O concesie asemănătoare propune și Menander: „Mai bine să se spună o minciună, decît un adevăr rău”. Firește că e preferabil un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o animă. Astfel, cîți dintre noi, care n-am acorda importanță cunoașterii motivației reale a comportamentului cuiva, nu s-au Înșelat, luînd ca adevărat un gest de altruism, care ulterior s-a dovedit că a fost doar din interes, din orgoliu sau din snobism! * „E mai ușor să suferi, decît să te răzbuni.” (J.J. Rousseau) Pentru că la suferința inițială, trebuie să adaugi și pe cea de a vedea că Eul tău nu poate evita „răul”, acceptînd să se folosească de el
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ceea ce este drept, ci trebuie ca fapta să fie făcută exclusiv de dragul dreptății.” (Imm. Kant) Orice altă motivație este dezonorantă pentru condiția umană: „Nu există - spune Seneca - alt temei al dreptății decît egalitatea”. Însă trebuie să observăm faptul că egoismul, orgoliul și invidia Îi fac pe oameni să recurgă adesea la „forță”, ca la un argument: „Fiecare are atîta dreptate cîtă putere are” (B. Spinoza); „Inegalitatea, corupînd pe cei mari, pe care Îi exaltă, corupe pe cei mici, pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este În luptă permanentă cu „instinctele” și „afectele” noastre. SÎnt totuși existențe umane, e drept singulare, care demonstrează că la nivelul psihicului individual conștiința poate guverna ca „principiu moral”, asigurînd o anumită calitate comportamentului (ex: Cato, Socrate, Diogene, Laerțiu etc.). * Orgoliu nu Înseamnă Întotdeauna numai stimă de sine, spune Frédéric Amiel: „Există două feluri de orgolii: unul, În care te aprobi pe tine Însuți; celălalt, În care te poți accepta. Acesta din urmă este, probabil, cel mai rafinat”. A nu te
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
singulare, care demonstrează că la nivelul psihicului individual conștiința poate guverna ca „principiu moral”, asigurînd o anumită calitate comportamentului (ex: Cato, Socrate, Diogene, Laerțiu etc.). * Orgoliu nu Înseamnă Întotdeauna numai stimă de sine, spune Frédéric Amiel: „Există două feluri de orgolii: unul, În care te aprobi pe tine Însuți; celălalt, În care te poți accepta. Acesta din urmă este, probabil, cel mai rafinat”. A nu te accepta oricum, pretinde, negreșit să ai imaginea clară a unor exigențe cu privire la sine, cu privire la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
naivi, Încît s-au lăsat Înșelați de alții! * „CÎnd ochiul este curat, Întregul trup este curat.” (Reflecțiune creștină) Desigur, este vorba de ochiul sufletesc: cînd acesta exprimă prezența unei conștiințe curate, spiritualizate, atunci „trupul” iese de sub robia preocupărilor și a orgoliilor strict egoiste, sau materialiste. * „Nu-i de-ajuns să te Învinuești pentru a-ți șterge vina.” (A. Camus) Din păcate, unii se limitează la acest lucru, fără să mai simtă nevoia de a trece și la realizarea unor acte reparatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un cal. El și-a dorit s-o asculte pe Maria. Cred că atunci i s-a Întîmplat o minune. Copilul s-a vindecat În mod neașteptat” (Cf. Jurnalul Național, ediție de colecție: Maria Tănase, 2 iulie, 2007). Egocentrismul psihologic, orgoliul, invidia, egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic „Fiecăruia Îi place să găsească la altul propriul său caracter.” (Pliniu cel Bătrîn) Filonul egoist al firii noastre reiese și din următoarea observație a lui La Rochefoucauld: „Noi nu găsim oameni cu bun-simț
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
A. Schopenhauer) Totuși, unii citesc doar cu intenția de a critica și de a-și impune punctul de vedere!... * „Certurile n-ar dura mult, dacă vina ar fi numai a unei părți.” (La Rochefoucauld) De fapt, „certurile” se Întețesc datorită orgoliilor personale, care-i fac pe oameni să nu cedeze, să se Încăpățîneze În a-și susține propria argumentație, pe care o supraestimează. * „Felul cum dai prețuiește mai mult decît ceea ce dai.” (P. Corneille) Mai ales pentru cel care vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mult decît ceea ce dai.” (P. Corneille) Mai ales pentru cel care vrea să primească de la tine nu atît un bun material, cît mai ales sinceritatea, afecțiunea ta. * „Un defect al nostru se observă mai ușor decît o calitate.” („Kusumdava”) Pentru că orgoliul propriu induce plăcerea de a vedea că putem fi totuși superiori altora, sau că propriile defecte ar putea fi mai mici ca ale altora. Acest fapt l-a și făcut pe La Rochefoucauld să afirme: „Dacă n-am avea deloc defecte
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ignorante și resemnate În fața atotputerniciei și abuzurilor zeilor În ființe demne și iscoditoare, animate de dorința de a cerceta și descoperi lucruri noi despre fenomenele naturale, despre ei Înșiși și despre existența lor În lume. * „Mulți oameni sînt cinstiți din orgoliu.” (Francesco Orestano) SÎnt, Într-adevăr, oameni la care lucrurile se petrec invers, decît ar fi normal: bunul renume nu și-l văd derivat din faptul firesc de a se comporta cinstit, ci, dimpotrivă, cred că buna imagine În ochii celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cinstit, ci, dimpotrivă, cred că buna imagine În ochii celorlalți ar trebui să fie cauza care să-i facă să se comporte cinstit. Este adevărat Însă că un prestigiu moral odată cîștigat - fie și pe această cale a vanității - sporește orgoliul de a-l ridica la un nivel tot mai Înalt. * „A porunci altora e un fel de a fi singur.” (Massimo Bontempelli) Înseamnă, de fapt, nu numai că dorești să acționezi doar În folosul tău, ci chiar și să te
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să ne simțim prost atunci cînd ne vedem slăbiciunile descoperite de alții: „Nu-i iertăm pe cei care ne fac să roșim” (J.L. de La Harpe). * „Dacă doi oameni călăresc același cal, unul trebuie să călărească În spatele calului.” (G.B. Shaw) Avînd „orgoliu” În măsură egală unul dintre cei doi trebuie să predea inițiativa celuilalt, dacă doresc să facă o afacere rentabilă Împreună. * „Așa-i orgoliul omului: ceea ce el nu pricepe, decretează că e greșeală sau nebunie.” (H. de Balzac). Tot din „amor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]