9,085 matches
-
mărunțișuri în magazinele cărora cartea sfîrșise prin a ocupa un loc preponderent în diversitatea mărfurilor pe care le vindeau. Totuși, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, criza economică, revendicările confraților, concurența, înmulțirea contrafacerilor i-au obligat pe patroni să se regrupeze, creîndu-se corporații de tipografi în toate marile orașe ale Europei pentru a face respectate regulamente din ce în ce mai complicate și ca să le apere interesele profesionale. La început, distincția dintre tipografi și librari nu era foarte clară. Dacă anumiți librari
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
erau dure în tipografie. Munca se repartiza între culegătorul așezat, apoi în picioare în fața cutiei cu litere, presorul care mînuia presa pentru a imprima, în timp ce un alt confrate ungea cu cerneală formele, și corectorul care adesea nu era altul decît patronul tipografiei. Ziua de muncă începea la ora 5 sau 6 dimineața și se prelungea pînă la 7 sau 8 seara, nelăsînd decît o oră liberă pentru masa de prînz, dar zilele fără lucru erau numeroase. Lucrul era obositor: normele cereau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de foi pe zi și adesea mai mult. Salariile nu erau deloc mai ridicate ca ale muncitorilor mai puțin specializați, cu toate că pentru a lucra într-o tipografie trebuia să știi să citești și chiar să ai noțiuni elementare de latină. Patronii nu se jenau să facă economii cu hrana și întreținerea calfelor. Ori, în orașele mari, meseriașii tipografi erau numeroși; obișnuiți să lucreze în echipă, formau grupuri foarte unite. De două ori, între 1539 și 1543 și între 1569 și 1573
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
formă foarte modernă, la Paris și Lyon; au existat mișcări asemănătoare la Anvers, Frankfurt, Geneva. Revendicările aveau patru puncte: mărirea salariilor pentru a compensa creșterea prețurilor, reducerea zilei de lucru, scăderea normelor de producție, reglementarea numărului de ucenici pe care patronii îl măreau pentru a beneficia de o mînă de lucru aproape gratuită. Meseriașii nu au putut obține o oarecare satisfacție decît asupra acestui din urmă punct. 2. Legislația cărții: privilegii și cenzură. Articol de consum, cartea tipărită era supusă concurenței
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
va rămâne anchilozat într-o formulă bicefală, în care Iliescu și Năstase vor trebui să mai coabiteze puțin, oricât s-ar detesta reciproc. APĂRAREA LUI VADIM Alo, salut patronelo! Așa începe transcrierea unei convorbiri telefonice dintre Corneliu Vadim Tudor și patronul său spiritual, Eugen Barbu. Sau cel puțin așa se regăsește ea în dosarul de Securitate Artă-Cultură. De ce acolo și nu în arhivele miliției? Convorbirea n-are nimic artistic, nici cultural, dimpotrivă, e o discuție joasă, care dezvăluie că discipolul îi
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
presa românească i-a ironizat la sânge piruetele politice. Bomboana pe coliva politică a pus-o însă un recent scandal mediatic în care era acuzat, cu transcrieri ale unor interceptări telefonice ale Securității, că ar fi procurat femei fostului său patron spiritual, Eugen Barbu. „Alo, patronelo?“, așa încep celebrele înregistrări (el spune făcături) jenante de la un cap la altul. Așadar, izolat politic, compromis în țară și în afara ei, arătat cu degetul, Vadim avea două posibilități: să înfrunte Europa sau să se
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în văzul public, dar în același timp cumva imuni la consecințele faptelor lor. Am asistat în repetate rânduri la denunțuri sau autodenunțuri publice ale investitorilor în fotbal. Când se dezbracă de sacoul de politician, de exemplu, și poartă puloverul de patron al Stelei, Gigi Becali își permite, periodic, să mărturisească, ba chiar și râzând, că a mai plătit câte un arbitru, că știe foarte bine cum șeful comisiei centrale de arbitri este milionar în euro datorită matrapazlâcurilor pe care le face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
aceste lucruri. Mai nou, lumea fotbalului a început să producă evenimente cu iz mafiot, sub protecția aceleiași indolențe a instituțiilor, fie ele din fotbal sau din afara lui. Un jucător al echipei Jiul Petroșani, club din a doua ligă al cărui patron este Alin Simota, Mihai Lungan, a venit cu jalba în proțap la televiziuni și la poliția locală, susținând că a fost bătut de bodyguarzii patronului, pe motiv că n-a vrut să-și prelungească contractul cu echipa. Dinții sparți, coastele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
din afara lui. Un jucător al echipei Jiul Petroșani, club din a doua ligă al cărui patron este Alin Simota, Mihai Lungan, a venit cu jalba în proțap la televiziuni și la poliția locală, susținând că a fost bătut de bodyguarzii patronului, pe motiv că n-a vrut să-și prelungească contractul cu echipa. Dinții sparți, coastele rupte și numeroasele vânătăi de pe corp ar fi fost de ajuns să scandalizeze instituțiile unui stat de drept. Alt jucător al aceleiași echipe, Ovidiu Istinie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
însă mai mult de-atât, întrucât, afirmă jucătorul, „am familie, vă dați seama...“. Iar după dezvăluirea acestor cazuri, alți jucători, mai mult sau mai puțin sub protecția anonimatului, au început să dea declarații prin care confirmă nebunia din Valea Jiului, unde patronul Alin Simota pare a-și forma o echipă „competitivă“ prin propagarea terorii printre jucători. Presa sportivă a prins subiectul și îl dezvoltă cu asiduitate. La fel cum a făcut-o de multe ori, semnalând diferite meciuri trucate, semnalând diferențe uriașe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
aceasta a fost adusă în fața opiniei publice cu dovezi de necontestat. Nu mai vorbesc despre șefii celor două instituții majore care conduc fotbalul românesc, anume F.R.F. și Liga Profesionistă, care s-au remarcat până acum doar prin susținerea necondiționată a patronilor, fie ei și borfași pe față, pe principiul conform căruia „aceștia, săracii, investesc pentru a ține în viață fotbalul, chiar dacă au pierderi financiare uriașe“. „Nimeni nu câștigă din fotbal“, se bate cu pumnul în piept Dumitru Dragomir, șeful Ligii, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pe principiul conform căruia „aceștia, săracii, investesc pentru a ține în viață fotbalul, chiar dacă au pierderi financiare uriașe“. „Nimeni nu câștigă din fotbal“, se bate cu pumnul în piept Dumitru Dragomir, șeful Ligii, de aceea trebuie să-i respectăm pe patroni, orice ar face. Statul român însă nu e condus de Federație sau Ligă. Statul român, umblă vorba, ar avea legi, ar fi un stat care luptă împotriva corupției și a ilegalităților de orice fel. Luptând însă cu prea multă ardoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
afaceri de succes fără să fi negociat momente la limita moralității. De ce am vrut să povestesc aici despre acest individ? Nu sunt angajat Microsoft, însă am simțit nevoia unui mic derapaj după ce, o vară întreagă, am fost urmărit de imaginea patronilor români. În fond, e de preferat un om care face jocuri pe PC în care e distrus mediul înconjurător, decât unii care se ocupă în spațiul real de treburile astea. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
spațiul public a fost prezentă doar partea de adevăr pe care a dorit incul patul să o auzim. În alte cazuri disproporția este și mai flagrantă. Dan Diaconescu a devenit în ochii publicului său o victimă a răutății pro curorilor. Patronul de tele viziune a orga nizat un linșaj mediatic contra procuro rului de caz, care a și făcut plângere la CSM în acest sens. După lamen tațiile lui Diaconescu, s-ar zice că statul român totalitar îl hăr țuiește neînduplecat
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
a fost găsită suma de bani asupra lor. Au fost reținute, iar ulterior arestate și condamnate. Acolo am avut cea mai rapidă condamnare: au trecut șase săptămâni de la momentul sesizării noastre până la momentul condamnării. — Deci s-a plecat de la confuzie, patronul respectiv a crezut că erau niște escroace. Aceasta era următoarea întrebare: din momentul în care ajunge cazul în instanță, cam cât durează? — Păi, în cazul acesta, în șase săptămâni s-a dat o hotărâre de condamnare. Acesta a fost cel
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
importantă. Iar bătălia pentru imagine e grea și în general acești oameni nu scapă neșifonați. La început au fost eroi în Italia. Pe parcurs, populația s-a plictisit, presa s-a întors împo triva lor (încurajată de cel mai mare patron de media, Berlusconi), s-au făcut greșeli inevitabile - așa e când anchetezi mii de oameni. După ce a scăpat de două con damnări (o faptă prescrisă, o alta decriminalizată prin schimbarea legii), Berlusconi a început o adevărată ofensivă împotriva magistraților, pe
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
corupți, presa era într-o poziție comodă. Când au apărut marile cazuri, cu sentințe, a trebuit in ventată o nouă narațiune: politizare, justiție televizată. Din cele patru conglomerate de presă care fac legea în Ro mânia, trei aveau anul trecut patroni an che tați pentru corupție sau infracțiuni conexe. Partidele cu atât mai puțin; ele au acționat mai de grabă ca niște clu buri de protecție a membrilor. Maximum ce am putut aștepta a fost să le lase justiția să-și
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
mai de succes direcții teritoriale și a construit cazuri împotriva unor nume de rezonanță, cum ar fi: Antonie Solomon - pe atunci primar al Craiovei, Gheorghe Constantin - președintele Comisiei Centrale a Arbitrilor din România, Cornel Penescu - important om de afaceri și patronul clubului local de fotbal, Constantin Nicolescu - președintele Consiliului Județean Argeș, Daniel Boda - președintele Agenției Naționale a Medicamentului, Gheorghe Sârb - secretar general în Ministerul Sănătății, Sorin Pandele - deputat. Cu alte cu vinte, Călin a deschis anchete împotriva celor mai importanți oameni
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
de fotbal, Constantin Nicolescu - președintele Consiliului Județean Argeș, Daniel Boda - președintele Agenției Naționale a Medicamentului, Gheorghe Sârb - secretar general în Ministerul Sănătății, Sorin Pandele - deputat. Cu alte cu vinte, Călin a deschis anchete împotriva celor mai importanți oameni din județ: patronul echipei de fotbal, șeful Consiliului Jude țean, parla mentarul. Și pentru că firele dosa relor au dus acolo, a ajuns și la Craiova și la București, prin guvern. Cum se poate face asta cu o echipă de doi procurori și câțiva
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
din față. „Oooooof, nu mai înțeleg nimic!“, se oftică cineva din grup în timp ce zarurile zornăie în mâna jucătorului următor. Personajele din scena de mai sus nu sunt niște copii, ci un medic rezident, un software developer, un asistent universitar, un patron de firmă IT și câțiva studenți, la o seară de jocuri. Adunați în jurul unei planșe de joc, cu scheme de deducție care se complică la fiecare tură, atenția încordată la maximum, ei încearcă să dezlege misterul unei crime din jocul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
bare de fier. Câțiva au făcut plângere la poliția din Foggia... imigranții au fost arestați și expulzați... Alții au fugit... Câțiva, până la urmă, au fost prinși. Pe alți câțiva i-au omorât“. Cu complicitatea poliției, sub dominația legii tăcerii, cu patroni care le cer imigranților să se culce cu prietenele și soțiile lor, cu muncitori bătuți și uciși... ce mai, ca în Europa civilizată! Ce să mai zic? Presupun că trebuie să căutăm un alt model pentru europenizarea rapidă a României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Cei care vor să spulbere acest vis în curs de realizare sunt - categorial - mai întâi șoarecii, apoi oamenii. Remy are parte însă și de obstrucții ori rezistențe individuale. Dacă Anton Ego, temutul critic culinar, e urât de mai toți, Skinner, patronul parvenit, ne devine odios pe parcurs. El ia mitul dispărutului Gusteau și îl exploatează la modul josnic-industrios. Îi folosește imaginea simpatică pentru a vinde tot felul de semipreparate și alimente congelate, în logica globalizării. Pe acest front de luptă își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
recunoștea el însuși într-un interviu la bătrânețe, o personificare exclusivă a calculului rece, altfel spus avid de putere, faimă și bani, arogant și disprețuitor, temut de orchestra sa, Filarmonica berlineză, și de nenumărați interpreți ce jucau jocul idolatriei față de patron. Puțini din cei ce au lucrat cu el au îndrăznit să-i înfrunte ideile discutabile, să nu se lase umiliți sau înșelați de dirijorul tiran, pentru care gloria și averea personală - o spune explicit în memoriile sale o mare soprană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
lucrurile stau exact pe dos. Pe politicieni, tocmai noi, oamenii de rând, ăia care uneori ne speriem și ne stingem țigările în mână de frica burților autoritar îndreptate spre noi, îi învestim cu autoritate. Noi îi plătim. Noi le suntem patronii morali. Niște patroni care, firește, odată ce i-au învestit, trebuie să le accepte modul de lucru, până la finalizarea mandatului. Dar un mod de lucru perfect legal, nicidecum unul prin care ni se contestă drepturile pe care noi le avem în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
pe dos. Pe politicieni, tocmai noi, oamenii de rând, ăia care uneori ne speriem și ne stingem țigările în mână de frica burților autoritar îndreptate spre noi, îi învestim cu autoritate. Noi îi plătim. Noi le suntem patronii morali. Niște patroni care, firește, odată ce i-au învestit, trebuie să le accepte modul de lucru, până la finalizarea mandatului. Dar un mod de lucru perfect legal, nicidecum unul prin care ni se contestă drepturile pe care noi le avem în fața lor, nicidecum unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]