14,398 matches
-
dintr-o dată duios. — Să ai grijă de tine în călătoria asta! Samuraiul își înclină capul, dar cu oarecare amărăciune. Unchiul său nu se gândea decât la moștenirea pierdută a strămoșilor lui. Singurul țel al vieții sale era să redobândească pământurile pierdute cât timp mai era în viață. Dar samuraiul, la fel ca și țăranii de adineauri, nu prea voia să obțină alte pământuri și să se mute. Voia să-și trăiască viața și să moară în valea aceea. — Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nas cârn și ochi întunecați. După ce femeia îi spuse ceva, acesta îl lăsă pe Velasco să străbată crângul. Într-o vizuină de pământ, stătea întins pe spate și horcăind un tânăr indian, gol și el până la brâu. Lângă el, stătea pierdută o femeie tânără. După pantalonii cu care era îmbrăcat tânărul era fără îndoială un dijmaș pus să muncească pe moșiile de aici. Gâtul îi era străpuns de o rană urâtă de glonț pe care sângele amestecat cu noroi se închegase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
considerând-o o perioadă În care s-a Înregistrat numărul cel mai mare de morți - asta având În vedere că după ofensivă austriecii au fost forțați să se retragă și mai târziu a urmat o contraofensivă, menită să recupereze teritoriul pierdut, astfel Încât, după bătălie, pozițiile celor două armate arătau exact la fel ca Înainte, excepția constituind-o prezența morților. Până să fie Înmormântați, morții Își schimbă Întru câtva aspectul În fiecare zi. Schimbările de culoare, În cazul rasei caucaziene, sunt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Marin Alexe -n goană prin mine, Ard curcubeie în tristul pustiu, Puntea de vis leagă mai bine Destinul meu pe sufletul viu, Păstrez încă-n palma ce plânge Parfum de stele cernute, Sărut vălul nopții ce-atinge Aroma din zile pierdute. Privirea se-agață-n fereastră Cu lacrimi de ochi nerostite, Sunt multe ce-n suflet adastă Și-așteaptă trăiri rătăcite. Fug minute la timpul trecut, Lăsând amintiri care mor. Vremea ascunde tot ce-am avut Și scrie mesaje ce dor. Prin zile
Trec zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83222_a_84547]
-
pe însoțitorii flăcăului, că nici unul nu știa unde pierise îndrăznețul vânător. A trecut o zi, au trecut două, au trecut nouă și băiatul nu s-a mai întors. Mult l-a jelit bătrânul, multe lacrimi a vărsat de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Tatăl divin de durere-i pătruns, Căci Fiul lui drag alege să moară, Trădat mișelește de omul ascuns. Dar jos pe pamant se-aprinde-o lumină, Speranța-ncolțește în cel păcătos Și-o cruce din veac absolvă de vină, Nu-i raiul pierdut, căci se naște Hristos. Pe nori, răsună o veste măreață Și stele-nfloresc în văzduhul senin. Sosește Mesia, Cel ce dă viață, Pământul acum de colinde e plin.
Simbolul Cr?ciunului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83253_a_84578]
-
care se apucase să citească cu voce tare comentariile pe care le atașasem la itinerar, cu luni de zile Înainte: „Mulți cred că Lijiang este orașul de legendă, Shangri-La, pe care James Hilton l-a descris În romanul său Orizont pierdut...“. Gândindu-se la mine, Vera a chicotit, dar, În același timp, ochii i s-au umplut de lacrimi usturătoare pe care și le-a șters de pe obrajii moi cu eșarfa. Recunosc că mă copleșise mila de sine. De când murisem, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
timp după aceea, a folosit descrieri similare pentru miticul său Shangri-La. Voilà, așa s-a născut un mit, cu iluzii și tot ce trebuie. Dar cel mai interesant pentru mine este celălalt Shangri-La la care se face referire În Orizont pierdut și care este o stare de spirit, cumpătare și acceptare. Cei care practică autoconstrângerea pot fi recompensați pentru asta cu o viață mai lungă, poate chiar cu nemurirea, pe când cei care nu o fac vor muri cu siguranță ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fusese să le facă tuturor pe plac, iar acum era Îngrozit că alesese un ghid aproape ininteligibil. —Excelent, așa să facem! spuse el În legătură cu noul plan. În adâncul sufletului Însă Îi părea rău după delicatesele iernatice. Ferigi sote, o, vai, pierdute În favoarea spontaneității. În urma Încă unui consiliu s-a hotărât că se vor Îmbarca imediat În autocar pentru o expediție către Templul Clopotul de Piatră, unde ar putea face o drumeție. Și-au adunat toate lucrurile de care aveau nevoie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că ar fi fost urmașii unor triburi pierdute care ajunseseră până În această parte a Asiei tocmai din bazinul mediteraneean, cu mai bine de o mie de ani În urmă, parte din ei migrând și mai spre nord, În Kaifeng. Aveau chiar și o Haggadah 1 În versiune bilingvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
locuitorii junglei. O femeie tânără spuse: Se vede că este el după sprâncene, sunt groase și oblice, semn că e un bărbat prevăzător. —Arată ca o vedetă de la televizor, spuse o altă femeie chicotind. — Aceea e cartea cu „Marile Scrieri Pierdute“? strigă un bărbat. De data aceasta, Pată Neagră le povesti cum că Fratele Alb Mai Mic alesese o carte neagră În loc de una albă. Semăna cu cea pe care Fratele Mai Mare o pierduse, dar aceasta se numea Misery, un titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Urmau să ia macete și pe barcagiii care trebuiau să coboare și ei oricum. Poate o să-i Însoțească și un membru al tribului din moment ce cunoșteau atât de bine jungla. Planul suna rezonabil până când Roxanne a Început să povestească despre oameni pierduți În Galápagos care Încercaseră să găsească un drum Într-un mod similar și fuseseră găsiți peste treizeci-patruzeci de ani cu niște bilețele acoperite cu mâzgălituri legate de Încălțări, În rest - o mână de oase Împrăștiate care-ncotro. Wyatt adăugă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dispozitivul era prins de interiorul rucsacului ei uzat, cu microfonul ieșind printr-o gaură de mărimea unui glonț. Duoul Îl pândea de două zile deja, bătând barurile prin care ar fi putut sta Harry. Planul inițial era să se arate pierdute și să-i ceară recomandări legate de locuri pe care să le viziteze sau despre alte activități turistice. Și care e următoarea destinație, urmau să-l Întrebe ele, Belinda având grijă să flirteze cu el din plin ca să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urcară În bărci. Data și ora indicau 24 decembrie, 15:47, În Myanmar fiind deja Crăciunul și o oră imposibilă, așa de devreme că era Încă Întuneric. Își auzea inima bătându-i În timpane. E cu ei, În acel timp pierdut și acum regăsit. O aude pe Marlena strigându-i lui Esmé: —Puiu’, ți-ai luat geaca? Sunetele guturale ale motorului extern acoperă răspunsul. Tăiați. Ei În mijlocul țăcănitului regulat al țesătoriei. Tăiați. Vorbărie gălăgioasă și târguială Într-o fabrică de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
găsească menționat pe câteva site-uri web ca personaj mitic printre triburile de munte Karen. I se părea ciudat ceea ce credeau acei oameni, dar asta era Încă mai ciudat. Spunea că Fratele Alb Mai Mic va aduce Înapoi Marile Scrieri Pierdute și le va pune capăt suferințelor. A cercetat mai mult și a găsit un articol ce făcea parte din niște memorii nepublicate ale soției unui căpitan al Raj-ului. Cu o scriitură vie, ea Își amintea că Întâlnise un englez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
A tot trimis manuscrisul, dar primea numai refuzuri sau nici măcar un răspuns. Fusese o pierdere de timp să scrie chestia aia nenorocită. Avea de gând să o arunce la gunoi - o durea să o tot vadă, acest morman de timp pierdut. Dar apoi s-a răzgândit. Era mai puternică de atât. Nu era un eșec. Pur și simplu Încă nu ieșise din junglă. Avea nevoie de perspectivă. Trebuia să-și revizuiască viața Înainte să-și poată revizui cartea. Gata cu scuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor. 5. Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el, și vor zice: "Veniți să ne alipim de Domnul, printr-un legămînt veșnic care să nu fie uitat niciodată!" 6. "Poporul Meu era o turmă de oi pierdute, păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții, treceau de pe munți pe dealuri, uitîndu-și staulul. 7. Toți cei ce-i găseau îi mîncau, și vrăjmașii lor ziceau: Noi nu suntem vinovați, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locașul neprihănirii, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în aer liber și nu are nimic în comun cu lumea introvertită a poeziilor în care se cufunda Inoue Ishihiro. De când l-a văzut prima oară în autobuzul cu care mergea la școală, l-a considerat pe Inoue o cauză pierdută, nici nu vorbea cu el. După zece ani, acea primă impresie negativă a luat forma unui sentiment de teamă profundă și a pus stăpânire pe întregul lui trup. Cîteodată destinul e cam ciudat... De șapte ani de zile este înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu trebuie să câștige mereu. Ca să-și mențină slujba trebuie să mai și piardă, căci repurtând numai victorii, lupta va înceta odată și deci și plata, nemaifiind necesare serviciile sale. Eu însă n-am dreptul să pierd. O singură luptă pierdută, o singură clipă de neatenție sau slăbiciune și am pierdut totul. în al treilea rând, pentru că scopul meu nu este să omor, ci să mențin în viață, ceea ce trebuie să recunoști că este o întreprindere ceva mai morală... De ce-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mâncare lângă trapa din curte. Toți am crezut că i-a luat vântul mințile și l-am lăsat în plata Domnului... Tata se chinui câțiva ani să repună pe picioare blănăria. Dar capitalul fusese irosit, vechii furnizori angrosiști de blănuri pierduți și o criză economică ne aduse în pragul falimentului. Părinții mei încercară un gest disperat. Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la societatea de asigurări. Dar flăcările au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
beletristic, ne putem teme de un eșec spectaculos, care ar demonstra, în fond, existența unei singure vocații. Nu acesta este cazul lui Andrei Oișteanu care [...], ne deschide o altă ușă spre aceleași mesaje criptice ale unei lumi ascunse sau, poate, pierdute, pe care o aborda într-un volum anterior, cu experiența etnologului și a istoricului culturii. Cutia sa conține bătrâni, semne îmbătrânite în circuitele lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
măsură, apelând la simbolistica fabuloasă a unui baroc restituit în ceea ce are el mai abscons. Uriașa subtilitate pe care o presupune o asemenea lectură face volumul destul de greu digerabil pentru cititorul nededat la aventuri hermeneutice, la căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o mult prea periculoasă apropiere de adevărurile ascunse și frisonante ale Ființei-Timp. Epica sa plurisemantică dezvoltă trasee concentrice, gravitând în jurul obsesiilor primordiale. Comisionarul, de pildă, îndeamnă la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși, în înspăimântătoarele ei arătări. Am putea merge mai departe și declara Cutia cu bătrâni un ritual în magia întoarcerii la matcă a timpului, ca depozitar de revelații pierdute, de mesaje degradate și în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cartoane desenate și cu bețe de chibrit ca să facă rost de câteva sticle de vin, după vreo două întâlniri, prelungite mult după miezul nopții, cred că i s-a făcut milă de noi și gândind să ne scutească de nopțile pierdute, întro bună zi am văzut pe masă o canistră de cinci litri, plină cu vin: „ca să nu vă mai obosiți noaptea, că eu tot am destul și nu e nevoie să-mi dați nici un ban în plus, că oricum nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
brutalitatea tatălui său avea să-l obsedeze constant) și o nevoie de prietenie resimțită acut de-a lungul întregii vieți. 1913-1916 Termină cu succes studiile gimnaziale și își pregătește examenele în particular. 1918-1919 Perioadă când își scrie primele tatonări poetice, pierdute ulterior; urmează clasa a VI-a la Liceul "Unirea" din Focșani. 1919-1921 Ultimele două clase de liceu, ca și examenul de absolvire, sunt trecute de viitorul scriitor la Liceul "Matei Basarab" din București. 1921 În ianuarie se recăsătorește mama sa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]