7,062 matches
-
o călătorie de-i faci măsura cu tine, mișcare ceferistă spre marea interioară, spre Marea Liniștii în luna de după nori! picături pe oglindă ori curge de pe vagon, lumini punctiforme străpung selectiv, unul într-altul geamurile răsfrînte, la Grajduri ar mai ploua, locul dinăuntru face poveste din lipsa lui, lipsă de peisaj împrejur, trup așezat în viu cucoana adusă la toaletă de bărbat, stai, așteaptă! între tineri unul fredonează, ploaia măruntă, ai să umfli gogoașa retoricii păstrînd ideea de relatare personalo-ceferistă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
capul aicea, și el vagabondul s-a așezat așa, întreabă dacă l-a ajutat pe omul ăsta, aicea, sau cum a zis baba aia, hă, hă, să mute picioarele, că pute! lasă oamenii în pace, te văd așa, om serios! plouă, plouă tare, bă, să nu-ți cadă, bă! acul nu-i mai sare, dar stai, că la șapte, la șapte jumate, avem timp să plecăm încolo, și la ora 12,24 avem spre Satu Mare! ceasul de perete al sălii ticăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aicea, și el vagabondul s-a așezat așa, întreabă dacă l-a ajutat pe omul ăsta, aicea, sau cum a zis baba aia, hă, hă, să mute picioarele, că pute! lasă oamenii în pace, te văd așa, om serios! plouă, plouă tare, bă, să nu-ți cadă, bă! acul nu-i mai sare, dar stai, că la șapte, la șapte jumate, avem timp să plecăm încolo, și la ora 12,24 avem spre Satu Mare! ceasul de perete al sălii ticăie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
transformare Tîrgu Frumos, fetița bob de fasole mirabil, în teacă roșie, mi-au pus fularul ca să-mi ascundă fața și s-au depărtat, altul răsare cu un băiețel luat pe sus, conexiuni de familie cu iarna uscată, fără zăpadă, a plouat și a înghețat, n-auzi că, științific și mitologic, trupurile sînt cu elementul acela ombilical, Africa de Est și grădina raiului? ce-au căutat oasele în climat înghețat? cum și azi se miră ferigi, negri și varii termofile, oase adunate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ticălos pămîntul, pui mai bine o pătură vara, copiii! Cuvîntul Lui ploaie pe zăpadă, trece în lapoviță, biserica la punct fix șoimul peste cîmpuri, nu-i Nimigea, e halta Nimigea! vine Nimigea Ungurească, Nimigea Românească vizavi de Mititei, dacă aici plouă acolo sus ninge, da' i-a părut rău, săracul, că a murit, îți spun eu! funcție de ce ne spune în gară la cît avem tren! personalul Ilva Mică Dej Călători, timpul bătrînilor trece prea repede din apropierea de el, DN 17D
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Domnești primul tren la ora 13. Ora 10,02 în maxi-taxi Adjud Onești, după Urechești, scoate unghiuri pe tipar carpatic, stil montan, cu subțiere spre senin, unde ține fața plaiului, Coțofănești din scoarța pămîntului, în relief vine limbajul insidios, ba plouă, nu mai trage peștele acum! cu căruța cu bani, relieful capela mărită în beton, Mitică, săracu', cum o duce? trăiește! Căiuți medic de familie Zara Lorena Daciana, întîmplător Daciana ori știau de vechimea în apa dacică zara? Lorena Lotharingia, varii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o situație asemănătoare, treci la treabă! Cererea de mărire de salariu o poți face ca “la carte”, sau o poți face mai în glumă mai în serios, important este ca patronul să înțeleagă mesajul. Iar, dacă acesta se face ca “plouă”, dă-i o umbrelă. Iar pentru femeile care citesc acestă carte și sunt afaceriste, vă rog să nu-mi purtați pică! Voi ține întotdeauna cu dreptatea! Vă stimez și vă apreciez pentru statutul pe care îl aveți, pentru care a
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
studenți. Traseul era: aeroport, str. Moara de Vânt, Tg. Cucu, str. Cuza Vodă, str. Ștefan cel Mare, Piața Unirii, str. Banu, Biblioteca, Copou, Agronomie, Casa Agronomului, Bibliotecă, Păcurari, Antibiotice, Str. Ștefan cel Mare, Palatul Culturii, Piața Unirii. Dacă ar fi plouat, adunarea s-ar fi desfășurat în Sala sporturilor, cu 6 000 de oameni. Era mobilizată o întreagă echipă de activiști, cu responsabilități clare 79. Dar, vizita a avut loc mai devreme, pe 20 aprilie, cu prilejul sărbătoririi a 125 de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ce se va întâmpla, probabil alții au ieșit așa, de curiozitate, dar au fost și oameni care au dat apoi rapoarte la Securitate, unii care i-au verificat apoi la intrare pe studenți să vadă dacă aveau tălpile umede, căci plouase în seara aceea. Ca și la mineriadă, nu poți să spui că ăia erau albi, ăia erau negri, ăia erau toți securiști, ăia erau cu toții revoluționari, iar ceilalți toți societate civilă. Au fost și infiltrări. Până la urmă s-a dat
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
-se la dispoziția oricui. Periplul meu diplomatic m-a purtat prin Belgia, Norvegia, Argentina, Franța, Uruguay și din nou Franța. Prin urmare, momentele anecdotice relevate în continuare sunt legate de activitatea mea în aceste țări. * * * Bruxelles, orașul în care nu "plouă de trei ori pe săptămână", ci în fiecare zi, a fost capitala primei mele misiuni în străinătate. Eram prim-secretar însărcinat la ambasada noastră cu probleme de cultură, presă și informații sau cum mi-a spus într-o zi ambasadorul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nici moschei și nici sinagogi! Ați înțeles?". "Da", mi-am zis, "am înțeles" și am ieșit tăcut din biroul ei. Era o zi frumoasă de duminică însorită, (parcă putea să fi fost și altfel în orașul unde nu știam dacă plouă vreodată) și, ca să mai omorâm un pic din plictisul nemărginit ce nu ne proteja de sulițele usturătoare ale unei călduri luciferice, i-am propus tovarășului meu de misiune, generalul Avraham Yoffe, să dăm o raită prin iarmarocul ce se ținea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
totul este inutil. De altfel știe că ceea ce face el n-are sorți de izbîndă și mai încearcă o stratagemă. Dă-mi-le mie, le îngrop eu, te rog frumos. Treburile mele sînt ale mele. Treburile dumitale sînt ale dumitale. Plouase puțin și în jurul bulboanei pămîntul era lunecos. Pîrîul nu mai avea aceeași forță, totuși curgea încă viguros și apa din bulboană bolborosea înfricoșător. Apa învîrtindu-se scotea la suprafață, pentru una-două secunde, hoituri de tot felul, resturi și... mi-i silă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
povestește ce și cum stă învoiala cu Scutelnicu. O să dăm un telefon, domnule profesor. Au plecat după ce le-au spus cam care sînt secretele peștilor babani din Prut. Prutul era tulbure și umflat, semn că pe undeva mai sus a plouat zdravăn și că pește azi nu se va prinde. Grănicerii și-au luat totuși sticla cu rachiu, țigările Kent și o brichetă, oferite cadou. Puțin demoralizați, frații se dau cu sîrg la butelca cu rachiu. Nici rîmele, nici mămăliga și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chiar. Au ținut trei decenii! Profesorul nu este revoltat decît din motive bine întemeiate. Asociația nu vrea să repare acoperișul. Majoritatea nu simte acest neajuns și, deci, votează contra. Vă puteți judeca. Puteți să-i obligați să... Și între timp plouă. Nu, eu vă cer să-mi permiteți să fac un acoperiș. Sigur, dar trebuie proiect. Cineva trebuie să-și asume responsabilitatea... Tărăgănări. N-am timp. Am găsit pe cineva, un constructor care... Este autorizat să... Ei, n-am verificat. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avea înțelegerea domniei voastre. Riscați mari neplăceri. Mi le asum, doar nu-s copil. Numai să nu fiți ostil. Atît vă cer! Doamne, cum să fiu ostil?! Dar riscați mari, mari neplăceri pentru viitor. Nu știți ce înseamnă cînd îți plouă în casă. Profesorul pleacă bucuros că n-o să-l deranjez tocmai eu. Nu ne-am văzut cîțiva ani după această audiență. Ne-am înțeles totuși să scoată o autorizație de construcție pe care o voi elibera imediat. N-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cică bătrîna a murit! N-a murit, a scăpat, dar om nu mai este. Stă în casă, nici nu iese afară să vadă ce a făcut, criminalul. Într-adevăr, profesorul nu ieșise afară. Avea prea mult de lucru în casă. Plouase iarăși peste tot și plîngea ca un copil. Cheltuise toate economiile și a crezut că a rezolvat o problemă. Acum este mai rău decît în orice închipuire. Proprietarul mașinii a venit la ușa lui, a răcnit, l-a înjurat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu un soi de frică, cu timpul o apropiam mai strîns de noi, ca să-i simțim căldura corpului. Katia dansa cu plăcere și rîdea cît putea, dar fără alt efect decît acela de a fi și mai frumoasă. În sat plouase și glodul și-a intrat în drepturi și atunci am văzut ceva nemaipomenit. Katia și-a scos pantofii și mergea desculță pe ulițele satului. Piciorușele ei frumoase, delicate, cu pielea subțire chiar și pe talpă, înfruntau noroiul cît se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
microuniversul acela care îi mulțumea pe deplin pe amîndoi. Bărbatul se ridică de pe bancă, merge în adăpostul pe jumătate îngropat în pămînt și se întoarce destul de repede la partenera sa întru aprecierea naturii inerte. Sînt sigur că la noapte va ploua, spune el. Îmi place atît de mult cînd ploaia răpăie pe acoperiș, susură ea abia auzit. Și eu gust astfel de momente. Cînd sînt cu tine, plăcerea este infinit mai mare. Cu siguranță că bucuriile scurte sînt nu numai intense
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
președintele Băsescu, în carne și oase. Eu sînt român trimis în misiune în afara granițelor, latru jalnic și fără convingere. Președintele nostru era un Saint Bernard, cu un bot mai mare decît capul meu. Țipă: Întîi dă osul, Simirade! Am urcat plouat pe punte și, cu o labă tremurîndă, întind osul. Îndrăznesc totuși să protestez puțin: Traiane... Constituția... fără decret... Decretul îl semnez eu și acum, te rog să mă crezi, am mare nevoie de oase. Uite ce am în spatele meu. Înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care se mișcă, uimește. Dar mișcările suplimentare celor necesare ne încîntă cu dexteritatea și provocarea lor. Cu ce mîndrie își poartă formele, mai mult decît generoase! Este cald în Cuba. Și o atmosferă cu umiditatea de 80%. Dar aici nu plouă. Mai mult de zece mii de bovine au pierit. În filmul care ni se prezintă vedem vite scheletice care rod o tulpină uscată. Întorc capul înspre afară, spre fereastră. Copii, grăsulii și veseli, ne privesc și rîd. Mortalitatea la noii născuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Inaintea condamnaților mergea un preot...iar călăul Gavril îmbrăcat tot în roșu, în urma lor, purta pe umeri două ștreanguri de frânghie bine săpunite. Frații Cuciuc erau îmbrăcați în haine negre...cu pantalonii sauflecați, ca să nu-i umple de glod, căci plouase în noaptea precedentă...” - Te-am ascultat cu luare aminte, dragule, pentru că povestea, deși vorbește de oameni și fapte care nu sunt plăcute, este totuși interesantă. Acum, dragul meu, eu voi fi îndată la Trei Sfetite. Te aștept în pridvorul bisericii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vreo 10% mai multă apă În țesuturile lui decât „jumătatea“. Viața-și află În apă mediul ei. Iar apa face valuri, de vie ce e. Dar În deșertul uscat de Soare, atât de fierbinte Încât prima picătură de ploaie - căci plouă și pe acolo, deși tare rar - sfârâie...? Ah! Și acela mustește de viață - biologică adică. Exemple ne dă, prin telefon, profesorul Ionel Miron. Iar prima dovadă e că și deșertul face valuri. E drept, de nisip: dunele, culmea, mișcătoare. Doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evapotranspirația plantelor - și nu numai - locului. Or, biomassa, implicit evapotranspirația, unei păduri o depășește net, mai precis de două ori, pe aceea a unui teren agricol. Și astfel, deasupra unui teritoriu acoperit de pădure se adună destui nori pentru a ploua barem la câteva zile o dată. Cu măsură desigur, căci e vorba doar de reîntoarcerea apei locului, Într’un circuit local. Mai mult, acea apă e reținută pe loc În așteptarea ciclului următor. Să dau un exemplu? Doar pădurea ecuatorială, unul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acea apă e reținută pe loc În așteptarea ciclului următor. Să dau un exemplu? Doar pădurea ecuatorială, unul dintre puținele locuri de pe planetă unde securea n’a dovedit-o; Încă, spun eu cu o umbră de pesimism În glas. Acolo plouă zilnic, la amiază... iar vietățile știu asta, și nici măcar o gâză nu se Îneacă... Pădure nu mai e. Sau e atâta, prea puțină, cât am binevoit să mai iertăm. Și astfel, sursa ploii e doar hazardul vânturilor ce aduc nori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de-a doua variantă deoarece nu erau fântâni la noi în cartier. La momentul așezării păpușii din lut pe suprafața apei, noi copiii prezenți la ceremonie, invocam paparudele: „Paparudă, rudă, Vino de ne udă, Cu găleată nouă, Dă Doamne să plouă.” În folclorul nostru regional, paparudele sunt de fapt fete desculțe, cu părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]