6,499 matches
-
pădurile subcarpatice coborau pînă în vecinătatea Oltului. Cu trecerea timpului, oamenii înmulțindu-se au despădurit treptat dinspre Olt spre munte, spre a-și asigura lemnele de foc și teren pentru culturile agricole. Cînd s-a ajuns cu despăduritul pînă aproape de poalele munților, au luat ființă și așezările omenești, respectiv satele “de Sus”. Deci, Ucea de Jos e o așezare omenească apărută cu mult înaintea celei “de Sus”. Însuși drumul de țară ce trecea prin Ucea de Jos, Corbi, Viștea de Jos
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
1721-1722 și 1726 era boierul Alde Băcilă de Ucea. Că “villicu” (jude, primar), în anul 1722 era iobagul Iuon Cocos, iar în anul 1726 era iobagul Stan Veru. Satul Ucea de Sus situat pe malul stâng al râului Ucea, la poalele muchiei Tarata. Prima atestare documentara a satului datează din 1509 și este o sentință judecătorească a scaunului Făgăraș - 12 jurați prezidați de căpitanul suprem Paul Thomony - confiscă moșiile dintre Ucea și Corbi ale unor nobili ce se răsculaseră și voiau
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
doua părere o avem de la lingvistul Sextil Pușcariu care, într-un articol, "Numele satelor noastre", radiodifuzat, iar apoi tipărit în revista „"Țara Bârsei"”, în anul 1934, care apărea la Brașov, susține că: Satul Vad este așezat în Țara Făgărașului, la poalele Munților Făgăraș, fiind străbătut, cam de la Sud spre Nord, de "Valea Șincii", un afluent important al râului Olt. În stânga pârâului se află o parte mai mică din sat, denumită " Peste Vale", iar în dreapta o parte mai mare. În unele lucrări
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
de predare a Țarii Bârsei Ordinului Teutonic din anul 1211, Ungra era menționată că granița a acesteia. Ungra face parte din județul Brașov, până în anul 1950 a făcut parte din județul Târnava Mare. Localitatea este situată pe malul Oltului, la poalele munților Persani, în defileul Racoș-Hoghiz-Crihalma. În traducere mai veche numele satului este "Grânar". Ungra, în formă de organizare pe care o putem vedea și astăzi, a luat ființă în jurul anului 1100, cănd primii coloniști sași sosiți în Transilvania s-au
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
Transilvania, România. Distanța între reședința de județ Brașov și Târlungeni este de 17 km. Se învecinează cu teritoriile administrative ale municipiului Brașov, municipiului Săcele și comunelor Prejmer, Hărman, Budila și Vama Buzăului. Satul Tărlungeni este situat în depresiunea Bârsei, la poalele muntelui Ciucaș, la o distanță de zece kilometri de Brașov și este străbătuta de apele pârâului Tărlung. Despre vechimea satului Tărlungeni, din documentele cercetate <-- de cine? care? -->, putem afirma că datează din secolul al XV-lea. Originea numelui se trage
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
șaptea (3,72%). Pentru 6,25% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. După al II-lea război mondial, oamenii au fost împroprietăriți prin reforma agrara menita sa grabeasca comunizarea tarii, li s-au dat locuri de casă, între Călmățui, Poala Pădurii (resturi ale pădurii nebune) și Lacul Sava. Oamenii nu se poate spune ca au prosperat aici, în schimb, cei cu darul muncii și cu înțelepciunea de care auzim în poveștile populare, au trăit pe-un Picior de Plai, pe-
Comuna Crângeni, Teleorman () [Corola-website/Science/301795_a_303124]
-
ceramice. Cizer intră în documente, ca mai toate satele vechi din Transilvania, odată cu trecerea de la o stăpânire funciară bazată pe tradiția orală la una scrisă, care coincide cu intrarea de facto în administrația Regatului Ungar. În evul mediu, satele de la poalele Rezului și Meseșului au fost cuprinse în domeniul cetății Valcău, iar stăpânul cetății a fost și proprietarul întregului ținut. Dintre familiile stăpânitoare ale cetății și ale domeniului aparținător se distinge de timpuriu o ramură a familiei Bánffi, cu rezidența în
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
apoi înlocuit treptat de hainele de la oraș, îndeosebi după al doilea război mondial. Portul femeiesc din perioada interbelică, așa cum este surprins în imagini de Gönyey Sándor în 1941 precum și în imaginile păstrate în arhivele familiale din Cizer, cuprindea: spăcelul (cămașa), poalele albe și zadia neagră. La acestea se puteau adăuga un tieptar sau, pentru cei mai înstăriți, o buică. Femeile bătrâne își amintesc de fodrele (mânecile) largi ale cămeșilor vechi, la care se renunțase deja după primul război mondial. Bărbații purtau
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
-lea și chiar mai înainte, întrucât același document mai precizează că Fântânele ”este veche și dreapta ocina și de moștenirea lor, agonisită și cumpărată de răposatul Pârvu ban”. Numele comunei Fântânele vine de la numărul mare de izvoare ce țâșneau de la poalele malului ce formează valea Dunării, cunoscute sub numele de fântânițe/fântânele. Mai târziu aceste izvoare, care țâșneau în mod natural de sub mal, au fost amenajate prin canalizării și bazine de piatră, dându-le diferite denumiri: ”la țuțurcă”, sau „fântâna lui
Comuna Fântânele, Teleorman () [Corola-website/Science/301801_a_303130]
-
a fost locuit din vremuri imemoriale. Documentele istorice atestă pentru prima dată localitatea sub denumirea de "Sakfalva", apoi din anul 1850 satul apărând sub numele de "Saku", care până la urmă s-a transformat în numele actual "Jac". Satul este așezat la poalele dealului Pomet, deal pe care se găsește marele castru roman Porolissum. Pe linia de nord-vest a Daciei romane, se găsește una dintre cele mai importante așezări civile si militare din această regiune, orașul roman Porolissum. Înființată încă din timpul domniei
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
și o colibă la hotar. Tot componente ale gospodăriei sunt și fârciturile cu fan ce sunt făcute lângă sura ori în aproperea grajdurilor. Portul popular femeiesc , așa cum este surprins în fotografiile din casele familiilor din Luminișu, cuprindea: năframa, spăcelul (cămașă), poalele albe și zadia neagră. La acestea se puteau adaugă un pieptar . Bărbații purtau cușma, spăcel și izmene albe. La fel ca și la femei, bărbații puteau purta pieptar iar iarnă sumane și cioareci de lâna. Orice oaspete ce trece pragul
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
Meseșenii de Sus (in maghiară: "Oláhkecel") este un sat în comuna Meseșenii de Jos din județul Sălaj, Transilvania, România. Satul Meseșenii de Sus este situat în partea central-vestică a județului Sălaj în "Depresiunea Crasnei", la poalele nordice ale "Osoiului Ciontului" (870 m), cel de-al II-lea vârf montan al Meseșului (înălțimea maximă a acestor munți fiind atinsă în Măgura Priei - 996 m), în apropierea drumului județean (DJ191C) care leagă satul Crasna de municipiul Zalău. Localitatea
Meseșenii de Sus, Sălaj () [Corola-website/Science/301810_a_303139]
-
Pria (în maghiară: "Perje") este un sat în comuna Cizer din județul Sălaj, Transilvania, România. Satul Pria este situat la limita sud-vestică a județului Sălaj cu județul Cluj, pe cursul superior al văii Priei, la poalele nord-vestice ale Măgurii Priei (vârful cel mai înalt al Meseșului, grupare montană nordică a Munților Apuseni ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor), în bazinul hidrografic al râului Crasna. Acesta se află la o distanță de 37 km. față de municipiul Zalău
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
manșetă lată cu broderie. Peste spăcel se purta un "pieptar" confecționat din blană de miel cu diverse modele populare în culori diferite, iar vara se purta un "laibăr" (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. "Poalele" (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o bordură din broderie aplicată în partea de jos. Peste poale, în partea din față se purta o "zadie" (șorț) de lână, de obicei de culoare roșie ori albastră, încrețită în partea
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
în culori diferite, iar vara se purta un "laibăr" (vestă) cu aplicații de ornamente florale și geometrice din piele de oaie. "Poalele" (fusta) erau făcute din pânză de cânepă cu o bordură din broderie aplicată în partea de jos. Peste poale, în partea din față se purta o "zadie" (șorț) de lână, de obicei de culoare roșie ori albastră, încrețită în partea de sus, cu panglici cusute în partea de jos, iar în părțile laterale sunt brodate sau cusute două "prime
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
ca urmare a împroprietăririlor: după legea lui Cuza și după victoriile de la Plevna. Comuna Lisa, care se află la răsărit de comuna Vânători, a apărut la sfârșitul sec. al XVIII-lea, ca urmare a refugiaților din Comuna Lisa situată la poalele de nord a Carpaților, aflată la vremea aceea sub stăpânire Austro-Maghiară. Oamenii acestor meleaguri făceau parte din neamul tracilor, care la rândul lui era format dintr-un mare număr de triburi întinse într-o bună parte a Europei și în
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Greci este o comună în județul Tulcea, Dobrogea, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Se întinde la poalele celor mai înalte vârfuri din Munții Dobrogei, dintre care cel mai înalt este vârful Greci (Țuțuiatu) 467m. Bătrânii satului numesc cel mai înalt vârf "Ghiunaltu" și pe următorul "Călcata". Înainte au existat cariere de granit și se pare din legende
Comuna Greci, Tulcea () [Corola-website/Science/301841_a_303170]
-
Florești este un sat în comuna Horia din județul Tulcea, Dobrogea, România. Se află în partea central-vestică a județului, la poalele sudice ale podișului Niculițelului. Situat pe valea superioară a râului Taița, sătul apare menționat documentar pentru prima dată că "Islam", în anul 1543, într’un defter otoman. De altfel, fostă denumire a satului este "Islam - Geaferca" sau "Geaferca Turcească". La mijlocul
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
Turbuța este un sat în comuna Surduc din județul Sălaj, Transilvania, România. Se află în partea central-estică a acestuia. Aparține din punct de vedere administrativ de comuna Surduc. Localitatea este amplasată pe malul drept al Văii Someșului, la poalele sud-estice ale Piscului Ronei. Prima atestare documentară a localității provine din anul 1387, când satul apare sub numele de "Villa olachalis Torbicza". Conform recensământului populației României din anul 2002, localitatea avea la acea dată 378 locuitori, 191 de sex masculin
Turbuța, Sălaj () [Corola-website/Science/301843_a_303172]
-
județul Tulcea, Dobrogea, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comună Niculitel este situată în nordul Dobrogei mai exact în partea de nord-vest a județului Tulcea, este așezată într-o zonă depresionara larg deschisă spre nord la poalele dealurilor Niculitelului și este delimitata de următoarele teritorii comunale: -la Nord - teritoriul administrativ al orașului ISACCEA -la Vest - teritoriul administrativ al comunei HAMCEARCA -la Sud - teritoriul administrativ al comunei IZVOARELE -la Est - teritoriul administrativ comunei SOMOVA și al comunei FRECATEI
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
Viile Jacului este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Viile Jacului, cel mai mic sat al comunei Creaca, este așezat în partea de vest a acesteia la poalele muntelui Meseș. După Revoluția de la 1848 în aceste locuri au fost strămutate (deportate) 15 familii, din care două erau familii de unguri. Aceștia au defrișat o parte din locul numit Pădurea Durului (Duruljo Erdö) și și-au construit bordeie în
Viile Jacului, Sălaj () [Corola-website/Science/301852_a_303181]
-
Țifești este o comună în județul Vrancea, Moldova, România, formată din satele Bătinești, Clipicești, Igești, Oleșești, Pătrășcani, Sârbi, Țifești (reședința) și Vitănești. Comuna Țifești este situată în zona de contact a Subcarpaților Vrancei cu Câmpia Râmnicului, la poalele de NE a Măgurii Odobești, și cele de SE ale Dealului Momâia, pe malul stâng al râului Putna și pe malul drept al râului Șușița, la 6 km față de orașul Panciu. Este străbătută de șoseaua județeană DJ205E, care o leagă
Comuna Țifești, Vrancea () [Corola-website/Science/301908_a_303237]
-
plugușorul, jocul caprei , colindele sau haiducii . În rândul sătenilor au rămas vii numeroase superstiții și legende. O legendă are darul și acum să suscite interesul și să aprindă imaginația localnicilor. Se spune că în “Corbu” tătarii ar fi îngropat sub poala pădurii, care întregi cu „rodul“ jafurilor, ori că localnicii și-ar fi îngropat averile. Cert este că legendă s-a transmis prin viu grâi din generație în generație și nu puțini au fost cei care s-au ostenit să găsească
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
lucru ne-a ajutat foarte mult în aprobarea acestor proiecte importante pentru viața comunei“, ne-a mărturisit primarul Neagu. Cirjaoani, unul dintre satele componente ale comunei, este de fapt un cătun cu doar 187 de suflete. Sătucul este așezat la poalele unor dealuri abrupte, care îl înconjoară parțial, insă casele se întind și pe costișe. Cînd am ajuns în sat, la orele amiezii, prima impresie a fost că e prea multă liniște. Parcă nu era forfota din alte sate. Ulterior aveam
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
Vrancea, Moldova, România, formată din satele Coza, Greșu, Lepșa și Tulnici (reședința). Se află în zona munților Vrancei. În Tulnici se află un observator seismic. Comuna este situată, în extremitatea de nord-vest a județului, la limita cu județele și , la poalele munților Vrancei în valea Putnei. Are case construite din bârne în stil tradițional acoperite cu șindrilă, cu interioare împodobite de țesături colorate. Tot în apropiere se află mănăstirea Lepșa care a fost înființată în 1869, dărâmată în 1927 și refăcută
Comuna Tulnici, Vrancea () [Corola-website/Science/301907_a_303236]