KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...228 229 230 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

măcar o să aibă și el o ocupație și, oricum, nu era nimic rău în asta. Așa că unchiul notă pe o bucată de hârtie pe care o scosese din buzunar: „Băiatul familiei Badule pleacă de acasă la ora 7 dimineață și pornește spre școală pe jos“. Îi arătă nepoatei însemnarea, iar ea dădu aprobator din cap. — Ai fi un detectiv destoinic, unchiule, îl lăudă, adăugând: Păcat că ești prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Mma Makutsi începeau s-o scoată din sărită notițele unchiului ei, o zăriră pe Mma Badule ieșind din casă prin spate și îndreptându-se spre garaj. Se așeză la volanul Mercedes-ului rablagit și ieși în marșarier pe alee. Unchiul porni mașina și urmări de la o distanță apreciabilă Mercedes-ul care se îndrepta spre oraș. Mma Badule conducea cu viteză și unchiului îi fu greu să țină pasul cu ea în vechiul lui Austin, dar încă o aveau în raza lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Ei bine, continuă Paul, dacă o să mergeți la o anumită casă, o să găsiți acolo o femeie care are o armă de foc de contrabandă. Se ocupă de astfel de tranzacții. Arma este într-o pungă albă de la Bazarul OK. Dacă porniți acum, puneți mâna pe ea. Ea e infractoarea, nu bărbatul care locuiește la adresa indicată. Este în punga ei și o s-o aibă la ea în bucătărie. Asta-i tot ce am de spus. Îi dădu adresa și închise. La celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
fi o familie foarte fericită. Sunt convinsă de asta. Mma Ramotswe se duse să-și aducă dubița albă și-l luă și pe băiețel cu ea. Domnul J.L.B. Matekoni împinse scaunul cu rotile al fetei în vechea lui camionetă și porni spre Zebra Drive, unde Mma Ramotswe și Puso îi așteptau deja. Băiatul era încântat și alergă să-și întâmpine sora. — E o casă foarte frumoasă, strigă el. Uite ce de copaci și pepeni avem. Camera mea e în spate. Domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pentru a-l învinge pe acel vraci neomenos. E un lucru regretabil, dar necesar într-o lume care-i departe de-a fi perfectă. CAPITOLUL DOUĂZECI Bulawayo Cu noaptea în cap, pe când orașul era încă adormit și cerul încă întunecat, porni cu dubița albă spre Francistown Road. Chiar înainte de-a ajunge la intersecția cu drumul spre Mochudi, unde șoseaua coboară spre izvoarele lui Limpopo, soarele începu să se ridice deasupra câmpiilor și, timp de câteva minute, întreaga lume fu învăluită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
plăcea drumul spre Francistown deși azi mergea mai departe, cale de trei ore spre nord, dincolo de graniță, în Zimbabwe. Domnul J.L.B. Matekoni întâmpinase cu reținere vestea plecării ei și încercase s-o facă să se răzgândească, dar ea stăruise să pornească la drum. Preluase acest caz și intenționa să-l ducă până la capăt. — E mai periculos decât în Botswana, argumentase el. Mai totdeauna se întâmplă câte ceva pe acolo. Mai întâi a fost războiul, apoi rebelii, iar apoi alți răuvoitori. Drumuri blocate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
anunț. Puteți pleca de aici? Doar pentru câteva zile? — Am o secretară, răspunse Carla. Poate să-mi țină locul. — Și băiatul? Michael? Ar fi fericit să-și întâlnească bunica, nu credeți? Carla își ridică privirea. — Da, Mma Ramotswe, aveți dreptate. Porni spre Gaborone a doua zi și ajunse acasă seara târziu. Menajera ei, Rose, locuise la ea, ca să să aibă grijă de copii, care dormeau buștean la sosirea lui Mma Ramotswe. Se furișă în camerele lor și le ascultă respirația liniștită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
îmbrăcat în geacă de ofițer, luată de la văru-meu dup-o partidă de pocher. - Nu știu, e posibil, așa se-aude... - Nu prea-i voie să spuneți, confidențial, secret de serviciu, ordine, socoteli... da’ hai, între noi, e pe roate, se pornește? Sau, zâmbește pișicher, dacă n-o fi deja începută, de multișor... - Ar fi... - Așa credeam și eu! Și chiar le-am spus și băieților la firmă că toată povestea din ziare cu desființarea, cu disponibilizarea e praf în ochi pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
n-am? - ...că nu e comportament didactic, așa s-a exprimat, eu doar... că faci bășcălie, calambururi, că te dai deștept, dar de fapt nu te interesează nimic... - Vai, greșești profund! Mă interesează foarte multe lucruri, mă interesează de unde-a pornit în China povestea cu strânsul piciorului la femei, să fie cât mai mic, mă interesează ce sex avea Madame Butterfly, chiar țin morțiș să aflu dacă dinozaurii aveau sânge rece sau cald și dacă poți să ghicești ce boli va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Ionel, băiatul mortului, privește în gol, ca soldatul înainte de începerea marșului. Nu e așa de greu și nici cimitirul nu e chiar atât de mare. Așteptăm să iasă băiatul în trening care duce crucea și preotul cu țârcovnicul și ne pornim, chinuindu-ne să respectăm cadența. Ne oprim cam o dată la cincizeci de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm, la naiba, a început să mă doară iar spatele. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Se fac presupuneri, se caută urme. S-au auzit urlete în tot centrul orașului, au venit și cei de la secția de Poliție, s-au alarmat cetățenii... Vânătorii din zonă și-au luat puștile și s-au mobilizat și ei, au pornit să scotocească parcurile... - Și ce să caute? - Păi... câinii care au mâncat muflonul... - Eu... - Să vă spun sincer, îl aud din spate pe Mardare, la câtă zarvă a fost și la câte sirene s-au pornit, m-am gândit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mobilizat și ei, au pornit să scotocească parcurile... - Și ce să caute? - Păi... câinii care au mâncat muflonul... - Eu... - Să vă spun sincer, îl aud din spate pe Mardare, la câtă zarvă a fost și la câte sirene s-au pornit, m-am gândit că e vreo aplicație militară, vreo chestie din aia aproape secretă pentru NATO sau, după cum zicea Eleonora, nevastă-mea, poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
în mijlocul zilei, aproximativ în limba noastră. Îl corectez, doar mă știi că-s filoloagă, you must say «curu’ mă-sii de treabă», și vreau să-l duc, viu și nevătămat, să i-l predau lui Andrei. Dar nu, afaceristul a pornit spre șantier, nu abandonează el ținta. Șoferul: «Don’șoară, zi-i lu’ John ăsta că eu nu-mi rup mașina în hârtoapele alea... No, man... no...», arată volanul, «hârtoape... yes!». Traduc, dar nici un rezultat, americanu’ e pornit să ne construiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nu, afaceristul a pornit spre șantier, nu abandonează el ținta. Șoferul: «Don’șoară, zi-i lu’ John ăsta că eu nu-mi rup mașina în hârtoapele alea... No, man... no...», arată volanul, «hârtoape... yes!». Traduc, dar nici un rezultat, americanu’ e pornit să ne construiască economia. Până la urmă, șoferul ne lasă la o postată bună de șantier, «Mai departe eu nu intru, don’șoară, am lovit burta mașinii de destui bolovani pân-acu’...», și-o luăm agale, pe jos, pe urma tractorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta? - Râșnița? Mai merge... Am rămas ieri pe linia de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au adâncit brazdele de pe frunte. - De când am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-a Încordat, deși era calmă de-acum, iar Old Lady II a părăsit, În sfîrșit, infernul de la Capul Furtunilor și a Înaintat În Pacific, pornind Încă o dată În căutarea strașnicului șuierat al balenelor. A scos atunci harponul din Învelitoarea lui de piele, l-a ascuțit pînă a reușit să se bărbierească bine cu tăișul lui și a Început să-și folosească din nou brațul amorțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își azvîrliră pe umăr cîteva butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială că se Îndepărtaseră definitiv, se tîrÎ pe nisip spre șalupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ei, se strecură cu grijă Înăuntru și puse mîna, fără grabă, pe cîteva cuțite late, ață de pescuit și cîțiva metri de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și silențios către apus, către zona cea mai sălbatică a insulei. În curînd, găsi ceea ce căuta. Bărbatul, mic și oacheș, fără Îndoială o corcitură de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul, cocoțat cum era În turnul lui de veghe aflat pe culmea abruptă a falezei, și aproape imediat porni În căutarea prizonierului său, care săpa pămîntul, și, trăgîndu-l cu lanțul de gît, Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct către insulă, voind pasămite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
la culoare pe care-l ținuse pînă atunci desfăcut pe umeri: - O să dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă una din bărci. Mesenii se priviră, stingheri și stînjeniți, iar În cele din urmă mama fetei se ridică la rîndu-i În picioare și comentă: - Poate că are dreptate și ar fi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu ar fi fost În stare să-i explice În norvegiană - singura limbă pe care o vorbea - ce anume se petrecuse de fapt, pentru că tocmai reușise să răstoarne, cu chiu, cu vai, o broască-țestoasă foarte grea și se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
care ascultă de mine va trăi liniștit; cel care se va socoti prea deștept o să regrete că s-a născut. Așteptă ca unul dintre francezi, care vorbea spaniola, să-i traducă colegului vorbele rostite, apoi trasă o linie imaginară care pornea de la stînca ce-i slujea drept turn de veghe și mergea pînă În centrul golfului dinspre miazănoapte: - Asta e granița pe care nu aveți voie s-o treceți, nici francezii Într-o parte, nici voi În cealaltă. Cel care riscă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero, cu o tenacitate care nu se dădea bătută În fața oamenilor, a elementelor, a vrăjitoarelor sau zeițelor, pentru că la capătul drumului știa că Îl așteaptă un destin demn de invidiat, pe care el, Oberlus, Îl Împărtășea: să fie regele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
trăia obsedat de ideea de a evada și Începuse să ascundă În acest scop cîțiva bușteni pe care Îi aducea marea pe coastele răsăritene, Însuflețit de speranța că Într-o zi avea să fie În stare să contruiască o plută, pornind pe mare și ajungînd, În șase sau șapte zile, pe vreuna din celelalte insule din arhipelag. Cu toate acestea, pentru că navigase vreme de peste cincisprezece ani la acele latitudini, Sebastián Mendoza știa cu certitudine că acel curent puternic care venea dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]