KorAP: Find »[drukola/base=prânz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...228 229 230 ...316 >

7,894 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

mândrie și și-a plecat privirea, cu un aer studiat de umilință. — Ei, mulțumesc. Doar știi ce crred eu despre domnișoara Priestly și, ei bine, e o adevărată onoare pentru mine să... mă Înțelegi tu... — Să Îi pregătești masa de prânz? i-am oferit eu explicația ajutătoare. — Ei da. Exact. Știi tu ce vreau să spun. Da, bineînțeles că știu, Sebastian. O să-i placă foarte mult, sunt sigură. Nu m-am Îndurat să-i spun că eu urma să despachetez imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ești, Emily? Abia te aud! a venit vocea Mirandei, furioasă și pițigăiată. — Bună, Miranda. Da, sunt eu, Andrea, am declarat eu calm, În vreme ce Sebastian a sărit În sus de fericire la auzul numelui ei. — Îmi gătești cumva personal masa de prânz, Andrea? Pentru că, după ceasul meu, ți l-am cerut cu treizeci și cinci de minute În urmă. Nu-mi vine În minte un singur motiv pentru care - dacă ți-ai fi făcut treaba cum trebuie - mâncarea mea nu se află deja pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
atât de mult, dar a fost o mică Încurcătură cu... — Știi doar cât de puțin mă interesează amănuntele astea, nu? — Da, bineînțeles că Înțeleg și nu mai durează mult și... — Te-am sunat ca să-ți spun că vreau masa de prânz și o vreau acum. Nu prea e loc de nuanțe subtile. EMILY-ÎMI-VREAU-MASA-DE-PRÎNZ. ACUM! Și cu asta mi-a Închis telefonul În nas, iar mâinile Îmi tremurau atât de tare Încât am scăpat celularul pe podea. Nu l-aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dădea ei dreptul să-mi vorbească - să vorbească oricui - În halul ăsta? Poziția? Puterea? Prestigiul? Afurisitele de țoale Prada? Unde, În tot universul ăsta, un asemenea comportament putea fi considerat acceptabil? Chitanța pe care trebuia să o semnez zilnic pentru ca prânzul de nouăzeci și cinci de dolari să fie inclus În factura plătită de Elias-Clark era pe măsuță și am mâzgălit la repezeală o semnătură nedeslușită. Era semnătura mea, sau a Mirandei, sau a lui Emily, sau a lui Mahatma Gandhi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
am aruncat rapid Într-un taxi În clipa În care m-am pomenit În stradă, după ce aproape că am dărâmat un bătrânel. N-aveam timp să mă ocup de așa ceva. Trebuia să-mi dau demisia. Cu tot traficul de la ora prânzului, am parcurs cele câteva străzi În zece minute și i-am aruncat taximetristului o bancnotă de douăzeci de dolari. I-aș fi dat una de cincizeci dacă aș fi avut, și aș fi găsit o cale de a o deconta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
ți-a trebuit atât de mult? Știi foarte bine că se repede la mine de câte ori Întârzii tu, și eu ce pot să-i spun? Că fumezi În loc să-i cumperi cafeaua sau că vorbești la telefon cu prietenul În loc să Îi aduci prânzul? Nu e drept, zău că nu e drept. Și-a Îndreptat din nou atenția asupra calculatorului, cu o expresie resemnată pe față. Avea dreptate, firește. Nu era drept. Față de mine, față de ea, față de orice ființă omenească, fie ea și semicivilizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și zloată să-i cumpăr cafea de cinci, șase, șapte ori pe zi. Eram atât de obosită că abia mă mai puteam mișca - știu foarte bine cum e. Uneori mă suna să mă Întrebe unde e ceva anume - cafeaua latte, prânzul, ceva special, de exemplu pasta pentru dinți sensibili - și era plăcut să constat că măcar dinții ei sunt sensibili - iar eu nici nu apucasem bine să ies din clădire. Nici nu ajunsesem pe stradă! Așa e ea, Andy. Așa stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
așa foame, că-mi venea să mușc din friptura Mirandei. — Em, mă ia cu leșin de foame. Cred că mă reped până jos să cumpăr ceva. Vrei să-ți aduc și ție ceva? — Ai Înnebunit? Nu i-ai servit Încă prânzul. Se Întoarce dintr-o clipă În alta. — Vorbesc serios. Zău că nu mi-e bine. Nu cred că pot să aștept. Lipsa de somn combinată cu procentul scăzut de glucide Îmi provoca amețeli. Nu eram sigură că sunt În stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să o mulțumească. — Ahn-dre-ah! Ce e asta? Te rog să-mi spui ce Dumnezeu e asta? M-am repezit În biroul ei și am rămas Încremenită În fața mesei, având amândouă ochii ațintiți spre ceva care reprezenta, cât se poate de evident, prânzul pe care Îl servea ori de câte ori nu ieșea În oraș. O rapidă recapitulare mentală a dus la descoperirea că nimic nu lipsea, nimic nu fusese pus În alt loc decât cel obligatoriu, nimic nu fusese gătit incorect. Care era problema ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
servea ori de câte ori nu ieșea În oraș. O rapidă recapitulare mentală a dus la descoperirea că nimic nu lipsea, nimic nu fusese pus În alt loc decât cel obligatoriu, nimic nu fusese gătit incorect. Care era problema ei? — Păi, ăă, e prânzul tău, am zis eu cu glas domol, În efortul sincer ca tonul meu să nu pară sarcastic, lucru extrem de dificil, ținând cont de faptul că declarația În sine era evident sarcastică. E ceva În neregulă? Dacă e să fiu sinceră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Își căpătase mereu carnea ei crudă Înecată În sânge. Deci, nici asta nu era problema. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce să spun sau ce să fac. — Ahn-dre-ah. Nu ți-a spus asistenta domnului Ravitz că am servit prânzul Împreună cu el În nenorocita aceea de cantină cu numai câteva clipe În urmă? m-a Întrebat ea răspicat, de parcă se străduia din răsputeri să nu-și piardă de tot cumpătul. Ce? După toată nebunia aceea, după toată alergătura, după spaima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
readus rapid la realitate, așa că am ridicat În grabă tava și am ieșit cu grijă din birou. — Ahn-dre-ah, Închide ușa! Am nevoie de puțină liniște! a strigat ea. De bună seamă, faptul că pe biroul ei Își făcuse apariția un prânz Îmbelșugat pe care ea nu avusese chef să-l consume reprezentase un eveniment extrem de stresant pentru ea. Emily tocmai se Întorsese cu o cutie de Cola light și un pachețel cu stafide pentru mine. Se presupunea că astea aveau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
avusese chef să-l consume reprezentase un eveniment extrem de stresant pentru ea. Emily tocmai se Întorsese cu o cutie de Cola light și un pachețel cu stafide pentru mine. Se presupunea că astea aveau să mă ajute să rezist până la prânz, deși, firește, nu exista În toate astea măcar o calorie, măcar un gram de grăsime, măcar o uncie de zahăr. Ea a pus pachetul pe biroul meu tocmai când Miranda zbiera și s-a repezit să Îi Închidă ușile franțuzești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
repezit să Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi dau seama că nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi dau seama că nu-i mai e foame. Glumești, a zis ea. S-a rățoit la tine pentru că ai fugit să-i aduci prânzul - așa cum Îți ceruse - și pentru că, pe urmă, nu ai avut de unde să știi că ea mâncase deja În altă parte? Ce cățea! Am dat din cap. Era o schimbare fenomenală, de data asta Emily Îmi ținea mie partea, În loc să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
unt, cutiuța cu sare, șervețelul de pânză, tacâmurile, cuțitul de friptură și paharul Baccarat. Duse au fost toate. Ce conta? O să le văd din nou pe toate În ziua următoare, sau când i s-o face iar foame de vreun prânz. ↔ Când am ajuns, În sfârșit, la Drinkland, Alex părea enervat, iar Lily - terminată. M-am Întrebat imediat dacă Alex aflase cumva că Îmi dăduse astăzi o Întâlnire un tip care nu numai că era faimos și mai vârstnic ca mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Absolut cu suc de grapefruit și am sorbit lung. Mi s-a făcut și mai rău, pentru că tot nu avusesem timp să bag În stomac altceva În afara cutiei de Cola light și a pachețelului cu stafide aduse de Emily pe la prânz. — Sunt sigură că nu e nici o problemă, doar că a avut parte de două săptămâni foarte grele la școală, i-am zis eu lui Alex, de parcă Lily n-ar fi stat chiar lângă noi. Ea nu lua notă că vorbeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Tomlinson. Ce vă aduce aici atât de devreme? l-am Întrebat eu.Vă informez cu părere de rău că Miranda nu a venit Încă. A chicotit, iar nasul i-a tremurat ca unui rozător. — Da, da, nu vine decât după prânz, cred. Andy, a trecut prea mult timp de când noi doi am stat de vorbă. Spune-i tu domnului T: Cum merg lucrurile? — Stați să iau lucrurile astea, am zis eu și am preluat sacoșa cu monogramă, Îndesată cu hainele murdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe gânduri dacă-l vedeai pe tipul ăsta. Uluitor! Pe la unsprezece, toată lumea se văzuse cu toată lumea și aflase care făcuse rost de o pereche de pantaloni „Max“ sau de ultima pereche de pantaloni, imposibil-de-găsit, de la Sevens. A urmat pauza de prânz la douăsprezece, când coversația a Început să se Învârtă În jurul articolelor de Îmbrăcăminte, și s-a desfășurat, ca de obicei, de-a lungul rafturilor aliniate pe perete. În fiecare dimineață, Jeffy scotea rochiile, costumele de baie, pantalonii, cămășile, hainele, pantofii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
erau numele respectivilor doctori sau câte succese repurtaseră, nu reușeam să Îmi pese nici cât negru sub unghie de treaba asta Pe la ora unu, activitatea de la birou a Început să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci soseau oaspeții. M-am uitat galeș la mulțimea obișnuită de stiliști, colaboratori, scriitori liber-profesioniști, prieteni și iubiți ai diverșilor angajați, care se opreau să admire și să trăiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să Îmi pese nici cât negru sub unghie de treaba asta Pe la ora unu, activitatea de la birou a Început să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci soseau oaspeții. M-am uitat galeș la mulțimea obișnuită de stiliști, colaboratori, scriitori liber-profesioniști, prieteni și iubiți ai diverșilor angajați, care se opreau să admire și să trăiască Întreaga fascinație care Însoțește Întotdeauna vederea unor haine În valoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
unei duzini de chipuri superbe și a unui număr care părea infinit de picioare foarte, foarte, foarte lungi. Jeffy și-a croit drum până la mine Îndată ce a băgat de seamă că atât Miranda, cât și Emily plecaseră În pauza de prânz și mi-a Înmânat două pungi uriașe. — Poftim, Încearcă chestiile astea. Or să fie bune pentru Început. Am deșertat conținutul uneia din pungi pe covor, lângă biroul meu și am Început să-l sortez. Erau acolo două perechi de pantaloni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a năpustit afară din birou În momentul În care când a auzit vocea lui Emily, care striga pe cineva pe hol, iar eu am bulucit toate catrafusele mele noi sub birou. Emily s-a Întors din sala de mese cu prânzul ei obișnuit: un suc natural de fructe și o casoletă minusculă cu salată, broccoli și oțet balsamic. Nu vinegretă. Oțet. Miranda urma să ajungă la birou din clipă În clipă - Uri tocmai mă sunase ca să-mi spună era pe drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mă Întreb dacă nu-mi face cumva rău să tot dau pe gât supa aceea fierbinte (și care Îngrășa!ă atât de repede, Încât simțeam cum Îmi opărește esofagul. Nu merită, am gândit eu. Nu mori dacă sari peste un prânz, mi-am spus. De fapt, conform spuselor tuturor colegilor tăi sănătoși la minte și responsabili, asta o să te facă doar mai puternică. Și apoi, pantaloni de două mii de dolari nu arată prea bine pe fetele care se Îndoapă, am concluzionat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dimineața Într-o zi de sâmbătă, nu e de bine. Nici unul dintre prietenii mei nu s-ar fi sculat așa devreme și, după ani de zile, părinții mei acceptaseră nemulțumiți ideea că fiica lor nu răspunde sâmbăta la telefon Înainte de prânz. În cele șapte secunde câte mi-au trebuit ca să realizez toate astea, am Încercat să găsesc un motiv pentru a ridica receptorul. Avertismentul dat de Emily În prima zi de muncă mi-a revenit În minte, așa că brațul meu și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]