6,636 matches
-
al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. În 2011 angajații unei firme au distrus o parte din situl dacic pentru a construi o parcare de 3.000 de metri pătrați, punând zidul cetății în pericol de prăbușire pe o lungime de aproximativ 30 de metri. Amenajarea parcării a fost plătită de Consiliul Județean Hunedoara, fiind destinată turiștilor veniți să viziteze situl și s-a făcut fără aprobarea sau supravegherea arheologilor . Planuri, relevee Reconstituiri 3D Tur virtual Video
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
primesc titlul de "șarif" (ar.: "šarĭf" "nobil", "protector"). "Șarifatul" (demnitatea de "șarif") se termină la puțin timp după domnia lui Husayn bin Ali, care se răzvrătește împotriva otomanilor în 1916 în timpul Revoltei arabe. După înfrângerea Imperiului Otoman în 1918 și prăbușirea sa definitivă în 1923, Husayn se autodeclară calif. Fiii săi, Faysal și Abdullah, sunt declarați regi în nou formatele state, aflate sub control britanic, Irak și Trasiordania. În 1924, în fața atacurilor repetate ale lui Ibn Sa’ud, Husayn abdică în favoarea
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
despre deportări. Principalul motiv al nediscutării acestei probleme pare faptul că politica vremii descuraja criticile vest-germanilor la adresa acțiunilor postbelice ale aliaților occidentali și a criticilor est-germanilor la adresa acțiunilor postbelice sovietice. Studierea problemei expulzărilor a fost posibilă cu adevărat numai după prăbușirea Uniunii Sovietice și reunificarea Germaniei. În ultimii ani ai secolului trecut războiul rece s-a sfârșit, iar puterile învingătoare în al Doilea Război Mondial s-au retras din Germania reunificată. Modul în care au fost tratați germanii după înfrângerea țării
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
unei eventuale retrageri a trupelor SUA din Germania. Personalitățile politice din NATO au folosit termenul în discuțiile despre tentativele lui Willy Brandt (SPD) de normalizare a relațiilor RFG cu RDG, paralel cu Ostpolitik-ul inițiat de Sfântul Scaun. Mai târziu, după prăbușirea Uniunii Sovietice, termenul a fost folosit în Finlanda pentru a denumi politica de joc dublu din timpul președintelui Urho Kekkonen, care a negociat deopotrivă cu NATO și cu statele din Tratatul de la Varșovia. În Finlanda utilizarea de către străini a termenului
Finlandizare () [Corola-website/Science/304547_a_305876]
-
a semnalizat faptul că Uniunea Sovietică nu mai este dispusă să intervină în favoarea comuniștilor germani. Numai câtva luni mai târziu, guvernele comuniste din RDG, Cehoslovacia și Bulgaria erau înlocuite de la cârma țărilor lor, ceea ce a echivalat cu încheierea Războiului Rece, prăbușirea definitivă a Cortinei de Fier și încetarea divizării Europei.
Doctrina Sinatra () [Corola-website/Science/304584_a_305913]
-
au construit aproximativ 119 zeppeline care aveau seria LZ, (de exemplu celebrul LZ 127, cunoscut sub numele "Graf von Zeppelin"). La 29 ianuarie 1916, în timpul primului război mondial, Parisul este bombardat pentru prima dată de zeppelinele germane. În 1937, odată cu prăbușirea dirijabilului LZ 129 Hindenburg la Lakehurst, New Jersey (SUA), era giganticelor aeronave dirijabile a luat sfârșit. În februarie 2014, compania britanică Hybrid Air Vehicles și-a prezentat planurile de a readuce dirijabilul printre mijloacele de transport aerian pentru marfă și
Dirijabil () [Corola-website/Science/304638_a_305967]
-
catastrofal, civilizația intrând într-o "epoca întunecată". Popoarele Mării, alcătuite din indivizi deposedați și disperați în a obține pământ, au cotropit orașe și culturi din Egipt, Siria, Anatolia și Creta, distrugând civilizații ca cea egipteană, hitită și cea minoică. După prăbușirea epocii bronzului, supraviețuitorii aveau să rivalizeze pentru supremație în cadrul epocii fierului. Fenicienii au marcat nouă etapă a antichității prin intermediul Marii Mediterane ce a unit culturi diferite și a stat la baza formării și declinului multor civilizații prin negoț, transport, schimbând
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
accesibil tuturor. Alfabetul fenician constă doar din consoane și era utilizat pentru comerț. Byblos a prosperat că un oraș comercial după ce a fost supus de egipteni, după cum ne arată Templul Obeliscurilor dedicat lui Ra construit în 1300 i.en. După prăbușirea epocii bronzului, Egiptul pierde controlul Nubiei, sursă aurului sau, și era divizat politic în două formațiuni. De asemenea, nu mai avea acces nelimitat la pădurile de cedri din Liban, ce era o sursă de lemn rezistent și parfumat din belșug
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
pădurile de cedri din Liban, ce era o sursă de lemn rezistent și parfumat din belșug. După venirea popoarelor marii, egiptenilor nu li s-a mai permis să obțină cedrul gratuit. Fenicienii nu se mai temeau de marile puteri, iar prăbușirea și criză epocii bronzului a însemnat o eliberare economică cea dus la dispariția birocrației și a favorizat apariția primelor afaceri. Ierarhia s-a restabilit, iar negustorul avea un rol tot mai prioritar, ceea ce a dus la apariția unei noi clase
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Internaționalei a II-a (1912), al cărui manifest reafirma poziția social-democrației internaționale în problema războaielor (datoria muncitorimii de a împiedica războiul prin toate mijloacele), delegatul bucovinean Gheorghe Grigorovici spunea: Războiul n-a putut fi împiedicat, iar sfârșitul său a adus prăbușirea celor două imperii multinaționale. În ultimul său discurs în Parlamentul de la Viena, la 22 octombrie 1918, Gheorghe Grigorovici avertiza astfel contra încercărilor de a împiedica unirea cu România a provinciilor locuite de români din Imperiul Austro-Ungar aflat în dezagregare: După
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
depărtare de granițele Puterilor Centrale, îndepărtând orice amenințare rusă de invazie în Germania sau Austro-Ungaria. La sfârșitul anului 1915, cea mai mare parte a frontului a ajuns pe un aliniament care nu s-a mai schimbat în mod semnificativ până la prăbușirea Imperiului Rus din 1917. În 1916, rușii au încercat să declanșeze o contraofensivă de proporții sub conducerea generalului Alexei Brusilov. Atacul concentrat asupra porțiunii de front apărată de austro-ungari, a fost la început un succes spectaculos. Până în cele din urmă
Frontul de răsărit (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/304694_a_306023]
-
Supremă, Curțile de Apel, tribunalele teritoriale și judecătoriile locale. Cea mai mare parte a economiei Bașchiriei se bazează pe extracția țițeiului și pe industria rafinării petrolului, care a rămas însă la nivelurile din perioada sovietică, puține investiții fiind făcute de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Deși cea mai mare parte a industriei este privatizată în mod oficial, este de facto în mâinile apropiaților familiei președintelui republicii. Peste jumătate din întreprinderile republicii funcționează în capitala Ufa. Bașcortostanul se întinde în zona de sud a
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
În ținuturile înalte ale Guatemalei de azi se aflau statele dominate de tolteci-Quiche, Cachiquel și Tzutuhil, având capitalele la Utatlan, Izimche și Atitlan. Triburile toltecilor s-au așezat și în teritoriile actuale Nicaragua, în nord-vestul Hondurasului și în El Salvador. În ciuda prăbușirii sale politice, cultura Maya era deosebit de dezvoltată. Maiașii utilizau scrierea hieroglifică, un sistem numeric și un calendar mai exact decât cel gregorian utilizat în Europa. Populația locuia în orașe mari, cu case de piatră și drumuri pavate. Surplusurile din cultivarea
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
experții spunând că ei ar fi fost absorbiți de alte civilizații. Totul s-a petrecut pe fondul sosirii spaniolilor în zona, cultura maiașă intrând într-un declin în acea perioadă. Totuși, o combinație de factori ar fi condus la această prăbușire, printre aceștia numărându-se și seceta. Ea ar fi putut fi cauzată de despăduriri masive pe care chiar ei le făceau, din dorința de a-și extinde orașele. Diverse scenarii, precum o invazie a barbarilor nordici, factori economici, asaltul junglei
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
îndiguirilor și a canalizărilor. Politica ecologică de optimizare a fenomenelor naturale, numită de Grigore Antipa "geonomie" a fost înlocuită cu una de contrariere a lor, care a dus logic la accelerarea curentelor pe canale, la eutrofizarea zonelor stagnante, și la prăbușirea productivității peștelui (parțial compensată astăzi prin piscicultură). A fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală (1892 - 1944). Principiile și inovațiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul și explicarea colecțiilor, au stârnit interesul specialiștilor străini, care
Grigore Antipa () [Corola-website/Science/303580_a_304909]
-
membru al dinstiei este Carol cel Mare, sau "Charlemagne" (în latină, "Carolus Magnus"), care a fost încoronat împărat roman în 800. Ultimul împărat carolingian a murit în 899 înainte de a trece un secol de la intrarea în familie a acestui titlu. Prăbușirea dinstiei a fost mai rapidă decât ridicarea ei. Se crede că dinastia a fost fondată de Sfântul Arnulf din Metz, episcop al acestui oraș la începutul secolului al VII-lea, care avea o putere enormă asupra regatelor merovingiene. Fiul său
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
acolo încât au afirmat că asemenea arme nici măcar nu au fost create. Pe 17 mai 1998, Lebed a câștigat alegerile pentru funcția de guvernator al ținutului Krasnoiarsk. A rămas în funcție până la moartea sa din 28 aprilie 2002, cauzată de prăbușirea elicopterului în care se afla. Cauza oficială a prăbușirii a fost coliziunea aparatului de zbor cu liniile de înaltă tensiune în timpul zborului, pe timp cu ceață. Până în zilele noastre se mai fac auzite diferite teorii despre conspirații care ar fi
Aleksandr Lebed () [Corola-website/Science/303689_a_305018]
-
au fost create. Pe 17 mai 1998, Lebed a câștigat alegerile pentru funcția de guvernator al ținutului Krasnoiarsk. A rămas în funcție până la moartea sa din 28 aprilie 2002, cauzată de prăbușirea elicopterului în care se afla. Cauza oficială a prăbușirii a fost coliziunea aparatului de zbor cu liniile de înaltă tensiune în timpul zborului, pe timp cu ceață. Până în zilele noastre se mai fac auzite diferite teorii despre conspirații care ar fi dus la moartea lui Lebed.
Aleksandr Lebed () [Corola-website/Science/303689_a_305018]
-
rebotezați ca Partidul Democratic al Poporului (PDP), fiind numit președinte al RSS Uzbece în 1990. Pe 1 septembrie 1991, țara și-a schimbat numele în "Republica Uzbekistan", râmânând în mod formal parte a URSS-ului până pe 26 decembrie 1991. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Uzbekistanul a devenit o republică independentă. Karimov este în continuare președintele republicii.
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
El a demisionat din funcția de Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, partid care între timp fusese interzis de Elțin în Rusia, dar a rămas în funcția de Președinte al URSS. Eșecul loviturii de stat a dus la prăbușirea unor instituții unionale. Boris Elțin a preluat controlul asupra companiei de stat de televiziune și asupra principalelor ministere și agenții economice, iar, până în cele din urma, asupra întregii Rusii. Până în decembrie 1991, toate republicile își proclamaseră independența și unele negocieri
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
1881 în parc a fost amplasată statuia generalului Scudier, în mărime naturală, din fontă aurită. Inscripțiia, în limba germană, de pe soclu era: în traducerea lui Ilieșiu: Această statuie a fost distrusă la 26 octombrie 1918, în contextul tulburărilor determinate de prăbușirea frontului austro-ungar, ulterior pe soclul ei fiind instalat un ceas. Monumentul arată recunoștința bănățenilor pentru Delavrancea, care a militat pentru unirea Transilvaniei cu România. Monument istoric (LMI TM-III-m-B-06301), bustul, din bronz, a fost realizat în 1933 de Cornel Medrea și
Parcul Central „Anton Scudier” () [Corola-website/Science/303812_a_305141]
-
atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. La 15/28 noiembrie 1918, după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, Congresul General al Bucovinei a votat Unirea Bucovinei cu România. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de
Editura Bucovina de Nord () [Corola-website/Science/303808_a_305137]
-
a fost un suveran asirian al Regatului Vechi. Reconstruiește fortificațiile reședinței Assur, ceea ce indică redobândirea independeței Asiriei după prăbușirea Imperiului Sumerian condus de cea de-a treia dinastie din Ur. Puzur-Așur poartă titlul de "ișșiakum" al cetății (titlul de rege - "șarrum" - fiind rezervat divinității naționale Assur). Suveranii asirieni până la Șamși-Adad I (1813-1780) au adăugat titulaturii lor precizarea "din dinastia
Puzur-Așur I () [Corola-website/Science/303824_a_305153]
-
organe de conducere cu un anumit grad de autonomie, alese prin vot popular - "soviet raional" (raisoviet) - cu un șef al administrației locale, care este uneori ales, alteori numit. Împărțirea în raioane a rămas în cea mai mare parte neschimbată după prăbușirea Uniunii Sovietice. În multe zone ale Rusiei, termenul a fost schimbat, pentru a reflecta specificul național. (Lista poate fi incompletă.)
Raion () [Corola-website/Science/303838_a_305167]
-
Magheru era un om de legătură pe care Nicolae Bălcescu l-a așteptat la Pancevo. Frunzetti a considerat că această misiune ar fi avut unele legături cu planul lui Bălcescu și împărtășit de către frații Golești în acest sens. Exilat după prăbușirea revoluției, s-a refugiat la Brașov la mijlocul lui septembrie 1848, unde a continuat activitatea revoluționară. În "Lista celor trecuți peste graniță" el figurează cu numărul 43. La Brașov l-a cunoscut cu această ocazie pe Ion Negulici. În cursul iernii
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]