27,702 matches
-
că rădăcină ca la ea - la nimenea”. însăși Cosette se împurpura ușor și se simți vinovată adulmecând cu nările-i de pusta dumnezeiasca adiere alpină ce venea dinspre Barzovie-Vodă și aerul de podiș ce se strecura dinspre spătar. Ar fi preferat acum să stea lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul Broanteș. Cât despre Broanteș... Ehei, Broanteș!... Tăcutul Broanteș stătea covrig pe mâna, pe bruma, pe mai nimicul de paie rămas și privea. Fie privirea lui Broanteș privirea noastră. în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să fie, ce poveste! Și cum s-a terminat? — Tragic, fiindcă garda personală a lui Abdul-el-Kebir l-a omorât și niciodată n-am știut dacă tata a avut timp să-și dea seama că a greșit. — Ca fiu, ați fi preferat să nu-și fi dat seama... Nu-i așa? — Logic, nu credeți? A suferit toate chinurile iadului pentru o cauză pe care a considerat-o dreaptă potrivit vechilor tradiții ale poporului nostru. Să-ți pierzi viața în clipa când moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
al nostru. Este știut că cei cinstiți și drepți n-au parte de noroc, îi răspunse fratele său. Dar este știut și că până la urmă Cel de Sus se află de partea celor cinstiți și drepți. Și un adevărat credincios preferă întotdeauna ajutorul lui Allah decât un noroc pe care îl ai și nu-l ai în același timp. Du-te și adu cămilele! Se puseră de îndată pe treabă, strângând tabăra și împachetându-și puținele lucruri, dar nu încărcaseră încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și acoperi fața cu vălul, deschise ușa și-i porunci sec: — Coboară! Bietul om se trase înapoi speriat, dar se supuse fără să crâcnească și fără să arate că-i este teamă: — Aselam aleikum! spuse. — Metulem, metulem! îi răspunse Gacel, preferând, ca de obicei, salutul targui, apoi arătă spre jaima: Cine sunt ăștia? — Fac parte din comisia de organizare a raliului. Eu nu fac decât să pilotez rabla asta. — Sunt înarmați? — Înarmați? repetă celălalt, surprins. Da’ de unde! Cui i-ar trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acolo sus este mult mai răcoare și că deșertul se vede cu totul altfel. — Și nu ți s-a părut minunat? — Într-un anumit fel... Se vedea clar că beduinul nu era foarte interesat de subiect, ba chiar ar fi preferat să-l uite cât mai repede, așa încât se apucară să descarce materialul transportat și să-l stivuiască la umbra unei stânci. Când terminară, asudați și gâfâind, se așezară lângă cutii și, după ce băură niște răcoritoare și mâncară o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se distreze, la fel de bine pot accepta să stea legați de mâini câteva zile ca să-și salveze viața. Sunt de acord cu tine, interveni Suleiman, care se întorsese după ce le împărțise ostaticilor o parte din apa adusă de Gacel. Eu unul prefer să-i las să-și jupoaie încheieturile mâinilor decât să mă văd obligat să le trag un glonț în cap. Fratele său se îndreptă spre locul unde stăteau ostaticii, cu spatele rezemat de perete; se lăsă pe vine în fața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Celălalt negă cu un gest. — Mi-au interzis să mă apropii de el și, din câte-am putut să-mi dau seama, îl supravegheau îndeaproape, deși cred că nu i-au spus nimic, ca să n-o întindă. După cât se pare, preferă să-l țină sub control. Crezi că intenționează să facă un schimb? — Nu, dar îmi imaginez că le convine să aibă la îndemână pe cineva pe care să arunce vina în cazul când tuaregii hotărăsc să-i lichideze pe ostatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
reconfortantă, prima dată după mult timp. Când în cele din urmă hotărî să-l trezească pe băiat, îi arătă puțul cu un gest al capului. — Poți să te răcorești - spuse. O să-ți facă bine, dar încearcă să nu înghiți apă. Prefer să-l sun mai întâi pe tata. — Cum dorești. Pino Ferrara se duse la mașină, scoase o valijoară grea și, după ce întinse un fel de mică antenă parabolică, o îndreptă spre nord, în timp ce verifică o serie de parametri, sub privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
covoare care se tocmește să-și vândă marfa? Eu nu vând covoare. Nu vând nimic. Eu cer să se facă dreptate și cred că am fost de acord că n-o să umblăm cu nici un aranjament dacă e vorba de dreptate. — Preferi să te înfrunți cu mercenarii? — Tatăl meu s-a înfruntat cu o armată întreagă. — Și ăsta este singurul tău scop? Să urmezi calea tatălui tău și să ajungi să te omoare așa cum l-au omorât pe el? — De ce nu? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
presezi pe taică-tu să-i determine pe prietenii lui să mi-l predea pe vinovat. Dacă în zece zile nu vor fi la poalele munților, prietenul tău va fi primul care va muri... Ai înțeles? — Perfect! Dar repet că prefer să rămân. În felul ăsta tatăl meu va fi mult mai presat. Dacă rămâi, vei muri - și vom avea de pierdut cu toții. Nu sunt de acord. Eu cred că... Beduinul îl întrerupse cu un gest nerăbdător: Nu contează ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sudoare și zdrobiți, dar își dădură seama imediat că automatele lor erau prea scurte și cămășile prea mici. Și, ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, nu aveau nici măcar săbii. Unul dintre motivele importante pentru care un beduin preferă puștile lungi și săbiile lungi este că poate să-și facă într-o clipă, cu ajutorul lor și a unui amplu jaique, o mică jaima care să-i ofere umbră, să-l apere de vânt și să mențină temperatura din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acolo, ci cum să reușească să respire în continuare. — Ce-o să facem acum? Se întoarse spre numărul unsprezece, primul care îndrăznise să rostească, abia șoptit, indecenta întrebare ce frământa sufletele oamenilor săi. — Tu ce crezi? răspunse cu vădită acreală. — Aș prefera să nu cred nimic, dar ultimul lucru pe care mi l-aș fi putut închipui atunci când am acceptat treaba asta e că logistica o să dea greș. — Nu logistica a dat greș, ci logica... - răspunse celălalt pe un ton aspru. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au făcut cu băiatul ăla? — Mă îndoiesc că vor îndrăzni. Băiatul nu era unul de-ai lor, dar îmi pun capul că dacă un mercenar vede că un camarad de-al lui este omorât și că el poate fi următorul, preferă să se predea. Una e să fii omorât în luptă, și alta să fii împușcat când ești lipsit de apărare. — Fără îndoială, ești demn de numele pe care-l porți. În felul acesta tata a ajuns de neînvins. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel mai simplu e să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-au omorât, ci doar ne-au rănit? — Desigur. — Nenorociții dracului...! - Armeanul aproape că scrâșnea din dinți încercând să-și stăpânească furia. - Preferă să murim de sete și astfel să termine cu toți o dată decât să ne împuște unul câte unul. — Sunt deștepți! - se văzu nevoit să recunoască sud-africanul, care continua să fie la fel de flegmatic ca de obicei. Atât de împuțiți de deștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
protestă sud-africanul. Și, de fapt, nu mă interesează câtuși de puțin să fiu negociator. — Ești cel mai pregătit. — Cine a spus asta? — Haide...! - explodă, ieșindu-și din fire, Julio Mendoza. Nu e momentul să discutăm prostii! Îți cerem sau, dacă preferi, „te implorăm“ să încerci să-i convingi pe acești „păduchioși mizerabili“, pe care credeam că-i vom distruge fără să ni se clintească un fir de păr de pe cap, că suntem dispuși să ne dăm pantalonii jos pentru un strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în ani de zile, și trebuie să începi să te obișnuiești cu ideea că lucrurile s-au schimbat. — Bine, dar...! — Nu vreau să mai discutăm - adăugă el oarecum sec, dar cu vădită intenție. Dacă banii încep să ne creeze probleme, prefer ca lucrurile să rămână așa cum sunt. Îi lăsăm aici și gata! Ah, nu...! se grăbi să răspundă ea, îndepărtându-se de parcă s-ar fi temut că cineva vrea să-i ia ceea ce este al ei. Asta nu! Sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în original). Dromader domestic folosit pentru deplasări rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi (în arabă, în original). Jaima, cort folosit de popoarele migratoare din Africa de Nord (în arabă, în original). Sinonim al cuvântului „tuareg“ (în arabă, în original). Se preferă termenul targui pentru singular și „tuaregi“ pentru plural. Allah fie cu tine (în arabă, în original). Salut tipic tuareg, echivalent cu „bună ziua“ (în arabă, în original). Vânt din est, cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara spre Africa Occidentală (în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
despre fazanul de aur și cei șapte samurai prefăcuți În pommes frites. Oare ce versuri știe pe de rost designerul care a prospectat prototipul pixului cu care scriu? O singură Întrebare Într-un test pentru ocuparea unei poziții cheie: Ce preferați: Coșbuc, Dinescu sau Ezra Pound? ar rezolva simplu problema „omul potrivit la locul potrivit“, cum se spune pe la noi. Chiar, vorba lui Bacovia. Ia să vedem care ar fi locul potrivit pentru cel care-l preferă pe Coșbuc? Satul? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unei poziții cheie: Ce preferați: Coșbuc, Dinescu sau Ezra Pound? ar rezolva simplu problema „omul potrivit la locul potrivit“, cum se spune pe la noi. Chiar, vorba lui Bacovia. Ia să vedem care ar fi locul potrivit pentru cel care-l preferă pe Coșbuc? Satul? Mă Îndoiesc. GÎndiți-vă cam ce idei i-ar putea anima pe un președinte de CAP care ar umbla pe tarla recitind: „Iar la ospăț / un rîu de vin / Mai un hotar tot a fost plin / De mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ți-a convenit ipostaza de femme fatale. Atunci de ce ai acceptat? Nu se poate să nu-ți fi simțit vocația. Ți-ai trăit rolul pînă-n cele mai mici amănunte. Ai fost magnifică! — Nu e vorba de asta. Dar aș fi preferat mai multă discreție. E o deosebire Între noi doi. Pentru aceleași porcării oamenii te taxează pe tine drept artist, pe mine drept curvă — Scumpo, feminismul ăsta e periculos, anunță menopauza. Ce dracu, ești o femeie superbă, cine ți-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
celule Încearcă s-o reaprindă zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi doi nu vom ști niciodată unul de altul, nici În tramvai nu am stat vreodată alături, nici la casa de bilete, nici În drogheria În care vînzătoarea tînără te-a preferat Întotdeauna pe tine. Vocea călugăriței rîde la telefon, Îi văd dinții mici de nutrie cum ronțăie noaptea scuipînd toate stelele În farfuria mea. Orfeu În infern, spui, și degetele nu te mai ascultă, nici picioarele cu care ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
patria trebuie să aplaude și patria aplaudă, patria trebuie să rabde și patria rabdă se sacrifică și e gata să sucombe de atîta eroism și spirit revoluționar — Iar Îți trădezi fanatismul. De ce mă obligi să-ți spun lucruri pe care preferam să nu le gîndesc? Eu nu aș fi Îndrăznit niciodată să mă exprim atît de ironic cu privire la sentimente care mie mi-ar fi total străine. — E chestie de vocație, dragul meu, hai să ne menținem În limitele politeții. Firește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne punem În mișcare violența cînd ne este primejduit echilibrul vital - e singura salvare cînd rațiunea abandonează lupta dîndu-și seama că a devenit inutilă. După teoriile astea ar Însemna că ghilotina și lagărele de exterminare să fie mereu reactualizate. Nu, prefer o pasivitate absolută, mi se pare oricum mai pașnică. Și apoi am impresia că uiți un lucru - indiferența nu este neutralitate. Stoicii sînt indiferenți, nu neutri, parcă așa spunea Noica. Păstrînd proporțiile, iată, sînt și eu indiferent În fața alternativei pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
general, ci la moartea dumneavoastră personală, vă simțiți zguduit, adică vă pare rău de dumneavoastră sau vă gîndiți la persoanele dragi pe care nu le veți mai putea vedea? Aici intervine iar egoismul meu funciar - Îmi pare rău de mine. Preferați să muriți deplin conștient sau vreți să fiți luat prin surprindere de o cărămidă care să vă cadă În cap, de un infarct, de o explozie ș.a.m.d.? Creierul ar vrea să știe, carnea ar vrea să nu simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]