6,571 matches
-
nevinovat. Astfel de acuze la adresa noastră vor apărea în scurt timp. Iar în al doilea rând, fiindcă suntem pe punctul de a semna acordul de pace, asta va îngreuna mult lucrurile. Grupările de dreapta erau deja în fierbere; acum își proclamă și primul martir. Insistă asupra faptului că nu e o coincidență: Guttman era unul dintre cei mai înverșunați critici ai noștri. Și nu doar al nostru. A spus același lucru atât în timpul negocierilor de la Oslo, cât și al celor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dealul Golgotei, care așteaptă parousia, a doua venire pe pământ a lui Mesia, ce va să consemneze sfârșitul lumii În sensul său istoric și instaurarea pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu, conform profețiilor Apocalipsei) și colegul meu japonez Francis Fukuyama, proclamând, la rându-i, cu aplomb liberal iminența sfârșitului istoriei, primul rămânând credincios așteptării sale mistice, al doilea Întorcând-o, modern și contemporan, ca la Ploiești, via U.S.A., scena lubrică a singurului viol În grup la care asistasem vreodată, consumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seama, mă prăbușesc În necunoscut, alunec Într-o altă dimensiune a realității. Una teribilă și Înfricoșătoare. - În aparență spuneți? Dar ce poate fi mai umilitor decât să cobori de la statutul de minune a lumii și pildă a viețuitoarelor (parcă așa proclama un dramaturg omul cu majusculă, nu?) la aceea de cobai? - Nu vă contrazic, Însă cred că putem depăși cu relativă ușurință impasul. În fond, cu ce este mai bună ignoranța care ne Învăluie dintotdeauna existența? Sau, ca să revenim la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păcate, Sonia Anderson, destul de vorbăreață, În general, după cum Îmi păruse la prima Întrevedere, tăcea acum cu o perseverență demnă de cauze mai bune. Am mai făcut o Încercare: - Interesantă teoria lui Fukuyama, nu? Și curajoasă, orice s-ar spune. Să proclami cu nonșalanță nici mai mult nici mai puțin decât sfârșitul istoriei, Încheierea unui ciclu din existența umanității și Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui ciclu din existența umanității și Începutul altuia... Nu excelam În subtilitate, dar doamna blondă n-a observat cât de butucănoasă era maniera mea de a o provoca. Ori s-a făcut că nu observă. - Mister Adam, și Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu cu aceeași nonșalanță filozofică, iar rezultatul s-a văzut În mai '68, În Franța. În paranteză fie spus, președintele De Gaulle se afla atunci, dacă nu mă-nșel, Într-o vizită de stat În România. Că tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
transformat Într-o realitate de la sine Înțeleasă și acceptată ca firească, Într-un datum asupra căruia nimeni nu-și mai pune Întrebări, se vede cu ochiul liber cât de ridicol este ca un ins, oricine ar fi el, să se proclame stăpân pe o bucată din planeta pe care trăiește, atât cât trăiește, un număr oarecare de ani, foarte puțini, Înfiorător de puțini În raport cu durata pământului pe care și-l revendică drept al lui și numai al lui, până la ce adâncime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și inteligenței. Epifaniile luminoase ale zeilor solari devin în unele culturi semne ale inteligenței. În cele din urmă, Soarele va fi asimilat inteligenței într-o asemenea măsură încît teologiile solare și sincretiste de la sfârșitul Antichității devin filozofii raționaliste: Soarele este proclamat inteligența Lumii, iar Macrob identifică în Soare pe toți zeii lumii greco-orientale, de la Apollo și Jupiter până la Osiris, Horus și Adonis (Saturnalii, I, cap. XVii-XXiii). În tratatul Despre Soarele Rege, al împăratului Iulian, precum și în Imn Soarelui, al lui Proclus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
y Gasset), pentru care tensiunile Istoriei sânt consubstanțiale condiției umane și nu pot fi niciodată abolite în întregime. Comportamentele religioase camuflate sau degenerate nu se întîlnesc doar în "religiile mici" sau în misticile politice, ci și în mișcările care se proclamă laice și chiar antireligioase. Nudismul sau mișcările pentru libertatea sexuală absolută se bazează de pildă pe ideologii în care se pot desluși urmele "nostalgiei Paradisului", dorința de întoarcere la starea edenică de dinaintea căderii, când nu exista păcat și nici ruptură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îi oferă soluții la problemele propriei existențe, îndeplinind astfel rolul religiei, pentru că înainte de a deveni, prin religie, creatoare de valori, existența îi datorează religiei integritatea. S-ar putea spune chiar că, într-o anumită măsură, la oamenii moderni care se proclamă areligioși religia și mitologia s-au "cuibărit" undeva în noaptea inconștientului, ceea ce înseamnă și că posibilitățile de a ajunge la o experiență religioasă a vieții zac ascunse undeva în străfundurile ființei lor. Dintr-o perspectivă iudeo-creștină, s-ar putea spune
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care hotărăște s-o dea de soție fratelui său, Don Miguel. Este o situație tulbure, absurdă, pe care nimeni n-o acceptă. Și curând după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit de popor să se proclame rege (1828). Manifestațiile care au dus la încoronarea lui au un vehement caracter antimasonic și xenofob. ,,Moarte tuturor englezilor care au prădat Portugalia! Moarte ambasadorului (Lamb) care protejează pe masoni! Trăiască Don Miguel I!..." scria o proclamație incendiară. Iar îndată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rege legitim și că domnia îi va fi tragică și de scurtă durată. Într-adevăr, câțiva ani în urmă, Împăratul Braziliei, Don Pedro, își pierde Tronul și se hotărăște să se întoarcă în Europa, să izgonească pe "uzurpator" și să proclame regină pe fiica lui, Dona Maria. Încercare îndrăzneață, și, în aparență, fără sorți de izbândă - pentru că Don Miguel era regele legitim și domnea liniștit de câțiva ani, adorat de marea majoritate a poporului. Dar Don Pedro se bizuia pe un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în insulele Azore. În Anglia, se improvizează armata dezrobitoare - din câțiva emigrați, din demobilizații războaielor napoleoniene, din aventurieri și mercenari. Sunt fel de fel de oameni, cea mai mare parte englezi. Unul din aceștia, Doyle, excentric și fanfaron (O. Martins) proclamă că trebuie să se facă ceva pentru eliberarea "acelor nenorociți de indigeni" (those damn'd natives). Indigenii erau portughezii terorizați de Don Miguel. În Londra apăreau afișe cu următorul text: Se caută de către o companie comercială și colonială, bărbați activi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
erau pretextele interne; afacerea tutunului, ciuma bubonică, vinurile din Porto, sanatoriile etc., sunt tot atâtea teme de agitație, în Parlament, în redacții și pe stradă, împotriva monarhiei și regimului. Strada a fost cucerită de abia la urmă. Revoluția, începută și proclamată de cărturari și intelectuali, avea nevoie de un tribun ca să poată respira în marile piețe ale Lisabonei, să însuflețească și să concentreze masele. Iar acest tribun, de atâta vreme așteptat, Lisabona l-a recunoscut în persoana unui bărbat de vreo
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
organic împotriva lui Antonio José de Almeida, căci acesta voia "revoluția creată de sufletul poporului; generatoare de tot ceea ce e nobil și mare, revoluția spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de o mulțime fanatizată. Actele de curaj din incinta Parlamentului dezlănțuie un entuziasm fără pereche. Numele tribunului e rostit ca o incantație. Strada e în delir, iar republicanii și progresiștii disidenți ai lui Alpoim, hotărăsc că a sosit momentul să proclame fățiș revolta. La conspirație iau parte foarte multe elemente. Alpoim aduce banii, Antonio José de Almeida se înțelege cu anarhiștii și începe fabricarea bombelor, câțiva ofițeri de marină se angajează să înceapă insurecția pe vasele de război. Se hotărăște, printr-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
viitoarei monarhii e preferabil ca, înainte ca ea să fie aclamată din balcoanele primăriilor, să se facă o intensă și largă mișcare de opinie. Ne-au fost de ajuns, ca mascaradă, cei 80 de ani, cu consilierii care în timpul zilei proclamau virtuțile și superioritatea democrațiilor, iar noaptea se duceau la Palat ca să spurce mâna pe care regele le-o întindea s-o sărute. Trebuie să fim intransigenți față de orice abatere doctrinară, intransigenți față de prestigiul mai mult sau mai puțin acacian 1
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și monarhiștii dovedesc o totală lipsă de spirit politic. Nici unii, nici alții nu ghicesc proporțiile revoltei populare împotriva celor care au înarmat pe asasin și nu fructifică acest prilej pentru a cuceri puterea. Monarhiștii fac marea greșeală de a nu proclama restaurarea chiar în noaptea asasinării lui Sidonio. Aveau 50 de deputați în Cameră, erau deci o forță politică de luat în seamă. Câștigaseră, prin activitatea desfășurată de Sardinha și de integraliști, adeziunea unei bune părți din tineret. Un număr important
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La Porto, Monarhia e proclamată în ziua de 19 ianuarie, iar steagul roșu-verde al Republicii este înlocuit cu stindardul alb-albastru. Așa cum au fost începute, ambele mișcări monarhice nu aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum a treia sa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
până la Porto. Care nu-i fu însă mirarea când, o jumătate de ceas în urmă, primul cunoscut care-i iese înainte la cafenea îi șoptește la ureche ora și stația la care trebuia să ia trenul generalul da Costa ca să proclame revoluția în Nordul țării! De abia are timp să se întoarcă acasă și să modifica itinerariul. Generalul Gomes da Costa va fi dus la Braga îmbrăcat țărănește, într-o mașină condusă de un om de încredere. Tot Murias redactează proclamația
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reacționară", suspendând Constituția republicană și anulând toate libertățile și obiceiurile instaurate de Republică - rămânând totuși republicană. În aceeași situație paradoxală se găsea și Salazar începîndu-și opera sa de restaurare a spiritului imanent al tradiției portugheze. Pentru că, exact aceeași restaurare o proclamase și mișcarea integralistă, restaurare culminând, însă, în abolirea republicii și reîntoarcerea la monarhie. Salazar era silit, pentru înfăptuirea revoluției naționale, să folosească ideile-forță ale integralismului - fără ca să adere totuși la această formulă a monarhismului lusitan. "Era silit", este, firește, un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În fr. În orig.). . Amestec de obiecte diverse (În fr. În orig.). . Economist francez (1847-1932). În lucrările sale de economie politică este adeptul principiului corporatist. (n.r.) . „Boala și suferința aureliene“. Aluzie la ambiția Împăratului roman Aurelian (270-275) care s-a proclamat dominus și deus. . „Atacați! Împingeți!“ (În fr. În orig.) . Aluzie la momentul arestării regelui Ludovic XVII, la 22 iunie 1791, În Varennes-en-Argoune, pe când Își plănuia fuga În străinătate. (n.r.) . Moment culminant al Războiului Ruso-Japonez (1904-1905), când flota rusă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
decît să se așeze pe culmea falezei și să se uite prin lunetă la sclavii lui, păreau să rămînă definitiv În urmă. Triumful lui nu durase mult. Albatroșii uriași nu se Întorseseră Încă din a treia migrație de cînd se proclamase „Regele Insulei Hood” și totul părea să se fi sfîrșit deja. Din bogățiile sale nu mai rămăsese decît aurul, care nu-i slujea la nimic acolo, iar dintre toți prizonierii nu mai trăiau decît norvegianul și cei doi portughezi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i se ia totul în momentul în care i se dă să ridice o viață. * Dacă ai fi cu adevărat lucid, ai rosti exact cuvintele prin care gândul ar înfrânge moartea. * Inimaginabilul dispreț al celui care, distrugând lumea, s-ar proclama pe sine unic suveran - sau durerea acordată cu arta nebunului, disponibilitatea irațională pentru oricând o mie de alte lumi perfectibile, însă niciodată dragos tea pentru o ființă față de care existența ar echivala cu ruperea unei flori-unicat. * După sinuciderea lui Nero
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
puțin de când raymond chandler a creat figura lui marlowe, până într-atât încât e la îndemâna oricărui cititor de cărți de tip hoții și vardiștii categoria crimă, care vede un individ cu pălărie cu borurile lăsate și gulerul pardesiului ridicat, să proclame imediat că e humphrey bogart aruncându-și pieziș privirea pătrunzătoare printre marginea gulerului și marginea pălăriei. Acest comisar nu poartă pălărie, umblă cu capul descoperit, așa l-a determinat moda unei modernități care detestă pitorescul și, cum se obișnuiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avocați, spioni și doctori, soldați și fete bătrâne, călători și schimnici. Dacă nimeni nu poate fi exclus, ce îl împiedică pe un fost agent de asigurări, în vârstă de aproape șaizeci de ani, să intre în rândurile lor? Ce lege proclamă că Nathan Glass nu a fost atins de boală? Am ridicat din umeri. — Joyce a scris trei romane, a continuat Tom. Balzac a scris nouăzeci. Pentru noi mai are vreo importanță acum? Pentru mine nu. — Kafka și-a scris prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]