7,270 matches
-
întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume, sau în istorie, și astfel devine irecognoscibil", astfel încât tot ce vine de "dincolo" era, de la început, "acolo", "camuflat în banalitatea de toate zilele și, ca atare, incognoscibile"401. De asemenea, s-a interpretat numele protagonistului în legătură cu tehnica narativă utilizată de Eliade, tehnică în care "mesajul i se transmite cititorului în mod fragmentar, "pe fărâme"402, Pe strada Mântuleasa fiind analizată ca o veritabilă operă deschisă: "Fărâmă sfărâmă povestea și odată cu ea limbajul, reinventează povestea, conferindu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
absolută, funcție mitică, metanoia, "instrument al iluminării" etc.) care "recuperând funcția simbolică a ritualului, ar putea deveni unica modalitate de a face inteligibilă realitatea"663 și readuce personaje (Ieronim Thanase) din "ciclul criptografiei și al spectacolului". Din seria prozelor cu protagoniști amnezici începută cu La țigănci, Nouăsprezece trandafiri prezintă aventura maestrului Pandele, "cel mai mare scriitor în viață", candidat la Premiul Nobel, care, în urmă cu aproximativ treizeci de ani a trăit un grav traumatism psihic, consecința fiind renunțarea la vocația
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
părea fericit - dar e din fântână.... Și a spus un nume, dar nu l-am înțeles bine și l-am uitat. - La Fontaine de Jouvence?"780). 4.15. Numele - dar al tinereții fără de tinerețe Darul tinereții veșnice îl apropie pe protagonistul eliadesc de Faustul goethean și de Făt-Frumosul basmului popular, basm pe care îl redenumește, neutralizând prin reluarea sub semnul exclusiv al prepoziției, fără, primul termen al sintagmei-titlu. Spre deosebire de Faust (de care a fost apropiat) care la auzul clopotelor Învierii, simte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un proces de îmbătrânire rapidă, cauzată de apropierea de Dominic Matei. Acesta realizează că despărțirea este inevitabilă, așa cum fusese, în trecut, despărțirea de Laura (pe care o regăsim și în nuvela Ivan). Având în vedere prăpastia dintre ambițiile "urieșești" ale protagonistului (erudiția, memoria) și semisenilitatea din ultimii ani, eșecul acestei iubiri petrarchiene se poate încadra într-un eșec spiritual mai amplu 813. Mărunt profesor provincial, din categoria "rataților" lui Gavrilescu, Dominic Matei este o variantă parodică a celei de a doua
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sacru, fără a face minunea ("n-am dreptul să fac minuni"871), pentru ca lucrul să corespundă numelui ("Acum semeni cu adevărat cu Moshe Dayan, mi-a spus. Și nu e așa că vezi mai bine cu ochiul drept?"872) îi schimbă protagonistului destinul, marele viitor, de geniu al matematicii: "La toamnă, datorită celor 25 de pagini despre teorema lui Godel, ai fi obținut doctoratul, studiul dumitale ar fi produs senzație în lumea întreagă, ai fi devenit celebru și cine ar mai îndrăzni
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
bun îi este permis să apuce pe drumul din dreapta, în timp ce păcătoșii sunt împinși pe drumul din stânga"877. Simbolurile se regăsesc de-a lungul nuvelei: alegerea izvorului de pe partea dreaptă, încăperea în care nu intră niciodată soarele etc. Orbirea parțială a protagonistului înseamnă câștigarea unei vederi, înțelepciuni interioare, simbolul puterii magice din privire (prin sacrificarea unui ochi, Odin a dobândit darul clarviziunii)878, "ochiu-nchis afară, înăuntru-i se deșteaptă". Pentru a fi în acord cu numele, natura personajului trebuie să se schimbe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o serie de evidențe "mutual contradictorii" logodnica lui Darie, Laura, este asemeni iubitei lui Petrarca, simbol al iubirii mijlocitoare între sacru și profan. (Laura, imposibila iubire, se regăsește și în Tinerețe fără de tinerețe...). În O fotografie veche de 14 ani, protagonistul este un "nou sfânt, Sfântul Dumitru", iar profetul-doctor Martin trimite la vestitul reformator religios. Adeseori, trimiterile intertextuale sunt făcute de către personaje: În curte la Dionis, Leana este "și la Veuve, și Die traurige Witwe, și Jalea îi stă bine Electrei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru numele tabuizat. Aici, motivația grafică a numelui se intersectează cu un "mitologem" românesc: șarpele-balaur. Grafemul care marchează majoritatea numelor din Șarpele unifică simbolic motivația "numelor primitive" și arbitrariul "numelor derivate". Evidența grafemului continuă și în Secretul dr. Honigberger, aventura protagonistului s-ar putea rezuma ca o trecere (Mare Trecere) de pe strada S în Shambala. Personajele feminine din viața dr. Zerlendi, preocupat de biografia dr. Honigberger se numesc Sofia și Smaranda. Strada pe care se află casa din alte timpuri, este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de o parte și mit, pe de altă parte. Folosind terminologia băștinașilor societăților în care mitul "încă mai este viu" Eliade distinge: "istorii adevărate" (miturile) și "istorii false" (basmele, fabulele). "Istoriile adevărate" sunt cele referitoare la originile lumii având ca protagoniști ființele divine, supranaturale; cele "false" povestesc isprăvile eroului excepțional (pp. 8-9). Folosind disocierea lui Eliade, sacru-profan, "istoriile adevărate" intră în categoria sacrului, pe când cele "false" se încadrează în dimensiunea profanului (p. 9). Spre deosebire de basme care "pot fi povestite oricând și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
by suffixation (Gavrilescu, Manolache) or by diminution (Frusinel from Les trois Grâces). Besides names with a transparent semantism, designators strongly motivated (Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 anietc.), there are intertextual designators: Lenora (Un om mare), Laura (Ivan), the protagonist "Sfântul Dumitru", and the prophet-doctor, Martin from O fotografie veche de 14 ani. The intertextual links are made by the characters: Leana (În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). According to the unrecognizable of sacred theory, the characters are
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și culegere de texte de Mircea Handoca, Curtea Veche, București, 2000, p. 36; simbolismul titlului Petru și Pavel a fost sesizat și de Gheorghe Glodeanu, în Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 293, protagoniștii fiind considerați "niște veritabili apostoli ai unei noi generații". 2 Sabina Fânaru, Eliade prin Eliade, Editura Univers, București, 2003, p. 94. 3 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Vlad & Vlad, Craiova, 1993, p. 958. 4 Idem
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii indiene, Mircea Eliade ajunge să contribuie la un curent de gândire ce s-a dezvoltat în Occident în secolul al XX-lea, avându-i printre protagoniști pe Lucian Blaga și Ștefan Lupașcu, curent "care repune în drepturi gândirea antinomică". El va ajunge la concluzia că "Orice hermeneutică a gândirii simbolice trebuie să accepte aprioric o logică antinomică, să rupă cu tradiția logicii aristotelice; univocitatea aparține discursivității
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
microfizică la începutul secolului al XX-lea, anume dualitatea undă-corpuscul, considerată la apariția ei drept o "antinomie ireductibilă"726. Teoria corpusculară și teoria ondulatorie apăruseră încă din secolul al XVII-lea ca ipoteze legate de natura luminii, avându-i ca protagoniști pe Isaac Newton, respectiv Christian Huygens 727. La 1700, aceste două teorii erau considerate incompatibile și nu puteau fi ambele adevărate. Datorită prestigiului lui Newton, teoria corpusculară va domina tot secolul al XVIII-lea. Secolul al XIX-lea va schimba
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
posibilul, falsul absolut sau nedeterminatul. Ele fac legitimă admiterea în cadrul sistemelor formale trivalente a unor cupluri de propoziții considerate compozabile sau complementare, ca cele referitoare la aspectele corpusculare și ondulatorii ale electronului"793. Alte proiecte, mai târzii, avându-i ca protagoniști pe G. Birkoff, J. von Neuman și P. Mittelstaedt 794, "se mențin în cadrul logicii bivalente, operând cu restricții formaliste ca și în cazul variantelor de logici intuiționiste..."795. Gaston Bachelard nu pomenește, în legătură cu tema logicilor non-aristotelice, de încercările lui Jan
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cine avea să citească mai perspicace pe cine rămânea de văzut, însă era limpede că a se lăsa citiți într-o oarecare măsură constituia, pentru nomazi, condiția primirii de ajutor. Oricum, nu asemenea considerații de la sine înțelese îi preocupau pe protagoniștii întâlnirii; de fapt, pretinsa lor ignorare le revendica pe deplin energiile creatoare. Fiecare din cele două grupuri se străduia să afișeze un deficit de vigilență și putere de înțelegere, spre a spori confortul iluzoriu al celeilalte tabere. A-și instala
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
explicației. Odată depășită, marea frică - frica de frică - face celui ce-a surmontat-o un loc de locuit pe măsură - un spațiu mare cât lumea. Ploaia de lovituri destinale e un joc de-a exterminarea, ce-i apropie însă pe protagoniști cel puțin în aceeași măsură în care-i și desparte - unul din multele jocuri cu care copilăria îl învățase pe viitorul întemeietor de imperiu, și de care și el se simțea, la rându-i, atras în mod aparte. În încleștare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o arhitectonică impusă lui, adâncul răspunse ludic, ieșind activ în întâmpinarea edificării, așa cum Poseidon ar slobozi deasupra, printre muritori, un taur alb ca spuma, un tsunami, sau un cutremur de bun găsit. De prea vizibile ce erau, chipurile celor doi protagoniști se pierdură unul de altul în voracea limpezime. Ar mai fi, poate, și faptul că se apropiaseră prea mult, la o distanță ce depășea limitele de focalizare ale ochiului uman, și că, nefocalizate, împrăștiate, razele luminii favorizau nesancționate treceri de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
primitoare, dar eșuase lamentabil. Nu dinafară se însoțește o undă, ci dinăuntru. Fu podidit de regrete și alte solii înarmate până-n dinți ale unor puteri străine. Îmbibată excesiv, clipa se revărsă peste propriile-i contururi. Ceasul interior al celor doi protagoniști fu inundat și el de fluide mnemice lubrifiante, ceea ce duse firește la pierderea măsurii comune și derapajul general. Poate că femeia întârzie prea mult sub duș, după cum îi era obiceiul; poate că nu o făcu decât cu simțul unei măsuri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
I. Iordan, V. Robu, 1978: 67). Solomon Marcus subordona funcției fatice și formele rudimentare de salut, prin care se semnalează "partenerului"de dialog faptul că se menține legătura: Pe curând! La bună vedere! Funcția fatică se află în legătură cu contactul între protagoniștii actului lingvistic, în sensul că emițătorul "invită un destinatar la dialog, verifică menținerea, realizarea comunicării" (D. Irimia, 1999: 31). Analizând impactul funcțiilor limbajului în discursul unui regim totalitar, Dumitru Irimia considera că funcția relevantă în limbajul publicistic este funcția conativă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lor istorice se imprimă exact ca obiectele pe retină. Lenin, la rândul său, și-a anexat ideologia ca instrument principal În combaterea adversarilor: ideologia, scria el În Ce-i de făcut?, este un sistem de idei și teorii pe care protagoniștii luptei de clasă le utilizează În bătăliile lor. Ideologia este deci un instrument util, care nu este neapărat dependent de adevărul celor susținute. Completăm această viziune cu aportul lui Althusser, din Pentru Marx: societățile umane „secretă” ideologie ca element și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Dumnezeului lor", care primesc subvenții pentru a nu încheia pacea cu Spania. Cardinal al Bisericii romane, Richelieu reunește protestanții din Europa împotriva împăratului catolic, distri-buindu-le în schimb pămînturile Sfîntului Imperiu. Începe acum un lung război cu o mulțime de peripeții. Protagoniștii dramei dispar unii după alții. Ferdinand al II-lea moare în 1637, în timp ce armatele Habsburgilor, după ce au cucerit Corbie pe Somme, amenință Parisul. Cînd Richelieu (1642) și Ludovic al XIII-lea (1643) mor la rîndul lor, trupele franceze au îndreptat
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
din Transilvania în România în anul 1914, iar la sfârșitul războiului devenise ministrul Educației Publice în coaliția guvernamentală de scurtă durată a Partidelor Național și Țărănesc, condusă de Alexandru Vaida-Voevod. După ce s-a alăturat Partidului Poporului înființat de unul din protagoniștii principali ai războiului, generalul Alexandru Averescu, Goga a lucrat în Ministerul de Interne, mai întâi ca ministru-adjunct, apoi ca ministru în timpul guvernelor Averescu. În aprilie 1932 Goga a părăsit Partidul Poporului și a înființat Partidul Național Agrar. Platforma program a
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
ironic, sau indulgent, sau nepăsător: Ai flirtat destul în seara asta?" Compliment cu o nuanță de reproș, semn al unei admirații în care se împletește o discretă dezaprobare, cuvinte care implică, în orice caz, o recunoaștere a caracterului seducător al protagoniștilor flirtului. "O a doua viață" Însă flirtul nu este doar acest joc de oglinzi, acest joc al amorului propriu. Nu este doar această floare, narcisă sau roză, pe care mondenii din la Belle Époque, preocupați de înfățișarea lor, adoră să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
piesa aparține genului vodevilului. Totul este luat în derâdere. Abordat într-o manieră atât de detașată, flirtul însuși devine comic. Vertijul ispitei Și totuși, acest joc amoros poate fi de asemenea, dacă nu dramatic, cel puțin zbuciumat, atunci când distanța dintre protagoniștii flirtului dispare. Atunci când aceștia își dau seama că nimic nu poate să împiedice ca, împotriva voinței lor, această frontieră vagă și nedefinită care desparte flirtul de adulter să fie încălcată. Atunci când se aventurează în acest joc, pe căile sale ocolite
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
seama, interesul vecinei de masă pentru tot ce este exotic și inaccesibil, pentru aventură în toate sensurile cuvântului. Orele se scurg. Se face târziu. Doamna își trimite în cele din urmă copilul la culcare, însă nu-l urmează. Cei doi protagoniști ai flirtului rămân față în față, jocul devine mai riscant... "Mama, continuă Stefan Zweig, întârzie o vreme cu baronul în sala de mese, însă acesta nu mai vorbea nici de elefanți, nici de vânătoare. O ușoară apăsare, o stinghereală subită
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]