6,888 matches
-
cercetarea academică mai întâi (o teză de doctorat), publicată ulterior într-un substanțial volum de marcată analiză prozodică: Oratorul Eminescu. Structuri și strategii retorice în publicistică (Timișoara, Editura MIRTON, 2011). Domnia sa pornește de la credința că "analiza retorică" a textelor eminesciane publicistice este "una dintre cele mai fecunde modalități de cercetare a ei", desigur acceptând creația acestuia ca "operă organică", unitară în toate compartimentele sale. În plus, retorica, abordată în procedeele sale analitice, demonstrative, atestă "unitatea dintre argument și ornament, loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și ornament, loc de întâlnire dintre res și verba, dintre ratio și oratio, dintre logic și psihologic, căreia îi aparține teritoriul opinabilului, verosimilului". Or, astfel abordate lucrurile, o analiză retorică ia în considerare "principalele strategii persuasive" utilizate de Eminescu în publicistica sa, Daniel Ciurel propunându-și o sarcină deloc lesnicioasă, anume aceea de a realiza "analiza retorică integrală", ceea ce este, cu adevărat, o noutate în eminescologie. Observație utilă în acest demers se dovedește a fi aceea referitoare la faptul că "gazetăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în eminescologie. Observație utilă în acest demers se dovedește a fi aceea referitoare la faptul că "gazetăria lui Eminescu exprimă frământările unei epoci" la care s-au referit, asupra căreia s-au pronunțat și alți gazetari într-un context revuistic/publicistic ce proba deja o anume tradiție. Așadar, Eminescu "nu vine pe un teren gol, ci construiește pe o temelie așezată deja de întemeietorii presei românești și de pașoptiști". Temele epocii, regăsite în întreaga publicistică a acestuia, sunt "constante ale dezbaterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
alți gazetari într-un context revuistic/publicistic ce proba deja o anume tradiție. Așadar, Eminescu "nu vine pe un teren gol, ci construiește pe o temelie așezată deja de întemeietorii presei românești și de pașoptiști". Temele epocii, regăsite în întreaga publicistică a acestuia, sunt "constante ale dezbaterii publice din epocă". Și totuși, ea se individualizează în acest cor al combatanților prin "anvergura intelectuală și discursivă" a gazetarului Eminescu, care "oferă multiple modalități de expresie", unele "utilizabile" până în "travaliul gazetăresc actual". Or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
epocă". Și totuși, ea se individualizează în acest cor al combatanților prin "anvergura intelectuală și discursivă" a gazetarului Eminescu, care "oferă multiple modalități de expresie", unele "utilizabile" până în "travaliul gazetăresc actual". Or, acest fapt atestă în sine calitatea literară a publicisticii eminesciene, care trebuie analizată cu atenția acordată oricărui act de creație superior. Pentru aceasta, desigur, retorica vine să ofere șanse eficiente studierii morfologiei alcătuirii acestei opere. Operă ce se datorează unuia dintre "primii ziariști cu adevărat profesioniști" care însă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
superior. Pentru aceasta, desigur, retorica vine să ofere șanse eficiente studierii morfologiei alcătuirii acestei opere. Operă ce se datorează unuia dintre "primii ziariști cu adevărat profesioniști" care însă era, înainte de toate, un poet de mare altitudine în exprimarea ideilor așa încât publicistica lui nu poate fi tratată ca având "un statut subaltern în contextul operei eminesciene", ba dimpotrivă, ea "constituie un compartiment de prim rang al creației" sale. Iată un punct de vedere exprimat tranșant, cu fermitate și în spiritul căruia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un punct de vedere exprimat tranșant, cu fermitate și în spiritul căruia se derulează întregul parcurs analitic, în continuare, menit a demonstra tocmai valoarea artistică/literară intrinsecă acestei opere. Studiul lui Daniel Ciurel se deschide, firesc, printr-o contextualizare a publicisticii eminesciene, așa încât să se poată lesne defini originalitatea ei de netăgăduit, de altfel. Poetul este văzut și receptat ca un "reprezentant al generației postpașoptiste" el inaugurând în presa acelui moment "critica socială radicală", devenind astfel "fondatorul doctrinei naționale", "într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acelui moment "critica socială radicală", devenind astfel "fondatorul doctrinei naționale", "într-un veac prin excelență al națiunilor" și realizând "pentru prima dată un corpus coerent de principii naționale". O rapidă ochire face Daniel Ciurel în etapele de receptare critică a publicisticii eminesciene, de la Ibrăileanu, care face o primă periodizare a ei, vorbind de trei "faze" ale dezvoltării, până la D. Vatamaniuc el stăruind asupra a trei etape ale gazetarului și Mihai Dorin, care propune "cinci stadii" de manifestare gazetărească. Mult mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află în aceste scrieri cuplarea "utopismului regresiv" cu perspectiva "tendințelor ucronice" și organicismul și fiziocratismul. În acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători, de la Maiorescu și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G. Ibrăileanu. N. Iorga ("Un nou Eminescu apăru", exclama istoricul descoperind publicistica acestuia), Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acest proces de receptare critică a publicisticii eminesciene, autorul studiului prezintă sintetic pozițiile unor cercetători, de la Maiorescu și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G. Ibrăileanu. N. Iorga ("Un nou Eminescu apăru", exclama istoricul descoperind publicistica acestuia), Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, D. Caracostea, Rosa del Conte, în perioada interbelică, și în actualitatea noastră: Edgar Papu, George Munteanu, Theodor Codreanu, C. Jornescu și C. Petrescu, Ion Ungureanu, Monica Spiridon, Dan Mănucă, Ilina Gregori și, în fine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în fine, Iulian Costache. Nu mai puțin interesant și util este capitolul privitor la coordonatele presei românești în epocă ziariști precursori (I. Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu) și contemporani (T. Maiorescu, C. A. Rosetti), pentru a vorbi și de speciile publicistice uzitate în epocă. Cu abordarea contextului în care s-a format retorica eminesciană, Daniel Ciurel deschide, de fapt, demersul său propriu-zis, afirmând fără ezitare că gazetarul Eminescu este "un orator de forță", un "cunoscător și utilizator excepțional al retoricii", insistând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gazetarului Eminescu. De aici înainte studiul devine unul tipic de stilistică, un fel de analiză prozodică a discursului jurnalistic eminescian, într-o analiză ce se aplică extrem de atent și laborios asupra textului, cu minuția unui autentic metrician aplecat asupra prozei publicistice a lui Mihai Eminescu. Sarcina analizei retorice este aceea de a identifica "corectitudini sau incorectitudini factuale ale discursului", vizând, în primul rând "potențialul persuasiv al diverselor strategii". Primele strategii, fundamentale, analizate, sunt cele ale ethosului, cu două tipuri de manifestare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
didactică, vizând ethos-ul". E aici, spune cercetătorul, un "proteism retoric" pe care el îl urmărește în detaliile lui semnificative, cu exemplificări imediate și exacte. Avem de-a face, în fapt, cu un studiu de stilistică retorică în analiza operei publicisticii eminesciene. Așa, bunăoară, sunt detaliate "strategiile citării", în exercițiul cărora Eminescu utilizează maxime, proverbe, dictoane, expresii latine etc. În cadrul modului de exprimare retoric al ethos-ului, sunt inventariate apelurile la figurile "modestiei și atenuării": eufemism, litotă, cleuasm, preteriție ș.a., într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Schopenhauer, începe să aibă ambiții faustice), Cezara ("aici demonismul și titanismul se domolesc și se convertesc în serafim"-ism). Toate aceste proze, unele doar fragmente nefinisate, vădesc ambiția de a privi "creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească". Publicistica lui Eminescu pune în valoare spiritul polemic al autorului articolelor, beneficiar al unui discurs politic în forță, "un ideolog pasionat până la obsesie de cauza românității și de destinul a ceea ce el socotește a fi clasele pozitive ale societății". Eugen Simion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
plac, sunt sau nu datate, dar fantezia lui creatoare, chiar în acest domeniu arid, produce și azi emoție la lectură prin stilul profetic și angajamentul lui total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele sale surprinzând prin "nota lor pamfletară și, în același timp, mesianică". Fără a insista asupra abordării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Simion este ferm în recomandarea de a le înțelege și judeca "în marginile adevărului istoric și în structura lor, dacă vreți, metafizică", fără a se angaja în polemică de nici un fel cu diversele opinii vehiculate azi în legătură cu... actualitatea acestor pagini publicistice. Rămânând distant față de acestea, recomandă proza politică a lui Eminescu drept una "eminentă, creatoare (în sens literar) în cel mai înalt grad", fiind "plină de idei și colorată de o emotivitate și o imaginație pe care nu știu câți alți gazetari români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Mihai Eminescu, nu se comentează în nici un fel teatrul acestuia. Ceea ce nu este de amendat întrucât pe exeget nu l-a interesat să facă mai mult decât (dar o face) "o lectură nouă a poemelor", deopotrivă a prozei și a publicisticii, căutând "a justifica parțial acei stimuli, la care reacționează azi zice domnia sa sensibilitatea mea critică". E o introducere într-un mod de investigare a universului ideatic al literaturii pe care ne-a lăsat-o Mihai Eminescu, exemplar, un model de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
avut și ea un destin zbuciumat, în lungul istoriei contemporane a României, reprezentând "strigătul tânărului de 20 de ani, pregătit să unească și să îmbrățișeze inimile pentru păstrarea ființei naționale românești", făcându-se precizarea, atât de necesară, că "nicăieri în publicistica sa, în opera politică, așa cum a fost pe drept definită, nu se află nici un fel de chemare războinică. Figurează doar strigătele bărbate de avertizare, de apel la rațiune, de toleranță". Tocmai de aceea, Doina poate fi considerată "opera gazetarului politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
universul abordărilor mitologice ale poetului. Filosofia lui Eminescu nu o găsim în tratate, dar ea răzbate de pretutindeni, încorporată în operă: "Dacă privim opera eminesciană în ansamblu comentează Mihai Cimpoi unele din poemele și nuvelele sale sau chiar în articolele publicistice având formă de dezbatere filosofică (Immanuel Kant este chiar prototipul bătrânului dascăl din Scrisoarea I și personaj-referent în Archaeus), găsim o implicată sau explicită situare în problematicitate sau ridicare la rangul de problemă sub genericul Totul este problemă [...] Eminescu procedează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
justificată motivație, dacă Eminescu este un poet dramatic"). Atenție specială i se acordă Poeziei populare, apoi sunt discutate Traducerile (Avem și în acest caz repertoriate toate textele traduse, fie ele lirice, epice sau dramaturgice, dar și filosofice, istorice sau științifice). Publicistica este tratată pe linia subiectelor abordate ("Urmărind îndeaproape derularea evenimentelor pe scena politică europeană și internațională, publicistul se gândește tot timpul la impactul pe care acestea îl au sau ar putea să-l aibă asupra prezentului și viitorului României. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fel de memorialistică privind avatarurile muncii sale, ceea ce conferă și calitatea celuilalt aspect al demersului, anume... exegeza eminesciană, pe care o face la limita, foarte exactă de altfel, a unui travaliu de laborator, foarte interesant și incitant. Marginaliile la editarea publicisticii, a traducerilor, pregătirea pentru publicare a manuscriselor din acest câmp de preocupări ale lui Eminescu, aduc la cunoștință, fără îndoială, aspecte legate de atitudinea poetului față de chestiunile istoriei naționale, bunăoară, pe care exegeții operei eminesciene le preiau de-a gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cuvânt, ca manual de editare a scrierilor eminesciene. CHESTIUNEA BASARABIEI (Theodor Codreanu) Spirit polemic prin excelență, Theodor Codreanu dezbate chestiunea Basarabiei actuale în contextul istoric al evoluției acesteia, având ca reper de înțelegere pentru destinul respectivei părți a României tocmai publicistica eminesciană, în care viziunea gazetarului ("argumentele minții de laser a lui Eminescu") asupra strategiei politice a puterilor din jur, nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înseamnă o imposibilitate și că soarta Basarabiei este, în context, pecetluită. Tocmai de aceea consideră că problema basarabeană devine piatra de încercare pentru existența poporului român". E ideea pe care se axează întregul comentariu polemic al cărții lui Theodor Codreanu. Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care îl oferea în epocă, pentru viitorime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
critică, prefață, note, variante, bibliografie și indice de Ion Nuță. Iași: Junimea, 1984, XLVI, 385 p. (Eminesciana; 37) * Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițanu. Iași: Junimea, 1985, 304 p. (Eminesciana; 38) * VATAMANIUC, D. Publicistica lui Eminescu: 1870-1877. Iași: Junimea, 1985, VIII, 416 p. (Eminesciana; 39) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 2. Iași: Junimea, 1986, 228 p. (Eminesciana; 40) * LOGHINOVSKI, Elena. Eminescu în limba lui Pușkin. Iași: Junimea, 1987, 304 p. (Eminesciana; 41) * CARACOSTEA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]