8,125 matches
-
vrei mă ridic și... SAMUEL BECKETT: Nu... Nu. Să vorbim. Să mai vorbim. So ținem tot așa. GODOT (Mirat, agitat): Eu nu știu de unde ies oamenii ăștia. Strada e pustie. Cum se pot aduna atât de mulți pe o stradă pustie? SAMUEL BECKETT: Se poate. Orice se poate. Sunt zile când se poate. GODOT: Uitei, au început să seașeze. Eu zic s o ștergem. SAMUEL BECKETT: De ce so ștergem? Să vorbim. GODOT: O să fie prea târziu. Dacă mai stăm un minut
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
menționat niciodată din cauza origenismului al cărei adept era. După cum remarcă Ioan Mircea Ielciu, relatarea din Așezăminte mănăstirești despre un frate din Pont e posibil să fie despre Evagrie, deși nu sunt amintite nici locul și nici numele acelui frate din pustia Egiptului. Plecarea la Constantinopol. Cauza principală a plecării lui Cassian și a lui Gherman din Egipt se află în scrisoarea patriarhului Teofil al Alexandriei în Skete în care-i condamna pe aceia ce-L concepeau pe Dumnezeu ca având formă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sau al mâniei (cap. 12). Cartea a X-a, în cele 25 de capitole, atacă duhul neliniștii sau acediei pe care Cassian il numește ,,dezgustul sau neliniștea inimii” și care este un ,,vrăjmaș mai înverșunat, obișnuit celor ce trăiesc în pustie”. Sfântul Cassian, ca și marii asceți: Evagrie, Nil, Issac, Sirus și Ioan Scărarul păstrează numele grecesc de acedia al celui de al șaselea păcat capital din Cartea a X-a a Așezărilor mănăstirești. Acest păcat îi provoacă monahului silă de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Convorbirea a XIII-a, este aceasta. Știm că înainte de a pleca din Betleem spre Egipt, Cassian și Gherman au făcut un angajament în fața conducătorilor duhovnicești de acolo, cum că se vor întoarce. Dar dorința de a trăi mai departe în pustia Egiptului, printre anahoreții de acolo, a făcut pe aceștia să nu se mai întoarcă, călcând astfel acest angajament. Acesta este motivul tristeții copleșitoare, dezvăluită Părintelui Iosif, a cărui hotărâre o vor primi cu deplină supunere. De fapt trebuie precizat că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de viață, chinovial și anahoretic, Avva Ioan concluzionează că preferabil este primul, mai ales pentru monahul începător. Cel ce trăiește în comunitate este scutit de grija procurării hranei, este ferit de unele păcate ce apar și se dezvoltă ușor în pustie, ca slava deșartă, și inițiază pe monah în marea virtute care este tăierea voii proprii (cap. 4-6). Însă, atât cei ce trăiesc în deșert cât și cei ce trăiesc în chinovie pot ajunge la desăvârșire: unul prin răbdarea singurătății pustiului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
bătrâni din Apocalipsă care dăruiesc cununile lor Mielului (cap.1). Tema acestei Convorbiri este despre mortificare și în cuprinsul ei Avraam accentuează rolul avut de chilie și de pustiu pentru cel ce se străduiește întru curățirea omului lăuntric. Nevoitorii din pustie dovedesc cât de greu și cât efort implică aceasta. Nimeni nu se poate feri de risipirea gândurilor și a grijilor dacă nu și-a închis și trupul și sufletul neîncetat între pereții chiliei sale (cap. 3-6). Avva Avraam arată apoi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu putea rămâne fără un efect negativ, care s-a manifestat mai ales în folclorul religios și la alte popoare ortodoxe, prin așa zisa legendă a anului bisect. În această legendă Sfântului Cassian i se reproșează fuga de lume în pustie, ca și cum rugăciunile sale de acolo n-ar aduce nici un ajutor pentru Biserică, pentru transfigurarea lumii și a materiei în general, năzuind spre un pământ nou și cer nou. Ceea ce i-a impresionat pe toți admiratorii Sfântului Cassian a fost
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
deprins din copilărie să contemple izbucnirile de foc ale vulcanilor, întinderea mării albastre și apusul soarelui din sud. Condamnat prin decret imperial de cabinet, răsfățatul de odinioară al saloanelor literare din Roma s-a pomenit curând într-un mediu fizic pustiu și neospitalier. După cucerirea romană, Tomisul era un „castellum”, un punct de rezistență militară la granița răsăriteană a provinciei Moesia. „Cu ce ochi va fi privit elegantul cântăreț al voluptăților rafinate din Roma pe hirsuții geți, pe grecii corciți și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
militară la granița răsăriteană a provinciei Moesia. „Cu ce ochi va fi privit elegantul cântăreț al voluptăților rafinate din Roma pe hirsuții geți, pe grecii corciți și pe barbarii din Tomis e ușor de imaginat”. Exilatul a văzut că ținutul pustiu și neroditor în care era silit să trăiască de atunci înainte nu diferea prea mult de descrierile poeților. Orgoliul rănit, frica de necunoscut, disperarea din inima sa au dublat frigul cerebral și imaginativ din lecturile anterioare. Toate acestea au pus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
chiar decât lupii, când au primit predica, au ajuns mai blânzi decât oile și cugetă la cele înalte despre nemurire, despre înviere și despre bunătățile cele negrăite. Aceste fapte mari s-au săvârșit nu numai în orașe, ci și în pustie, în sate, la țară, în porturi și limanuri. S-au supus Celui răstignit cu multă credință nu numai oameni de rând, sau numai căpeteniile, ci chiar cei ce au fruntea încununată cu coroană”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Către iudei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
semințelor noastre și suntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții și n-am cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici n-am nădăjduit într-o plată a evlaviei. De aceea am fost părăsiți pe cărările fărădelegii și am străbătut pustii neumblate (necunoscute de supravegherea dumnezeiască), iar calea Domnului n-am cunoscut-o (Ps. 118, 37). Iar acum ce folos ne-a adus mândria? Ce ne-a adus bogăția împreunată cu îngâmfarea? S-au mistuit toate acestea ca umbra și au
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pe păcătoși, ei au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primit, rătăcind în pustii, în munți, în peșteri, și în crăpăturile pământului, ei, de care lumea nu era vrednică (Evr. 11, 37-38), ca unii care nu priveau la cele ce se văd, ci tot timpul doar la Dumnezeu și la cele ce nu se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Pr.Prof. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, 255 p. 24. „Omilii la Postul Mare”, Versiune românească îmbunătățită, pornind de la ediția tradusă și îngrijită de Episcopul Roman Melchisedec (1893), în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 19, Editura Anastasia, 1997, 181 pp. 25. „Despre feciorie. Apologia vieții monahale. Despre creșterea copiilor”, Traducere din limba greacă și note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, 427
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
abisală a comunității. Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril, excedat de proiecte; frecventat de singurătate, dar găsind suport în revelația christică, el se implică în dezbaterile ontologice europene, abjurând (momentan) spaimele trecerii. Poetul din Vămile pustiei se vrea "Sein und Lichtung / Pithie și vrăjitoarele Diotimei" -, un vizionar amintitor de Hölderlin. Fără să fi avut un program estetic declarat, în deceniile al șaptelea și al optulea ale secolului trecut se afirmau câțiva debutanți dintr-o promoție a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sortit derizoriului, Omul lâncezește: Mergem încet spre cine știe unde"; sentimentul de claustrare e un dat etern: "O temniță e capul meu / ce-și pierdu cheile la începutul lumii" (Un gorgan de pământ). O stea-băiat și o stea-fată nasc planete iluzorii, tărâmuri pustii: "Iubita mea, iubita mea, noi, o stea dublă..." Clopote înalte vestesc ritmic Marea Trecere. După stingerea celui din urmă fiu, biblicul Iov începe să se convingă că "moartea de-acum / e singura lui tovărășie". Amintirea poetului (Nicolae Labiș) "împrăștiat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Prozaisme, supărătoare prin insistență, produc denivelări; deliricizat, discursul cedează pasul retoricii conceptuale, demonstrative; utilizarea lesnicioasă a versului liber favorizează adesea redundanța, totuși poetul cu certe disponibilități e o figură de prim-plan. După Infernul discutabil, o altă apariție relevantă, Vămile pustiei (1969), consolida poziția problematizantului încordat, opunând acum infernalului spectrul transcendenței. Pustia (cu derivatele ei) devenea o contra-temă; un fel de sfidare. Deși prin transcendență se înțelege, de regulă, o ascensio, un urcuș în purități absolute, există o alta transcendență pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prin transcendență se înțelege, de regulă, o ascensio, un urcuș în purități absolute, există o alta transcendență pe orizontală; și pustiul, și întinderile marine inculcă mirajul unui dincolo și al unui altceva dezirabil; de partea lor stă misterul. Sintagma Vămile pustiei este un analog la Vămile văzduhului, metaforă multiseculară în patristica grecească. Pe scurt, vămile, stadii existențiale sau postexistențiale, sunt etape sau trepte spre lumina din urmă; potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă murală exterioară la Mănăstirea Sucevița. În Vămile pustiei, "asceții Răsăritului" se mișcă la nivel terestru; perspectiva montantă devine de astă dată perspectivă orizontală; în context mai larg, în viziune ebraică și islamică ori în simbolismul budist, deșertul e spațiu de așteptare; pustia cheamă, ademenește și constrânge. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spațiu de așteptare; pustia cheamă, ademenește și constrânge. S-a spus, forțând lucrurile, că simbolismul deșertului, tărâm de adânciri și iluminări, e "unul dintre cele mai fertile din Biblie" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, 1982). Anahoreților retrași în pustie dar vizitați de demoni, li se pune la încercare tăria spiritului; Ispitirea sfântului Anton în optica lui Flaubert e ceea ce astăzi s-ar numi un studiu de caz. Pustia lui Ioan Alexandru abundă, tipic, în stranietăți, în spaime și "ape
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri nimic. Ce este va rămâne în eternitate. Totul e-nchis și lăsat în uitare. O, vai Pustia! pergament ceresc Întins între Izvor și Mare. Cine are pustia e mort Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri nimic. Ce este va rămâne în eternitate. Totul e-nchis și lăsat în uitare. O, vai Pustia! pergament ceresc Întins între Izvor și Mare. Cine are pustia e mort Cine n-o are-i steril. Poetul și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rămâne în eternitate. Totul e-nchis și lăsat în uitare. O, vai Pustia! pergament ceresc Întins între Izvor și Mare. Cine are pustia e mort Cine n-o are-i steril. Poetul și Pustia, pururi frați Porniți în căutare prin Pustie Maica lor e Pustia și ei sunt îmbarcați Pe-o navă-mpotmolită în Pustie. În fond, nu pustiul ca realitate geografică interesează aici, ci pustiul interior acaparant, bătând spre mortificare. Limbajul ambiguizant (bunăoară în Străinătate) se sprijină pe încrucișări de semne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pergament ceresc Întins între Izvor și Mare. Cine are pustia e mort Cine n-o are-i steril. Poetul și Pustia, pururi frați Porniți în căutare prin Pustie Maica lor e Pustia și ei sunt îmbarcați Pe-o navă-mpotmolită în Pustie. În fond, nu pustiul ca realitate geografică interesează aici, ci pustiul interior acaparant, bătând spre mortificare. Limbajul ambiguizant (bunăoară în Străinătate) se sprijină pe încrucișări de semne și refrene compunând un colaj cu aparențe calamburistice: Pustia... Ce-i pustia? O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mort Cine n-o are-i steril. Poetul și Pustia, pururi frați Porniți în căutare prin Pustie Maica lor e Pustia și ei sunt îmbarcați Pe-o navă-mpotmolită în Pustie. În fond, nu pustiul ca realitate geografică interesează aici, ci pustiul interior acaparant, bătând spre mortificare. Limbajul ambiguizant (bunăoară în Străinătate) se sprijină pe încrucișări de semne și refrene compunând un colaj cu aparențe calamburistice: Pustia... Ce-i pustia? O, tânără pustie Iubita mea din Pustie O, vai, Pustie, cât ești
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fond, nu pustiul ca realitate geografică interesează aici, ci pustiul interior acaparant, bătând spre mortificare. Limbajul ambiguizant (bunăoară în Străinătate) se sprijină pe încrucișări de semne și refrene compunând un colaj cu aparențe calamburistice: Pustia... Ce-i pustia? O, tânără pustie Iubita mea din Pustie O, vai, Pustie, cât ești Pustiitoare de n-ai fi tu Pustie aș fi pustiu sub soare Dar tu și eu Pustie în cel mai greu Pustiu Suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu. Dicțiunea simbolică vizează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]