8,590 matches
-
îți aminteai dacă șoldurile fuseseră suple și spatele mlădios și cum îi simțiseși sânii când îi lipise de pieptul tău. De-acum ești mare, putem spune lucrurilor pe nume. Oricum, era altfel ca astăzi. Voi dansați ca smintiții, cu ochii rătăcind pe pereți și a doua zi dimineață cădeți din picioare de oboseală, asta e tot ce mai știți.” Pentru o clipă, mi-a venit în minte bunicul Annei. Totuși îmi plăcea să-l aud pe tata vorbind astfel, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cum nimeni nu și-a dat seama imediat că dispariția morții, părând apogeul, culmea, fericirea supremă, nu era, În cele din urmă, un lucru bun. A fost nevoie ca filozofii și alți specialiști În domenii abstracte să umble pe jumătate rătăciți prin pădurea propriilor lor elucubrații despre aproape și zero, care este modul plebeian de a spune ființă și neant, pentru ca bunul simț comum să se prezinte În mod prozaic, cu hârtie și creion În mână, și să demonstreze prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vă faceți griji, vă vom găsi noi, Vă Însoțesc până la ieșire, N-are rost să vă ridicați, știm drumul, o luăm la stânga după depozitul de sicrie, sala de machiaj, coridor, recepție, ușa spre stradă e acolo imediat, N-o să vă rătăciți, Avem un simț de orientare foarte fin, nu ne rătăcim niciodată, de exemplu, În a cincea săptămână după aceasta va veni cineva să Încaseze taxa, Cum voi ști că e vorba despre acea persoană, Când o veți vedea nu veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ieșire, N-are rost să vă ridicați, știm drumul, o luăm la stânga după depozitul de sicrie, sala de machiaj, coridor, recepție, ușa spre stradă e acolo imediat, N-o să vă rătăciți, Avem un simț de orientare foarte fin, nu ne rătăcim niciodată, de exemplu, În a cincea săptămână după aceasta va veni cineva să Încaseze taxa, Cum voi ști că e vorba despre acea persoană, Când o veți vedea nu veți avea nici o Îndoială, Bună seara, Bună seara, nu aveți de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de mers pe jos, s-ar putea Întâmpla și ca aceasta să fi trecut de pe o bandă transportoare pe alta fără ca nimeni să-și dea seama și apoi să se fi Întors la punctul de plecare ca un om care, rătăcit În deșert, nu mai are altceva În care să se Încreadă decât dâra lăsată În urma lui. Soluția va fi să o trimit din nou, spuse moartea către coasa aflată alături, sprijinită de peretele alb. Nu e de așteptat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
doar pentru bolnavii adevărați, oameni cinstiți, care și-au câștigat pe drept atenția asupra lor, nu pentru cineva care i-a indus în eroare și a abuzat de încrederea lor. Investigațiile acelea complete descoperiseră minciuna, iar acum era condamnat să rătăcească undeva în zona gri, ambivalentă, dintre lumea celor bolnavi și a celor sănătoși, să nu aparțină în totalitate nici uneia, și toate acestea se pot citi pe fața lui perplexă, el însuși se rușinează de trupul acesta care îl trădase, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cațere pe pereții alunecoși ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit pe la noi, zise Cavaleristul în timp ce-și îndesa haine și caiete în sacoșa lui neagră, marca Boston. Trecuser\ deja câteva săptămâni de când a început vacanța de vară și în cămin mai eram doar noi doi. Nu aveam chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâncare. — Ți-aș fi chiar recunoscător. Midori a rupt o foaie din caiet și mi-a desenat traseul până la ea acasă. Apoi a scos un pix roșu și a marcat cu un „X“ casa respectivă. — N-ai cum să te rătăcești. Scrie mare LIBRĂRIA KOBAYASHI. Te aștept pe la douăsprezece cu masa gata. I-am mulțumit și am băgat hârtia în buzunar. I-am spus că vreau să ajung la cursul de limba germană de la ora două. Midori mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de o sută de yeni și am aruncat-o în pușculiță. — Mulțumesc, a spus Reiko, zâmbindu-mi dulce. — Ciudat, dar uneori mă întristează foarte tare această melodie, a spus Naoko. Nu știu cum să spun, dar mă simt de parcă m-aș fi rătăcit prin pădurea adâncă. E frig și întuneric și nu vine nimeni să mă salveze. De aceea, Reiko nu o cântă decât atunci când o rog eu. Parcă ar fi Casablanca, zise Reiko, râzând. Reiko ne-a interpretat apoi câteva bossa nova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pantofi Îi erau găurite. PĂrea foarte mic și demn de milă pe podeaua aia. Ca să ajungi la masa la care doi polițiști În civil Îți verificau actele de identitate, trebuia să pășești peste el. Soțul forțoasei Își găsi și Își rătĂci actele de cîteva ori, atît era de speriat. Avea pe undeva un permis de liberă trecere pe care-l rătĂcise prin vreun buzunar, și-l tot căuta transpirînd pînĂ-l găsea. Apoi Îl băga În alt bzunar și după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doi polițiști În civil Îți verificau actele de identitate, trebuia să pășești peste el. Soțul forțoasei Își găsi și Își rătĂci actele de cîteva ori, atît era de speriat. Avea pe undeva un permis de liberă trecere pe care-l rătĂcise prin vreun buzunar, și-l tot căuta transpirînd pînĂ-l găsea. Apoi Îl băga În alt bzunar și după aia trebuia să-l caute din nou. Transpira din greu În timpul acestor căutări, așa că acum era roșu la față și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
extremadurian. Era Înalt și slab. Avea o față istovită, era nebărbierit și avea obrajii supți. Cuprins de furie, se ridicase În picioare și-și ținea pătura strînsă pe umeri. — Ține-ți capu’ la cutie, i-am spus. Trec multe gloanțe rătĂcite pe-aici. Nu mă tem eu de gloanțe. Și-i urăsc pe toți străinii, spuse cu asprime. Nu-i nevoie să-ți fie frică de gloanțe ca să le eviți cînd ești În rezervă, i-am spus. Nu-i o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bancă sub un mesteacăn uriaș unde ne putem adăposti la umbră. E foarte cald și mi-e greu să-mi închipui cum va fi în mijlocul verii. Nu, mulțumesc! Aș vrea să ne mai plimbăm! îi răspund. —Bine! Hai pe-aici! Rătăcim pe o pajiște înconjurată de narcise albe care tremură ușor în bătaia vântului. Un intelectual grăbit trece pe lângă noi vorbind de unul singur. Are un rucsac în spate, din care atârnă o umbrelă. Pare un om de știință nebun, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cambridge Circus. —Ai luat cu tine un Ghid al străzilor de la A la Z? — Poftim? Când porneai să explorezi Londra târziu în noapte? Râde potolit. Niciodată. Eram prea orgolios și doream să mă aventurez, pur și simplu. Se întâmpla să rătăcesc vreme îndelungată până dădeam de o stradă cunoscută și găseam drumul spre casă. Mi-l imaginez în timp ce conducea dimineața devreme, când se aventura în labirintul străzilor din zona rezidențială și găsea ceva foarte liniștitor în asta. Deși era o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de data aceea când Împreună cu Diotallevi ne gândeam să construim o ars oblivionalis, n-am reușit să găsim regulile pentru uitare. E inutil, poți merge În căutarea timpului pierdut urmărind dâre labile precum Degețel prin pădure, dar nu reușești să rătăcești bunăoară timpul regăsit. Degețel se Întoarce Întotdeauna, ca un cui fix. Nu există o tehnică a uitării, suntem Încă la procesele naturale Întâmplătoare - leziuni cerebrale, amnezie sau improvizare manuală, ce știu eu? o călătorie, alcoolul, somnoterapia, sinuciderea. În schimb, Abu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și de entuziast În timp ce-și construia Sorbona lui rabelaisiană, nu aveai cum să Înțelegi cât de mult Îl frământa exilarea lui din facultatea de teologie, cea adevărată. Am Înțeles după ce eu Îi ștersesem acesteia adresa, În timp ce el o rătăcise și nu avea pace din pricina asta. Printre acele fișiere din Abulafia am găsit multe pagini dintr-un pseudo-jurnal intim pe care Belbo Îl Încredințase secretului dischetelor, fiind sigur că nu-și trădează vocația, de atâtea ori reconfirmată, de simplu spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a terminat. De exemplu, la un moment dat se interzic Încăierările, rănile făcute creștinilor din răzbunare, legăturile cu vreo femeie, calomnierea fratelui. Nu trebuie să pierzi un sclav, să te Înfurii și să zici «o să mă duc la sarazini!», să rătăcești vreun cal din nebăgare de seamă, să dăruiești vreun animal, cu excepția câinilor și a pisicilor, să pleci fără Învoire, să rupi sigiliul maestrului, să părăsești reședința noaptea, să iei cu Împrumut banii ordinului fără autorizație, să-ți arunci haina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din instinct: fără să știe, căutase să mă seducă și tot pe neștiute a hotărât să mă pedepsească. Lăsând deontologia deoparte, m-a psihanalizat gratis. Inconștientul Îi mușcă până și pe paznicii lui. Povestea marchizului Lantenac din Quatrevingt-treize. Corabia Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și avem 3,14, numărul π. Splendid, nu?” Belbo zâmbea stânjenit. „Imposibil! Spuneți-mi cum faceți de...” „Lasă-l pe profesorul Agliè să vorbească, Jacopo”, zise ațâțat Diotallevi. Agliè Îi mulțumi printr-un surâs amabil. Vorbea lăsându-și privirea să rătăcească pe tavan, dar mi se păru că această inspectare a tavanului nu era nici oțioasă, nici Întâmplătoare. Ochii lui urmăreau o pistă, ca și cum ar fi citit În imagini ceea ce el se prefăcea că deshuma din propria-i memorie. 48 Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un roi de albine care ar fi căutat o floare Încă necunoscută. Eu nu căutam nimic, Însă mă ridicasem și mă deplasam urmând impulsurile care-mi erau transmise de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Încât să crezi că te vor Învăța În mod deschis cel mai mare și cel mai Însemnat dintre secrete? Te asigur că cine va voi să explice, În conformitate cu sensul obișnuit și literal al cuvintelor, ceea ce scriu Filosofii Hermetici se va rătăci În meandrele unui labirint din care nu va putea să scape și nu va avea firul Ariadnei care să-l conducă spre ieșire. (Arthepios) Am ajuns Într-o sală aflată sub nivelul solului, luminată cu zgârcenie, cu pereții În rocaille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suficientă a cristalinului. M-am lovit de colțul unei mese. Bufnitura loviturii a răsunat în mine ca un picior dat unui butoi plin, enorm. Durerea mi-a venit până la jumătatea grosimii coapsei - de acolo s-a pierdut. Durerea s-a rătăcit în carnea mea... Ciudățenii? Da, una singură. Într-o seară când am ieșit în oraș, la clătităria Se no yo, entonces quien?, expunerea la șlagărele lui Joe Dassain a dus la inflamarea aluniței din dosul urechii stângi. Inflamație cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fu poreclită Ceakra. Mi se dusese buhul în liceu din cauza prietenei mele mai înaltă cu un cap decât mine, înegrită pe la ochi ca o vrăjitoare, ciufulită și deșirată ca o mătură. În curând, nu mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai zărește lansarea poverii sfinte, în prăpastie. Însă o presimte, prin toți porii, până în cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote. Sau să zbiere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numai o modă trecătoare, dar poate să fie și o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț al zilei, ba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]