6,667 matches
-
chiar comunicarea de masă. „Avem nevoie de o cultură comună nu de dragul unei abstracții, ci pentru că nu vom putea supraviețui fără ea” (Williams, 1958, 317), avertizează autorul. Pledoaria autorului nu a avut ecou. În Communcations (1966), Williams precizează cu un regret pe care nu îl poate reprima: „Problematica acestei cărți, comunicarea culturală, este încă denumită comunicare de masă” (15). Modele de comunicare și infrastructura lor instituțională În lucrările ulterioare întâlnim trei accente care dezvoltă și întregesc viziunea despre comunicare. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cele bune și mă rugau să nu fiu tristă pentru că alte sărbători le vom petrece împreună. Am plâns ca demult. De obicei mă stăpânesc, cel mult îmi lăcrimează ochii, dar câteodată se umple prea mult inima. Atâtea amintiri și atâtea regrete... Simți nevoia fizică de-a fi îmbrățișată, de-a strânge mâna celor dragi, de-a ciocni un pahar, de-a aprinde artificii... La 12 noaptea am ieșit pe terasă, singură, cu o țigară, am privit artificiile altora și am ascultat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
exercitării ei și nu mai oferă nici o aparență de realitate de care te-ai putea agăța: operează cu golul, este vidă. Cine i se dedică din cult sau din manie ajunge în chip necesar la „privațiunea de sentimente“ și la regretul de a fi adus jertfe unui idol care nu-ți dă în schimb decât plictis și dezolare, cum stă mărturie, document capital, scrisoarea pe care Doamna du Deffand i-a scris-o lui Walpole în ziua de 1 aprilie 1769
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
plocon și că această idee era injurioasă etc. Domnul de Genlis mi-a spus că, de vreme ce eu nu eram complice al impertinenței sale, poate că Rousseau, luând în seamă inocența mea, ar putea consimți să revină. Ne era drag, și regretele noastre erau sincere. Am scris, așadar, o scrisoare destul de lungă, pe care am trimis-o cu două sticle dăruite din parte-mi. Rousseau s-a lăsat înduplecat; a revenit la noi și a fost extrem de amabil cu mine, dar sec
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și doar în zilele de ceremonie se mai vedeau unele urme din fastul care, odinioară, înconjura tronul clipă de clipă. Singurul lucru care mai dădea o activitate manufacturilor era vivacitatea modei, care făcea să se schimbe mereu câte ceva. Poate aceste regrete pe care le am pentru lux îmi vor fi reproșate; mi se va spune, potrivit vorbei de demult, că luxul este răufăcător, că este ruina imperiilor. - Dar, dacă ați luat-o pe un drum atât de frumos, de ce să vă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
oroare la drumul sumbru și solitar care îi rămânea de străbătut. Însă, amenințată ea însăși în clipa în care îi dispăruseră toate ființele pe care le iubea, ea n-a avut, ca să zic așa, timpul de a se lăsa pradă regretelor sale. A fost obligată prea în pripă să se ocupe de ea pentru ca alte gânduri să continue să-i stă pânească sufletul: boala ei i-a servit într-un fel de con solare, iar natura, ca printr un instinct, a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mă arăta supărată. A doua zi, sărmana Doamnă de Luynes a venit să-mi spună că Doamna de Chevreuse nu dormise cu o noapte înainte, că acum se odihnea și că mă va vedea cu siguranță astă-seară; i-am transmis regretul meu de a nu-mi mai putea prelungi șederea, am pus să înhame și am plecat. Doamnei de Chevreuse îi repugna să arate cât de groaznic se schimbase unei persoane care n-o revăzuse de pe vremea când era în floare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
accepte relativitatea. Ca orice ființă umană, indiferent de eopcă, ei nu fac acest lucru. Se repetă Biblia (" Vrem un semn!") dar de această dată noul Crist (Platon) e iertat și alege să-și părăsească lumea de bună voie, fără niciun regret, fără cazne. Faptul că această comparație între Crist și Platon e posibilă dovedește că Ackroyd rescrie vechile mituri cu ironie tandră. Miracolul "comunicării instantanee și universale" n-are nicio noimă pentru locuitorii mileniului patru. Platon vorbește de parcă s-ar afla
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar printre rânduri descifrăm sentimentul de ușurare al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e un fenomen nou. Sigur că e și un procedeu de a-i readuce la viață pe Milton ori Chaucer, dar nu mă simt vinovat. Asta-mi place mie să fac. Student: Scrieți cu multă sensibilitate. Citesc printre rânduri un regret vag, legat nu numai de prezent, ci de tot ce descrieți. Mă gândesc la English Music, ori The House of Doctor Dee. E un regret cu o cauză precisă, ori e doar o stare de fond? PA: Da, există acest
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Asta-mi place mie să fac. Student: Scrieți cu multă sensibilitate. Citesc printre rânduri un regret vag, legat nu numai de prezent, ci de tot ce descrieți. Mă gândesc la English Music, ori The House of Doctor Dee. E un regret cu o cauză precisă, ori e doar o stare de fond? PA: Da, există acest regret, și el nu e deloc o taină. Am scris cartea aceea într-un moment de chin sufletesc, și presupun că starea mea de spirit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vag, legat nu numai de prezent, ci de tot ce descrieți. Mă gândesc la English Music, ori The House of Doctor Dee. E un regret cu o cauză precisă, ori e doar o stare de fond? PA: Da, există acest regret, și el nu e deloc o taină. Am scris cartea aceea într-un moment de chin sufletesc, și presupun că starea mea de spirit s-a strecurat în text, însă intenția mea a fost să reconstitui figura stranie a Doctorului
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
special ultima strofă), care mă distanțează de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. LV. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul". Trebuie să mergem înainte cum putem... EF. Suntem cu toții vulnerabili. E condiția umană. Acum că sunt văduvă, înțeleg mai bine sensul mortalității. LV. E în Photographs un vers care aduce aminte că, pentru autorul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. LV. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul". Trebuie să mergem înainte cum putem... EF. Suntem cu toții vulnerabili. E condiția umană. Acum că sunt văduvă, înțeleg mai bine sensul mortalității. LV. E în Photographs un vers care aduce aminte că, pentru autorul Desperado, eroul frumos și curajos nu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
culesul viilor la Faraoane, clipe încă foarte apropiate în timp, 51 dar azvârlite acum într un trecut îndepărtat, aproape mitic. În anii ce au urmat exproprierii (1949), cred că nu l-am auzit niciodată pe tatăl meu evocând via cu regret și nici pe mama mea suspinând după bătrâna casă de la Pietroasa. Părinții mei se detașaseră de proprietățile lor și nu vorbeau niciodată despre ele pe un ton melancolic sau revendicativ. Așa cum nu i am auzit niciodată evocând cu nostalgie modul
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
meu în Franța; un reflex de refugiat pentru care mă simt vinovată. Vreme îndelungată, am stat deoparte de tot ce trăisem în România în vremea dinaintea plecării, evitând să deschid acest capitol îngrozitor. Gândindu-mă acum, mă încearcă sentimentul și regretul de a fi încălcat o obligație de recunoștință. Între această vizită ce anunța întorsătura de neprevăzut a sorții și deznodământ s-au scurs câteva luni, fără ca nimic să confirme vreo schimbare oarecare. Tatăl meu, căruia îi încredințasem secretul noutăților aduse
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de-a lungul anilor va suferi nuanțări, precizări, amplificări, dar nu va înceta niciodată de a iradia"423 la nivelul semnificațiilor scrisului jurnalistic. Eminescu acordă o atenție deosebită demersurilor guvernului român pe lângă Marile Puteri, pentru recunoașterea independenței naționale, manifestându-și regretul față de atitudinea Rusiei țariste, care refuză să trateze țara noastră ca un aliat, în ciuda sacrificiilor umane și materiale pe care le face în timpul războiului. În acest sens, jurnalistul reproșează guvernului liberal că nu a încheiat un pact oficial cu imperiul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de alegere. Trăsăturile libertății moderne liberul arbitru și libertatea de decizie, responsabilitatea persoanei, autodeterminarea funcționează astăzi mai ales după o paradigmă comercială, ca opțiune între numeroase oferte, de unde o selectăm cu greu pe cea favorită, lăsînd la o parte cu regret o mulțime de altele, poate la fel de convenabile. Libertatea tîrziu modernă presupune și potențează multiplicitatea luxuriantă, ireductibilă, de unde ai din plin de ales ceea ce convine cît mai bine singularității tale. Societățile vechi nu ignorau deloc, în materie spirituală, diversitatea, inovația, alternativa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
moderniști interbelici. Ivit într-un moment nepotrivit - deși istoria literară ca perspectivă diacronică nu se scrie cu ce-ar fi fost dacă? - Nicolae Labiș a ars ca un meteorit și s-a stins la fel de repede, lăsând în urmă regrete și nostalgii nevindecabile. Labiș a reprezentat mereu un subiect incitant și „fierbinte”. Despre poetul de la Mălini au scris, între alții, corifei ai celei de-a treia generații critice post-maioresciene (Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu), dar și exegeți autentici
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
din: Locuri și întâmplări, Descrierea chipurilor și Frământare intimă. Poemul a fost imaginat pentru a înfățișa esența unui spațiu geografic așezat în timpul istoric al copilăriei și adolescenței. Rapsodia pădurii verifică existența eroticii implicite, unde tandrețea lasă loc, de cele mai multe ori, regretului. Candoarea absolută nu există nici la nivelul naturii în mijlocul căreia poetul se întoarce mereu, și nici la nivelul vieții omenești. Se dezvăluie ceva dintr-o viziune înduioșat-amară asupra „jocului dragostei”, Labiș refuză să facă jocul cuiva, să intre în universul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
între trecute și viitoare neliniști. „A doua zi mă liniștisem parcă, Dar mai simțeam în mine cum se strâng Pletoase neguri, cum încet mă-ncarcă.” Ultimele versuri ale lui Labiș descriu un posomorât peisaj lăuntric, dominat de remușcări și de regretul unei imposibile recuperări. Capodopera acestei epoci este Albatrosul ucis. Este testamentul spiritual de o magnifică demnitate al celui care-și anticipează sfârșitul și îi deslușește, în viață fiind, mesajul, urmările. Ele trăiesc sub un vers stăpânit și rece, cu o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de Eminescu: „Eu m-am desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din Frămîntare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
muncitorului bun din această întreprindere. Să analizăm acum publicitatea următoare pentru un distribuitor de televiziune: Nu îți cumpăra televizor înainte de a citi acest ghid Noul ghid TV Connexion tocmai a apărut! Nu cumpărați nimic înainte de a-l citi... Ca să evitați regretele de mai tîrziu. În 24 de pagini, această adevărată biblie a cumpărătorului ne luminează asupra prezentului și viitorului imaginii. Ce viitor ne pregătește revoluția numerică? 16/9 este o modă trecătoare sau un progres decisiv? Nicam, 100 Hz, Dolby Prologic
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Horațiu e un epicurian, care se simte prea bine în desfătările acestei vieți, ci din repulsie față de trivialitatea „vulgului profan”. Și când el găsește accente de pătrunzătoare melancolie în strofele către Postumus, e determinat nu de sentimentul moral, ci de regretul că desfătările acestei lumi nu țin decât atât cât scurta noastră viață omenească. Un exces de sensibilitate nativă pune distanță între geniu și lume, din pricina vulgarității ei sau a vremelniciei frumuseților ei, fără ca el să aibă neapărat conștiința morală a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
discursul politic legat de aceste fapte regretabile s-a mai consolidat (nu întotdeauna, și nu peste tot), poate și datorită participării cu consecvență a organizației locale UDMR din județul Sălaj (Szilágyság) la comemorări, unde și-a exprimat de fiecare dată regretul asupra celor întâmplate atunci. Deși numărul de nouă sute de victime susținută de istoriografia română este probabil unul exagerat, zbuciumul legat de uciderea lor nu este punctul de pornire al vreunei algebre criminale: este de ajuns o singură moarte. Armata nu
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]