11,435 matches
-
săturat de cuvintele tale cum ai ajuns păstorul turmei/ tu cel mai mare dintre haimanale?" O atare atitudine față de divinitate, aparent explicată tot prin prisma complexului singurătății, trebuie corelată așadar cu concepția despre timp a lui Ioanid Romanescu. Acesta se relevă ca un "poète maudit" modern, ca un alt spirit ce se visează nemuritor, dar realizează că diferența față de natura divină este Timpul, Demonul suprem căruia doar natura umană trebuie să i se supună. Conștiința temporalității începe să se facă din ce în ce mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea fenomenului femeii pariziene în proza franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfidând ambiguitatea personajului Parizienei, am dorit să ordonam un material haotic și rebel, să relevam un set coerent de poziții și principii, sustrăgând-o accepțiilor comune. Propunem primul proiect de sistematizare a Parizienei ca personaj literar, care vrea să identifice, să normeze, să califice și să clasifice un fenomen original al civilizației și literaturii franceze
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în abis de esență dramatică. Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a românului timpului. Surprinderea esenței filozofico-po(i)etice a personajului Parizienei în ceea ce are el definitoriu relevă semnificațiile și elementele de profunzime, dincolo de aparente. Semnificația teoretică și valoarea aplicativa a lucrării constă în faptul că studiul oferă un tablou de ansamblu al literaturii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin prisma valorificării unui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
într-o situație socială/intimă și constau din mai multe acțiuni, fiecare cu modul său constitutiv. Ciocnirea dintre traiectoria individuală a pasiunii și mecanismul social naște personaje de consistentă dramatică. Raportul variabil, pe care Pariziana îl are cu partenerii săi, relevă unele schimbări ale punctului de vedere asupra libertinajului, seducției, căsătoriei, divorțului, schimbări la nivel de societate, ce țin de libertatea individului. 2.2.1. Scene mondene sau aparente ritualizate Ceea ce contează la Paris este de a fi omniprezent la marile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să inventeze continuu noi semne distinctive, ca să-și mențină distanță față de cei care îi imită. Intensitatea acestei competiții destinate să reafirme constant diferențele sociale în fața concurenților produce o artă de consum specific" [Muchembled, p.213]. Paralel cu evoluția personajelor, toaletele relevă și marchează etapele parcursului social. Diferențele vestimentare între cartiere exprimă, în toate timpurile, mai putin particularitățile locale decât contrastele sociale. Mai mult decat portretul unei clase, ele exprimă voința ei de afirmare. Modă impune o stratificare estetică de clasă. Splendoarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este sensibilă, dar nu-și face iluzii deșarte. Pariziana este gata să înfrunte situații neprevăzute, pentru care găsește soluții la fel de inedite și neașteptate. Putem spune, în acest sens, că este o femeie cu spirit modern. Această radiografie a femeii pariziene relevă un tip puternic, care se afirma cu orice preț, devenind nucleu contagios, în jurul căruia se învârte intrigă. Amazoanele de la sfârșitul secolului intra în viață că pe un câmp de luptă (în tradiția eroilor masculini la Stendhal și Balzac), cu un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și pe alți supraviețuitori vocieni și solarieni, dar și pe mai noii critici și poeți: Mario Luzi, Pietro Bigongiari, Leone Traverso, Alessandro Parronchi, Oreste Macrì, Carlo Bo. Acesta din urmă, autorul studiului Moștenirea lui Leopardi, tradus și în limba română, relevă în articolele și în studiile din această perioadă (Opt studii, Literatura că viața) o serie de caracteristici ale literaturii italiene: așa cum în acel moment, afirmă el, critică literară îi putea recunoaște în Ungaretti, Montale, Saba și Cardarelli pe reprezentanții de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reflecție despre om și lume, și prin caracterul inedit al interpretărilor. Fie că vorbesc despre textura morală a sistemului economic (sau "simfonia morală", cum preferă autorul), fie că analizează consecințele deciziilor de politică economică, sau descriu tendințele globale, scrierile sale relevă întotdeauna mai mult decît un singur plan de investigare și principiu ordonator al observațiilor asupra acțiunilor umane. Aparent, este o perspectivă eclectică. În realitate, Tiberiu Brăilean propune o privire integratoare, holistică asupra economicului. Nu-l preocupă atît alegerea rațională și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ordinea socială, nu este apanajul unei imitații intelectuale cu pretenție de știință pozitivă, ci al unei teorii cu valențe de artă liberală. Iată de ce sensurile ascunse ale lumii, în general, și ale economicului, în special, așa cum le găsește Tiberiu, se relevă mai curînd cunoașterii poetice (în accepțiunea lui Aristotel) decît cunoașterii pur teoretice. Metaforele autorului au sens și rost, cuprinzînd și explicînd nemăsurabilul. Nu voi spune că lucrarea bunului prieten Tiberiu Brăilean are valoare pentru că este utilă. Ar fi în dezacord
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
3. Tensiunea deciziei, ca diferență între decizia efectivă și rezultatul obținut prin aplicarea ei; 4. Gradul de tensiune a deciziei, ca raport dintre decizia luată și rezultatul obținut prin aplicarea ei. Astfel de indicatori de intensitate, sau încordare a sistemului, relevă realismul deciziilor luate și gradul de certitudine al estimărilor cu caracter previzional. Diferențele de comportament dintre două sisteme economice de același tip se explică prin: tipurile de indicatori asupra cărora fiecare sistem își concentrează atenția în procesele de decizie și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
resurecție religioasă, pe care autoritățile o controlează din ce în ce mai greu. În momentul în care s-a aflat că influența sectei Fanlun Gong se întindea inclusiv asupra armatei și a Partidului, autoritățile au reacționat represiv, exagerat de dur, exagerare ce mai curînd relevă decît ascunde sentimentul de teamă și de insecuritate al puterii de la Beijing, ca și conștiința tot mai evidentei sale ilegitimități. China e o mare agitată. Pentru a nu se repeta evenimentele din 1989, Piața Tienanmen este închisă uneori, sub pretextul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și să ne limităm, pentru vizualizarea mai limpede a atingerii hipotextului de hipertext, la intratextualitate. Perspectiva antropologică a rămas doar în două capitole (unul teoretic, 2., al doilea aplicativ, 4.2.1.) pe măsură ce ne adânceam în spațiul prozasticii eminesciene, se relevau forme noi de intratextualitate și, în același timp, se intensifica, prin reiterare intratextuală de la o pagină la alta, lumina anumitor puncte din constelațiile intratextuale. Primul capitol "Intertext/intertextualitate. Intratextualitatea" oferă o imagine asupra parcursului teoretic al intertextualității, din 1967 până
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Archaeus] și toate celelalte sunt texte, în virtutea opoziției creionate de Roland Barthes între operă și text. Aici atingem un punct metodologic esențial cercetării noastre. În termenii criticii genetice, se impune o linie clară de demarcație între avantext și text: primul relevă genetica manuscriselor (sau genetica avantextuală, diferențiată sub aspectul endogenetic/exogenetic, în special cu aplicație pe avantextul flaubertian), în timp ce al doilea aparține domeniului geneticii textului (Pierre Marc de Biasi: 2009, 432). Asupra ambelor se exercită critica genetică analiza desăvârșirii sensului de la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ansamblu de relații pe care un text, în speță literar, le întreține cu alte texte. Printr-un (poate) simplist recurs la etimologie (în fond, prima ocurență a conceptului în literatura de specialitate despărțea prefixoidul de "text"), înțelegerea inter-textului se va releva din raportul lui cu textul: "departe de a fi o unitate închisă, textul lucrează asupra altor texte, astfel încât un text este considerat ca o absorbție și o transformare a mai multor texte anterioare. Fiecare text se află într-un raport
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
punctul de plecare pentru aproape tot ce se va mai scrie despre conceptul kristevian. În acest fel stând lucrurile, ideologemul a fost "umbrit" și nu s-a mai putut impune, s-a pierdut în istoria și socialul pe care le releva, iar Julia Kristeva a rămas inventatoarea unui instrument de analiză a textului atât de folositor, dar lipsit de "instrucțiuni de utilizare". Manualul necesar se ascunde în coperțile ideologemului. Este posibil ca, dintre noțiunile trimise de către Julia Kristeva în lume să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în virtutea căreia intertextul răspunde principiilor care guvernează funcționarea mitului. Mecanismul intertextualității se poate bucura de un plus de lumină conceptuală, în momentul în care "îl scoatem din mediul lui" sau ne poziționăm undeva în afara spațiului literar. Intertextul, ca și mitul, relevă condiția omului în plan istoric. Studiul de față va confirma inclusiv pentru istoria individuală a scriitorului realitatea mai devreme formulată. Devenirea operei este punctată de momente-cheie, al căror traseu uneori labirintic sau disimulat orientează cercetătorul, dacă este cititor atent, către
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încă nu s-a formulat. Incertitudinea conceptuală este potențată și de anumite dihotomii pe care conceptul în discuție le implică. Cea mai importantă: scriitor-lector și raportul fiecăruia cu ideea de intertextualitate. Alte exemple: spațiu-timp, practică-descriere, hipotext-hipertext, implicit-explicit, intertext-intratext. Miturile ne relevă societățile din care provin Claude Lévi-Strauss a descifrat nevoia de originar a omului modern și ne ajută să înțelegem resorturile intime ale funcționării lor, luminând rațiunile anumitor moduri de operare ale spiritului uman3. Considerăm că aceeași funcție este îndeplinită și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
provin Claude Lévi-Strauss a descifrat nevoia de originar a omului modern și ne ajută să înțelegem resorturile intime ale funcționării lor, luminând rațiunile anumitor moduri de operare ale spiritului uman3. Considerăm că aceeași funcție este îndeplinită și de către intertext: el relevă literatura din care provine, în măsura în care fiecare epocă manifestă preferința pentru anumite hipotexte la care se întoarce. Intertextualitatea favorizează atât lectura tabulară a unei cărți, cât și înțelegerea jurnalului ei de creație. Paginile din primii zece-doispre zece ani ai intertextului teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin oglinda de aur și prin hieroglifă. O imensă oglindă de aur este, în [Avatarii faraonului Tlà], pardoseala sălii în care faraonul-mag o forțează pe Isis să-i apară; în oglinda de aur a magului din Memento mori i se relevă cunoașterii nu lumea fenomenală, ci "sâmburul lumii". Oglinda de aur restituie așadar imaginea lumii în Idee și geniul poetic se identifică de aceea, uneori, cu magul; Ca oglindă de aur, arta ar fi o formă a cunoașterii magice, menită să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Și-n mii ea atunci va trezi Icoană-aceeași și același simț. Un semn că toți e-n unul, unu-n toți. (Patria vieții e numai prezentul Eminescu: 2011, I, 687) Eminescu și Leibniz Legătura intertextuală dintre Eminescu și Leibniz se relevă atunci când este abordat sistemul de coordonate spațio-temporal, conotat într-un mod specific în proza eminesciană. Principiul rațiunii suficiente constituie un prim element ce relaționează hipertextul eminescian la hipotextul lui Leibniz, pentru ca însuși acest hipertext să se bucure de oarecare varietate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
hipertext, apoi în hipotext este aceeași, însă demonstrația diferă prin dimensiune, ritm/ton, organizare (raport sintactic predominant, dispunerea enunțurilor în funcție de lungimea lor climax, anticlimax, simetrie sau aspect eterogen) și argumentele aduse. Repetarea este determinată de componenta ideatică, iar diferirea se relevă sub aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în trei părți, prin punct și virgulă, ceea ce imprimă o notă de dramatism demonstrației. În enunțul următor, aserțiune disimulată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Primul din cele patru Principii fundamentale ale MER se verifică pentru intratext. Identificarea modelului exemplar este posibilă prin vizualizarea centrului de greutate al segmentului repetării (entitatea intratextuală cu rol de nucleu). Însă reeditarea, fie de natură mitică, fie intertextuală, se relevă prin diferență repetiția angajată (Gilles Deleuze) între două diferențe. Intratextul din proza eminesciană reprezintă teatrul dialecticii repetare/diferire, unde dansul lui același cu altul nu este decât o revenire în spirală asupra esenței mitic-auctoriale. Din repetare în repetare, oricare serie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
A citi despre realitate în cărți este o iluzie, o înșelare asupra rostului literaturii. Și atunci, de ce citim? Pentru a descoperi, dacă știm să vedem, referințele literaturii la ea însăși (Compagnon: 1998, 110). Tot așa, a descifra mitul personal eminescian relevat prin intratext cu bifarea inclusiv a celei de a patra etape din psihocritica lui Charles Mauron confun tarea cu biografia ar însemna să irosim niște adevăruri hermeneutice, fie și relative, rezultate din parcurgerea primelor trei etape recomandate de Mauron 45
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trebuie păstrată, ceea ce trimite la repetare, ca una din cele două componente ale intertextualității. Pe de altă parte, formularea va fi elocventă, conotativă, dacă se impune, astfel încât sensul din textul tradus să nu fie alterat dimensiune la nivelul căreia se relevă diferirea, dictată de schimbarea codului lingvistic și supusă (sub aspect semantic) repetării. Traducerea oferită de Mihai Eminescu (în ms. 2258) poate fi valorizată prin raportarea la originalul kantian, dar mai ales prin comparație cu alte propuneri de tălmăcire în limba
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
interesat, dacă nu pasionat, de intertext și de Eminescu sfârșește cu ideea că va trebui să dedice acestei problematici încă multe pagini. Fiecare dintre cele patru categorii intratextuale lasă loc dezvoltării pe suportul altor opere text sau avantext, creațiile se relevă cu adevărat ca opere eminesciene. (Dacă în Cuvânt înainte anunțam ce ne propunem, Încheierea prezentei cercetări este despre ce nu a reușit să facă.) Intratextualitatea prozastică ar extrage din Geniu pustiu semnificații noi raportate la perioada redactării, la numărul și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]