5,898 matches
-
cronici literare în revista „Tomis”, unde îndeplinește și funcțiile de redactor-șef adjunct, secretar general de redacție (1966-1974), redactor de rubrică (1975-1982), secretar responsabil de redacție. Debutează, cu versuri, în paginile revistei „Tânărul scriitor” (1952), iar editorial, cu volumul de reportaje Orizonturi dobrogene (1964), urmat, după câțiva ani, de placheta Ceasul umbrei (1969). Un succes de public oarecum neașteptat a avut romanul Golful sălbatic (1977). Colaborează cu versuri la „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Săptămâna”, „Viața românească” ș.a. Versurile din Ceasul umbrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor” (acest gen de satiră va fi desăvârșit de B. P. Hasdeu), relatări de fapte diverse se adaugă versurilor, schițelor, reportajelor și articolelor politice. Superioară, poate, sub raport literar gazetei „Nichipercea” a lui N. T. Orășanu, P. se situează sub nivelul acesteia în ceea ce privește atitudinea politică. O fabulă, Atelajul eterogen, publicată de Gr. Alexandrescu la 17 septembrie 1860, este prima sa colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
Steaua”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Argeș”, „Familia”, „Contemporanul” ș.a. După război se dedică romanului: Valea Fierului (1953; Premiul de Stat), În munții de miază-noapte (1959), Omul de la ora 13 (1964), Flăcări în Vest (1966), Camera 210 (1968) ș.a., scenaristicii: Râpa dracului (1956), reportajului: La poalele Ceahlăului (1953), Însemnări de călătorie prin Țara de Sus (1956), teatrului: A doua tinerețe (1960). A scris, de asemenea, versuri și proză pentru copii: A venit un pui de om... (1957), Poveștile pădurii (1965), O poveste cu povești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
1967) ș.a. Cu o structură fundamental lirică, V. nu poate renunța la poezie, deși prospețimea metaforei, de influență folclorică, din cartea de debut (Muguri), va fi alterată ulterior de un patetism convențional, răspunzând „comenzii sociale” a momentului. Plachetele pentru ostași Reportaj liric (1963) și Poeme în marș (1969) conțin fie scrisori de dragoste adresate „patriei socialiste”, fie declarații de atașament partinic. Cu trecerea timpului, poetul își definește mai precis menirea și își limpezește orizontul liric. În Ctitorie în albastru (1972) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
Țara de Sus, București, 1956; Râpa dracului, București, 1956; A venit un pui de om..., București, 1957; A doua tinerețe, București, 1960; Povestiri la umbra cetinii, cu ilustrații de Eugen Mihăescu, București, 1961; Drumuri ostășești, București, 1962; Cicatricea, București, 1963; Reportaj liric, București, 1963; În întâmpinarea soarelui..., Suceava, 1964; Omul de la ora 13, București, 1964; Buchet în august, București, 1965; Dinamica, București, 1965; Poveștile pădurii, cu ilustrații de Gheorghe Adoc, București, 1965; Flăcări în Vest, București, 1966; ed. (Drumul spre Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
București, pentru a se izola, în cele din urmă, la Vălenii de Munte, unde va fi și înmormântat. P. debutează editorial cu volumul Oameni și așezări din Țara Moților și a Basarabilor (1938), urmat de Pâine, pământ și țărani (1943), reportaje în maniera lui Geo Bogza, însumând experiența sociologică a echipelor studențești inițiate de D. Gusti. Prima carte de poezie, Cântice țigănești, îi apare în 1941 și revelează un lirism singular prin rafinarea unei materii lirice umile și reabilitarea ingenios-stângace a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
după numai două luni. În 1941 se statornicește ca director de scenă la Teatrul Național din capitală. Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc”. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale și cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație pronunțată spre caricatural (cum spune singur - într-un interviu acordat lui Ion Biberi - cu o „viziune caricaturală și tragică a vieții”). A deschis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
proiectate într-o sofisticată lume de dincolo, sclipesc de verva unei ingeniozități poznașe. O „comedie de salon”, cu alură parodică, este Triunghiul cu patru colțuri. S. încearcă aici, jucându-se de fapt, să execute câteva măsuri pe claviatură psihologică. Ușile, „reportaj senzațional” în scenografie constructivistă, plimbă o oglindă pe dinaintea porților de intrare în (micro)universuri diferite. Câte uși, atâtea destine, mai curând triste și eșuând în moarte. E ca un film, trecând cu ușurință de la un cadru la altul, pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
1974-1979). După 1990 a fost, între altele, președintele Partidului Pensionarilor. A editat și prefațat numeroase ediții ale unor scriitori precum A. Bădăuță, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Al. O. Teodoreanu ș.a., a alcătuit antologii de specii folclorice (proverbe, poezii etc.), de reportaje, literatură pentru copii. Colaborează cu articole, studii, cronici la „Analele Academiei Române”, „Cronica”, „Argeș”, „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Unele contribuții le-a semnat cu pseudonimele George M. Berger, G. Bilca, M. George, Radu Mavrodin, Vasile Vasilescu. Pentru lucrarea colectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
teatrale românești, pref. edit., București, 1972 (în colaborare cu Ileana Berlogea); Vladimir Streinu, Studii de literatură universală, pref. edit., București, 1973, Pagini de critică literară, III-V, București, 1974-1977, Eminescu - Arghezi, pref. edit., București, 1976, Poezii, pref. edit., București, 1982; Reportajul românesc contemporan (1944-1974), pref. edit. București, 1974 (în colaborare cu Nicolae Mecu și Vasile Teodorescu); 5 nuvele contemporane, pref. edit., București, 1976; Teofil Dumbrăveanu, Țara soarelui, postfața edit., Iași, 1976; Vasile Gherasim, Mihai Eminescu, pref. edit., Iași, 1977; Dinu Pillat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
lui I. L. Caragiale. 3.10. "Simt enorm și văz monstruos" Aflat la granița dintre tragic și comic, grotescul ocupă un loc însemnat între procedeele caragialiene, reprezentat masiv în schițe precum: 1 Aprilie (monolog), La Paști, Grand Hôtel "Victoria Română", în reportajul O plimbare la Căldărușani, și mai cu seamă în nuvelele marcate de gravitate. Apropiată de grotesc devine ironia din "viceversa" catastrofală din Două loturi, precum și cea din "convertirea" la creștinism a evreului Leiba Zibal din O făclie de Paști 181
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1972 se angajează corespondent pentru ziarul „Satul socialist” (București), fiind demis în 1974. În decembrie 1989 înființează ziarul „Clujul liber”, al cărui redactor-șef va fi pentru o scurtă perioadă. A debutat în 1950, la ziarul „Înainte” (Craiova), cu un reportaj. Colaborează cu proză scurtă la „Ramuri”, „Gazeta literară”, „Tribuna”, mai târziu cu scenarii radiofonice și piese într-un act la Radio Cluj, Televiziunea Română etc. I s-a acordat premiul special al TVR (1971) pentru Călătorie în noapte, e laureat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
În răstimp are loc debutul său editorial cu romanul Amar (1963), distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei. Succesul îi redeschide porțile presei, F. colaborând destul de frecvent la „Scânteia”, „România liberă”, „Munca”, „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a., îndeosebi cu reportaje literare, ce vor fi strânse ulterior în volumele Pământul oțelului (1964), Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu Vasile Nicorovici, 1971) și Orașe cu geometria variabilă (1972). În cadență regulată îi apar și romanele Desen după natură (1966), Dansul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
Este fiul Anuței și al lui Vasile Iuga, țărani. Face liceul la Cluj (1954-1958) și Năsăud (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cluj, absolvind în 1964. După terminarea facultății este profesor de liceu la Sighetu Marmației. Debutase cu reportaje în 1959, în ziarul „Pentru socialism” din Baia Mare, iar poezie publică din 1963, când îi apar primele versuri în „Luceafărul” și „Tribuna”. Colaborează de-a lungul timpului la principalele reviste literare. În 1968 îi apare întâia carte, Tăcerineprimite (grafierea titlului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
și, în fine, ca redactor la „Flacăra” (1973-1990). Debutează la „Oltenia literară” în 1955, iar în volum în 1966, cu povestirile din Întunericul și profesoara de pian. I se acordă Premiul pentru proză al revistei „Luceafărul” (1964) și Premiul de reportaj al revistei „Flacăra” (1973). Este autor de filme documentare și artistice de televiziune, precum și de scenarii pentru filme artistice de lung metraj, dintre care cel mai cunoscut (aproape legendar pentru anii comunismului românesc) rămâne Reconstituirea, în regia lui Lucian Pintilie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
său Moldov. Încă de la început caracterul ei este eclectic: futuristul F. T. Marinetti stă alături de Tristan Tzara, André Breton și Louis Aragon, iar articolul Reabilitarea visului de Geo Bogza (34/ 1931) e urmat de manifestul Poezia agresivă sau despre poemul reportaj al lui Paul Sterian, care amintește de agresivitatea primelor texte constructiviste. Un concept central, suprarealitatea, preluat din Second manifeste du surréalisme al lui Breton, va fi comentat în numărul 28 din 1929. Dar formula poetică promovată la „unu” privilegiază simbioza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Semnează cronică dramatică la „Contemporanul” și la „România liberă”, colaborând de-a lungul timpului și la „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească” (unde e și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în epocă, intervențiile sunt marcate de obediență față de orientarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
dar și a indiferenței protipendadei. În aceste condiții, C. susține, cu argumente mai mult politice și destul de vagi, necesitatea de a se iniția „clădirea” unei literaturi „naționale si românești”. Cu vremea, ambițiile reformatoare sunt abandonate, locul literaturii fiind luat de reportajele judiciare sau de cronicile teatrale și muzicale. Este adevărat că și redactorii literari de valoare părăsiseră ziarul. Primul dintre ei fusese I. L. Caragiale, care pleca după o activitate de șase luni, răstimp în care tipărise aici editoriale politice semnate cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
indiană, Cluj-Napoca, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Generația 47, RL, 1972, 12; Ion Marcoș, „Sepia”, TR, 1973, 26; Valentin Tașcu, „Sepia”, F, 1973, 9; Eugen Uricaru, „Sepia”, ST, 1973, 18; Val Condurache, „Sepia”, CL, 1973, 19; Nicolae Manolescu, Ficțiune și reportaj, RL, 1973, 41; Silvia Urdea, „Sepia”, VTRA, 1973, 10; Al. Th. Ionescu, Construcție și simbol, ECH, 1974, 1-3; Aurel Sasu, Iluzia zborului, TR, 1974, 23; Gh. Cătană, Marcel Constantin Runcanu, ARG, 1974, 7; Constantin Hârlav, „Sepia”, TR, 1974, 45; Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
Valeria Mitru (viitoarea soție a lui Mihail Sadoveanu). Vrea să studieze arta dramatică la Paris, dar nu primește încuviințarea lui Mihail Sadoveanu. Se dedică publicisticii literar-artistice, gravitând în jurul revistei „Adevărul literar și artistic”, la care va debuta în 1932 cu reportajul Trei zile de congres la Bratislava. Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Însemnări ieșene”, iar mai târziu la „Iașul literar”, „Tânărul scriitor”, „Utunk”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Primul volum, Mormolocul (1933), nu e un roman propriu-zis, ci o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
1955; Viața lui Mihail Sadoveanu. Copilăria și adolescența, București, 1957; ed. (Ostrovul Zimbrului. Copilăria și adolescența lui Mihail Sadoveanu), București, 1966; Vânătoare domnească, pref. Demostene Botez, București, 1963; În umbra stejarului, București, 1965; Ochelarii bunicăi, București, 1969; Stele și luceferi. Reportaje (1936-1937), pref. G. Călinescu, București, 1969; Planeta părăsită, București, 1970; Somnul pietrei, București, 1971; Cântece lui Ștefan-Vodă, București, 1974; Flori de piatră, București, 1980; Ora violetă, București, 1984; Foc de artificii, București, 1985; Rechinul, București, 1987; Destăinuiri, București, 1989; 33
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
ș.a.), ilustrând teoriile misogine pe care le avansează prin mai multe broșuri (Femeia așa cum e, 1921, Femeia ne e stăpână. Adulter sau nu? Ea n-are dreptul să fie geloasă, 1936) - în care, pentru sprijinirea „părții teoretice”, se servește de reportaje senzaționale din presa vremii. Sub oarecare rezerve ținând de veridicitatea informației, poate fi consultat volumul Un om uitat: Const. Mille (1945). SCRIERI: Fâșii din viață, București, 1903; Clipe trăite, București, 1906; Fiori de dragoste, București, [1908]; Suflete fără noroc, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
tinerilor muncitori. Vreau să urmăresc transformarea lor pe toate planurile și să realizez într-un poem o figură de tânăr inginer. Acțiunea poemului se va petrece în Ardeal, la Combinatul Brad. Am fost pe acolo în anii trecuți. Am scris reportaje și mi-am cules materialul în legătură cu acest poem. Intenționez să scriu în decursul acestui an un ciclu de pasteluri. (...) Despre frumusețile naturii nu se poate scrie «în sine». Noi transformăm natura și-i căutăm frumusețile născute prin munca noastră. Condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
închinat aniversării Marii Revoluții din Octombrie și sărbătoririi celor 50 de ani de viață și luptă a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dintre lucrările în proză mai remarcăm cele două schițe ale lui P. Surupăceanu, despre lupta din trecutul poporului nostru și reportajul Visul unei nopți de mai de Victor Vântu, despre începutul constituirii Canalului Dunăre - Marea Neagră. În cronica făcută volumului Mărturii al Veronicăi Porumbacu, tânărul critic literar Aurel Martin subliniază argumentat elementele din creația poetei. Mai puțin adâncite și de aceea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
construiască, pentru prima oară în țară, noi mecanisme pentru furnale». Fotoreporterul l-a surprins verificând centrarea rotoarelor. Iată-l pe Iulian Mutulescu șef al brigăzii stahanoviste de la 23 August, crescând în paginile pe care i le consacră Sandu Manea în reportajul său: «... nu ne vom opri aici!». Iată pe același Mutulescu surprins de fotoreporter, explicând elevilor cum să potrivească piesele și unghiul de tăiere. Răsfoiești paginile primului număr al Flacării (mai 1952) și poposești alături de Olga Ilieș Pe ogoarele Nazârului, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]