6,450 matches
-
este ca un ins, oricine ar fi el, să se proclame stăpân pe o bucată din planeta pe care trăiește, atât cât trăiește, un număr oarecare de ani, foarte puțini, Înfiorător de puțini În raport cu durata pământului pe care și-l revendică drept al lui și numai al lui, până la ce adâncime, mă Întreb, până la câți metri sau kilometri... e ca și când pe timpul vieții lui trecerea s-ar suspenda și timpul s-ar opri... nu știu dacă reușesc să mă fac Înțeles, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lor, cărțile acestea au adus materiale istorice și literare noi și au pus în circulație ideile altora, care au folosit. Ca și Oliveira Martins și Quental, Braga a militat pentru uniunea iberică. Și, ca și ei, Teňfilo Braga este astăzi revendicat de ideologii naționalismului și nu fără dreptate. Pentru că Braga a fost ceea ce se numea în a doua jumătate a secolului trecut un "patriot". Cea mai mare pasiune a vieții lui a fost, după pozitivism, cultul patriei și al rasei portugheze
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Studenții, după trecerea celor dintâi zile de euforie revoluționară, reveniseră la tipic: cursuri, serenade, nuclee politice, petreceri, discuții literare. Unii dintre ei începeau să fie dezamăgiți că instaurarea Republicii nu adusese după sine toate libertățile pe care le visaseră și revendicaseră sub Monarhie. Alții, mai numeroși, aveau să fie dezamăgiți în anii următori de sterilitatea Republicii și, rând pe rând, se vor depărta de ea, apropiindu-se de centrele în curs de constituire ale contrarevoluției, integralismul și monarhisto-constituționaliști, sau de Centrul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
privilegiu de a putea vorbi despre primatul spiritualului după ce se dovedise în ochii tuturor un financiar desăvârșit și un om politic de mare clasă. Nu vorbea, de altfel, despre un vag climat al spiritualului, despre anumite nostalgii personale - ci se revendica tradiției spirituale a Portugaliei, care era creștină, latină și europeană. Educația religioasă nu-l îndepărtase de lume: dimpotrivă, îl ajutase să descopere valoarea sacră a vieții sociale. Structură antimistică, Salazar nu șovăise să afirme că și "Statul participă într-un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a încercat , și încearcă încă, tot ce-i stă în putință pentru a-și păstra drumurile libere pe acest ocean. Căci Atlanticul înseamnă pentru Portugalia drumul către colonii, către posesiunile africane, către Brazilia, de care iarăși se apropie și o revendică, pe bună dreptate, ca o creație a sângelui, limbii și culturii portugheze. În uriașele ciocniri de interese și ideologii care alimentează al doilea război mondial, drepturile Portugaliei nu înseamnă mare lucru. Dar pentru Salazar ele înseamnă totul. Și poate, mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aminte că trăise și el cîndva pe lumea asta și că fusese ceva mai mult decît o mască tragică de groază și repulsie. El, Oberlus, grav rănit, Însetat și singur, părăsit la capătul universului, avea să Înfrunte lumea și să revendice o parte din bunurile ei, smulgîndu-le cu forța dacă, așa cum se părea, forța era Întotdeauna necesară. În cea de-a patra zi, și-a Început cu chiu, cu vai urcușul spre peșterile sale, avînd prilejul să constate, În trecere, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ai lor, viața nu prezenta alte pericole decît acela al rechinilor Înfometați sau al ferocelor orci, de care știau să scape În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jumătate, o femeie frumoasă, cărți, arme, bani și mărfuri... Totul i se dăruia acum cu aceeași ușurință cu care odinioară i se refuzase pînă și posibilitatea de a se considera om, și se blestema pentru prostia de a nu fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că-i aparține. Ani Întregi În care-și rumegase singurătatea și angoasa la prova unui vapor, Îndurînd briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vitrina vreunui magazin sau pe dosul unei linguri, la adăpost, înțeleg ce ciudat am ajuns să arăt. Mă uimește să văd cât de repede am revenit la ceva dintr-un trecut antic, neîmblânzit. Sunt ca o stradă pe care o revendică natura, ale cărei pietre se mișcă din loc și alunecă sub barajul de creștere care vine de dedesubt; drumul, acoperit de mușchi și resturi murdare, se crapă și se desparte pentru a lăsa loc liber ierburilor de dedesubt, până când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ne suporte supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându-și, ca în cel mai negru paradox, dreptul la inexistență, rătăcirea unei specii care și-a revendicat deja posteritatea. * Vom descoperi cândva că ne putem dematerializa și că putem trăi independent de natură. * Să nu crezi niciodată în ceva până la capăt, vreau să spun până la dezamăgire. Dacă ții să crezi în ceva care să îți dea, totuși
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
consultat cu excelența sa șeful statului, că legitimitatea sa de a continua să se afle în funcție nu a fost pusă în cauză, nu numai pentru că alegerile care s-au încheiat acum au fost doar locale, dar în egală măsură pentru că revendică și își asumă datoria, imperioasă și urgentă, de a cerceta până la ultima consecință întâmplările anormale în care am fost, în ultima săptămână, pe lângă martori uimiți, actori temerari și, dacă, cu cea mai profundă mâhnire, am ajuns să spun acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în PS), dar mai toți românii sînt necivilizați (locul 76 în PC). Ușor paradoxal, nu vi se pare ?... Să intrăm însă puțin în detalii. În topul imaginii de sine a fiecărui român se află, în mod foarte interesant, „comportamentul civilizat” - revendicat în și mai mare măsură de tinerii între 20 și 30 de ani. Sacrosancta ospitalitate românească retrogradează pe locul nouă în topul trăsăturilor definitorii, iar bine-cunoscuta hărnicie a neamului nostru nu mai este revendicată aproape de nimeni. Am devenit, între timp
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în mod foarte interesant, „comportamentul civilizat” - revendicat în și mai mare măsură de tinerii între 20 și 30 de ani. Sacrosancta ospitalitate românească retrogradează pe locul nouă în topul trăsăturilor definitorii, iar bine-cunoscuta hărnicie a neamului nostru nu mai este revendicată aproape de nimeni. Am devenit, între timp, o societate de indivizi civilizați. Statistic vorbind, fiecare dintre noi pare să se considere o persoană definită în primul rînd de „un comportament civilizat”. Nenorocirea noastră este însă că fiecare astfel de individ civilizat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
edilii Sucevei, hai să facem noi cel mai mare ou pictat din lume, că altfel ne-o iau alții înainte. Nimic extraordinar în toate acestea, puțin prost-gust și atît. Problema mea începe însă din momentul în care acest prost-gust se revendică, pios și cu lacrimi în ochi, din „sfînta și minunata noastră tradiție” și se impune, în scurt timp, ca paradigmă a acesteia. Fenomenul este mult mai răspîndit și i se poate da și un nume : rusticizarea României. Elemente sau aspecte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
comunismului ? Termenul însuși de „rezistență” are astfel două sensuri complementare, dar distincte, de rezistență privată a individului și de opoziție publică a colectivităților. De ce trebuie atunci să alunecăm pe sensuri ca pe o coajă de banană și să ne-o revendicăm pe a doua dacă n-am practicat-o decît pe prima ? De ce ? Pentru că nu putem să nu ne comparăm (emoțional, și nu istoric) cu ceilalți, cu polonezii, cehii sau ungurii, de pildă, care au avut în mod indubitabil bătăliile lor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
căsăpie, brânzeturi și zarzavaturi sub emblema << La Grădina la Chirilă>> iar un Compart. No. 24 din Piața Halei Iași va rămâne ca filială pentru comerțul de căsăpie și mezeluri.” Încă din momentul deschiderii afacerii, firmele lui Gheorghe N. Chirilă se revendicau tradiției unui comerț bine implantat în perimetrul Tătărașilor, cu spații de funcționare atent și durabil amenajate, aspect reliefat atât de autorizațiile solicitate și obținute din partea notabilităților, cât și de anumite mărturii imagistice, păstrate în fotografiile de epocă. Potrivit autorizației eliberate
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
emigra dincolo de graniță, căci deșertul era același și continua să fie la fel pe mii de kilometri, oricare ar fi fost țara unde s-ar fi stabilit; și n-avea de ce să se teamă că cineva ar veni să-i revendice nisipurile, pietrele și bolovănișurile, căci era limpede că pe zi ce trece erau tot mai puțini cei care alegeau deșertul ca mod de viață. Nu mai voia războaie, nici lupte și ducea dorul tihnitei lui jaima, al lungilor zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un păcătos, dar Tu știi, la fel de bine ca și mine, că nu sunt ticălos. De aceea, Te rog să mă ajuți... Dar cum femeile nu au nevoie de ermiți... Nu pot scăpa de amintiri și iluzii, nu mă pot reinventa, revendicând un nou punct zero al existenței, așa cum n-am putut scăpa, încă din copilărie, de nume și prenume. Cum spuneai că te numești? mă întreba învățătoarea. Z, răspundeam eu, privind în jos. Cum adică, zău, chiar Z îți spune?... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spunea mama, bodogănind prin casă, că au și ele depravații lor printre elevii pe care-i păstoresc. A fost una dintre primele mari lovituri pe care soarta mi le-a dat. Mă credeam unic și, iată, titlul de depravat era revendicat și de către alții. Trebuia să iau măsuri... Îmi propusesem să rămân, dacă nu singurul, măcar cel mai mare mic depravat și bănuiam că, rămânând mai mult în compania Ninetei, șansele de reușită erau mari, pentru că aceasta pur și simplu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie. În timp ce unii îmi apreciază bunul simț, pentru că n-am revendicat un loc de-a toarta cu apostolii, alții cred că, dimpotrivă, având în vedere austerul meu stil de viață, aș putea râvni la un loc pe băncuța de mare praznic a tabloului. Sunt prezenți la amplificarea comediei și cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Încă de pe atunci lui Rainer i‑a fost apreciat scrisul, iar acum vrea să facă din el o profesie definitivă. Astfel, pentru el profesia va fi totodată și un hobby, ceea ce este un caz ideal, pe care multă lume îl revendică. Dar de cele mai multe ori nu‑i adevărat. Dacă un instalator sau un măcelar susțin că meseria le este totodată și un hobby, atunci sigur nu‑i adevărat. Nici în cazul unui vatman sau al unui zidar nu poți să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la aceste mizanscene, ea era pur și simplu bucuroasă că scăpase de corvoada unor astfel de clienți, se mutase cu fetele la Șiria, ocupând căsuța din curte pe care, Împreună cu Andreea, o amenajase ca pe un cuib familial. Căsuța fusese revendicată și de Sorin, el Își dorea un atelier lângă dormitor, Însă se mulțumise cu o cameră În conac. Acolo a pictat, ocupând un colț generos, pe terasă, până toamna târziu, când a profitat de faptul că alături de vila noastră s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
neplătit. Nu avea niciodată nevoie decât de culori și pânză. A refuzat și ea, e drept, să devină un animal blând, putred, rigid, cu o inimă și o minte restrânse, dar nu e chiar același lucru. — Cine și-ar putea revendica o inaptitudine absolută de a renunța ? Dacă ar fi fost ore de desen la acea școală, dacă, cine știe, ar fi întâlnit în cancelarie, cum s-ar fi putut, interlocutori captivanți. Se știe doar că aderase prompt la convingerile lui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care deveneau repede altceva, prin jocul liber al mâinii și gândului, urme subțiri și bizare ale necunoscutului. Simonetta devenită pustiul Sia Strihan, cu ochii orbi și deznădejdea înghețată în ridul surâsului... așa mi-o redă coșmarul, așa o adopt, o revendic, îi pot onora prăbușirea în oglinda meschină a prezentului, a mascaradelor care m-au născut. Nimeni n-ar accepta că monstrul care a devenit - în anii care au urmat închisorii - s-a născut, poate, chiar în acele luni. Atinsese doar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
noile produse, au făcut cancer și au început imediat să dea lecții de moralitate poporului. Și cei din diaspora, dacă au făcut imprudența să se înfrupte din chiftele modificate genetic, s-au intoxicat grav și au venit în țară să revendice străzi, munți, păduri. Oricum, românii dinăuntru vor să le-o tragă celor dinafară, iar cei din afară speră să le înțepe rozeta celor din interior. Am observat că ne abătusem de la fascicolul luminos care țâșnea din soarele-canal spre Intercontinental. Bâjbâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]